145 matches
-
de manele: un astfel de peisaj acustic trasformă un absolut cândva ideal într-un chici amar al vieții pe pământ: Se bălăcesc prin rime / Arhangheli dezbrăcați și beți / Iubite picurate în sticlele de votcă / Și dracii fără cap vâslind pe lotcă / Spre insule de nuri / [...] / Și zmei cu stea în frunte / Cântând ode la iele / Elogiile prostiei / Pe ritmuri de manele. Singura cale de salvare din acest univers este cea a poeziei, a versului purificator și a cuvântului biruitor. Poetul își
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
în dragoste. Băiatul se îndrăgostește de o altă fată și o îndeamnă și pe iubita lui să își găsească un alt iubit. O parte din membrii ansamblurilor sunt fiice de pescari care au învățat cântecul în legănatul bărcii și al lotcii. Prezența copiilor și a tinerilor în majoritatea ansamblurilor rușilor lipoveni și ucrainieni din Delta Dunării ne face să credem că portul și cântecele tradiționale păstrate cu dragoste și grijă de la bătrâni vor reuși să supraviețuiască, în ciuda influențelor moderne și a
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
spirituale în care bate inima muzicii folclorice izvorâte din dragostele zilelor bune și rele ale ei. Comorile acestea de cântece populare mângâie părul blond al grâului din câmpiile cu dropii. În ele burează aburii Dunării, vuiește marea, plesnesc peștii și lotcile, iar pescărușii și egretele rostogolesc pale și umbre, lebedele și nuferii înfloresc fluviul, pe când oglinda de sus scânteiază peste țara frumoasă, cu Dunăre, Mare, Șes și Carpați...! Folclorul Dobrogei are depuse în el cântecele Tulcei, între care cele ale Georgetei
GEORGETA NICHIFOR CÂNTECE ÎNCUNUNABILE ÎN ŞI DIN SPIRITUALITATEA DOBROGEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347902_a_349231]
-
Lacrima fănușiană Am chemat o lacrimă fănușiană, Tăcut, să mă ascundă prin pântecul ei, Când a dat colțul ierbii în primăvară Și-a lunecat pe ape lotca dragostei. Când și-a dezvelit Bărăganul obrazul, De sub zăpada iernii ce l-a colindat, Am chemat iar o lacrimă în pervazul Ochilor și din cristalul ei am luat. Din nopți fănușiene învelite-n șoapte, Am mai chemat o lacrimă în
LACRIMA FĂNUŞIANĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346809_a_348138]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > BARCAGIU Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului barcagiu Pe fluviul dintre lunci bătrânul barcagiu a mai ieșit cu lotca-i peticită, abia mai dă din vâsle și-i pustiu și apa dorului în piept îi e ispită Departe-n zări lucește soare șui pecete inegală peste zare, posomorâtă apă stă în calea lui, cocoare nu-s, o nu mai
BARCAGIU de LEONID IACOB în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348478_a_349807]
-
e ispită Departe-n zări lucește soare șui pecete inegală peste zare, posomorâtă apă stă în calea lui, cocoare nu-s, o nu mai sunt cocoare.! Iubito, te-aș ruga să mi le-aduci cu aripile albe de iubire, în lotca mea, pe fluviul dintre lunci unde era atâta fericire. Leonid IACOB Poezie este cuprinsă în volumul meu: „Ultima Santinelă” Referință Bibliografică: barcagiu / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
BARCAGIU de LEONID IACOB în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348478_a_349807]
-
au descoperit nicio cutezătoare. Dalia a gustat din sucul de fructe și a pornit spre apă. Dorea să vadă cum este apa mării în Bulgaria. A intrat cu picioarele până pe la glezne, ținându-și sandalele într-o mână. Pescarii cu lotcile lor ascuțite erau la două sute de metri de mal și controlau vigilența peștilor. Nu-și dădea seama cam ce ar fi putut pescui. În acest timp, Gloria și Ștefan rămași singuri la masă, purtau o discuție ce ar fi putut
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
bucătăria noastră de campanie, de la pompele de pe malul Dunării. Curând, a apărut un tânăr pescar și imediat am coborât bagajul în barca lui. Trecerea brațului s-a făcut fără peripeții, căci tânărul s-a dovedit a fi experimentat în manevrarea lotcii. Aici, această meserie se practică din fragedă copilărie. Cred că în deltă, mai întâi înveți să tragi la rame, să folosești setcile, năvoadele, sau vârșele, înainte de a învăța literele abecedarului. I-am cerut pescarului o părere asupra unei zone unde
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
bucătăria noastră de campanie, de la pompele de pe malul Dunării. Curând, a apărut un tânăr pescar și imediat am coborât bagajul în barca lui. Trecerea brațului s-a făcut fără peripeții, căci tânărul s-a dovedit a fi experimentat în manevrarea lotcii. Aici, această meserie se practică din fragedă copilărie. Cred că în deltă, mai întâi înveți să tragi la rame, să folosești setcile[ Setcă, setci = unealtă de pescuit formată din două-trei straturi de plasă (n.aut)], năvoadele, sau vârșele[ Vârșă, vârșe
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
Iubirea, ea însăși e „lumina zveltă”, ea reprezentând fericirea, pe care poeta o roagă insistent să-i pătrundă în trup, în inimă, învelindu-i întreaga făptură (Tu ești lumina zveltă). Ba mai mult, îi propune iubitului să fure zeilor o lotcă pentru a naviga spre zări senine, ancorând la poarta fericirii (Stea fără nume). Alteori, însă, autoarea apare ca o răzvrătită, îndrăznind să se adreseze chiar Marelui Creator, întrebându-l cu cutezanță dacă mai are în grijă viața celor aruncați pe
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
mână, inima ei e păzită de crini, am ajuns un copil de iarbă și sete a cărui Tăcere în somn o îngâni!”; „Mă vezi, nu-i așa, rezemat de un crin!”; „Prieteni, când voi muri, pe mine așezați-mă în lotca nevăzută a Cântecului! Nu mă îngropați nici în Isla Negra, nici în fața mării, nici între crinii amintirilor!” Desăvârșirea fără cusur, perfecțiunea, sufletul, inima, cupa vieții, iubirea sunt atributele trandafirului. În iconografia creștină, trandafirul este fie potirul în care a picurat
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
figurative din Ion Pillat se încarcă de materie cromatică de felul celei folosite cu bune rezultate de Al. Robot: „Captivă, luna zace-n năvoadele cu pești,/ zbătându-se și nu prea, foșnind prin solzii vineți,/ în timp ce-n altă lună, a lotcii pescărești/ aproape roase vâsle strâns le țineți”. Răsună aici și alte clape, inclusiv (și nu fără farmec) cele amintind de G. Călinescu: „văzduhul e vibrant:/ - planete, astre urse -/ parcă ne vin ciudat/ peste planete curse.// Iubirea de înalturi/ ne arde
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
desfășurare decât cea prezentă mai târziu la Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. În roman se discută filosofie, se cimentează prietenii, se creionează tablouri idilice și scene mondene. O secvență aventuroasă - trecerea Dunării noaptea, cu lotci, în misiune de recunoaștere - e preludiul contracarării erosului prin tragic. Comăneșteanu, Milescu și maiorul Șonțu participă la atacul asupra redutei Grivița și își pierd viața. Moartea lui Milescu încununează un eroism funciar, impresionant prin manifestările lui autodisimulative. Relatarea întâmplărilor petrecute
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Înțeles ce ți-am hotărât? Când mai vin pe aici să nu mai văd zare de din’ăștia care se retrag la marginea lumii, din fața progresului societății române! Și a plecat. Între timp, au sosit alți câțiva bătrâni pescari, cu lotcile lor, cu câte o cantitate infimă de pește, În ele, și, când au aflat ce se petrecuse aici, În lipsa lor, au căzut pe gânduri. Deci, a conchis, cel găsit de elicopterist, la fața locului, ne atacă. Nu ne lasă să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mare, din Parlament, dacă dumneata mă ataci, eu am să contra-atac. Ce vrei să spui?, l-a Întrebat unul dintre ceilalți câțiva. Vreau să spun următoarele: să-mi lăsați prostovolul cel mare, nou și puternic. Și să vă retrageți, cu lotcile, mai la nevedere. De pildă, la Cotul Bâtlanului Aripat. Și să mă așteptați acolo. Și tu? Eu, am să mă pitesc În papură, pe lângă locul În care Îl va readuce, pe dușmanul nostru de moarte, șalupa, spre a și-l
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
venit. Și? Și, caut să prind un moment potrivit, ca să-l pot captura În prostovol. Cum să-l poți captura În prostovol? Să i-l pot arunca În cap și să-l Înghesui În pungă. Și? Și, Îl trag, cu lotca, la adânc, iar după ce se Îneacă vin la voi, și, Împreună, ne mutăm locul, către marginea opusă a mamei noastre Delta. O să-ți reușească, oare? Dacă nu azi, cine știe, poate, altă dată. Cearcă. Cerc. Poate ... Noi, gata, plecăm, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fâșâit, ca un lin mers de șarpe. A zmucit brusc funia din mâinile sale țepene. Prinsul În plasă n-a prea apucat să Înțeleagă ce se petrece cu el. Măruntul, rudimentarul, dar, deosebit de eficientul mijloc de călătorit prin acele locuri, lotca, a lunecat, ușor, spre luciul și Întinderea nesfârșită a apei, cărăbănind punga În care, capturatul, nu se mai zbătea demult. Prostovolul, Încărcat, Îl urma, asemeni unui fulg, mângâiat de briză. Bătrânul lotcan opri. Abandonă, dând hrană, peștilor, captura din prostovol
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
al unui Adrian Maniu, ca În acest debut al secvenței a cincea a poemului: te oprești la vînzătoarea de legume Își surîd ca șopîrlele fasolele verzi constelația mazărei naufragiază vorbele boabele stau În păstaie ca școlarii cuminți În bănci ca lotci dovleceii Își vîră botul, Înaintează amurgesc sfeclele ca tapițerii pătrunjelul mărarul iepuri de casă ridichii albi pătlăgelele vinete Înnoptează iată tomatele ca obrajii transilvănencelor... Dintr-o asemenea juxtapunere de imagini se coagulează treptat, prin subtila dirijare a dinamicii textului, - căci
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Brâncuși cu braț de apă: "Netemător de timp, prin vaduri sapă statui de lemn, pietroase amulete"; munții scriși direct pe cer au dâre fastuoase "din toga unui Gulliver". Poetul vine cu un univers parnasian, cu elemente exotice, cu imagini rare lotca japoneză este de argint, profilul este o pecete de ceară, sonetele aeriene s-au scris pe vânt, miresele de zăpadă au vălul stelar, răsăritul lor este sonor și ele iradiază în gong, aripile nălucite se sparg în soare. În sonetele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
manifestări imateriale ale domeniului vizibil, ale lumii lui dintîi, în care trăia prin toate simțurile. Nu este departe, de aceea, clamarea vieții pierdute (prin desprinderea de ținuturile Brăilei, ale dunărenilor, pe lîngă mai dureroasa despărțire de cunoscutul vizibil): "Zbor cu lotca, îmbrățișări cu valurile, izbînzi la pescuit, lumina și libertatea care dau drumul nestînjenit puterii din el, să miște, slobodă, brațele tari, și-i mînase picioarele neostenite...Unde erau?" (s. n.) Un Ubi sunt?...măsurat în limitele unei singure vieți, spre a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
bizarerie. Dacă printre ei putem număra campioni, aceștia sunt mai curând canotori (și cantori la slujbele duminicale dacă sunt practicanți ai Vechiului Rit rusesc) decât înotători. Când se întrec între ei, nu pentru competiții oficiale 64 ei pun la bătaie lotcile făcute cu mâna lor și nu trupul dăruit de Dumnezeu. Nu vei afla în Deltă, nici printre așa-numiții Haholi de la vărsarea Dunării de la Sfântul Gheorghe, nici printre Staroveri 65 orizont de conversație în care să poți vorbi fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
79, calul troian care poate introduce războinicii în cetate, puiul de cuc lăsat în cuibul din care va da deoparte progeniturile ieșite din ouăle titularilor, viermele care va distruge, insidios, mărul crescut pe crengile plopului, insula plutitoare (plaurul) împiedicând navigația lotcilor avizorale și obturându-le vederea spre cerul patriei viețuitoarelor subacvatice (aflate cu misiune în adâncuri sau urmărind mișcarea la suprafață a OPN-urilor). Cârtița care surpă făcându-și propriile-i galerii istmul ce leagă în România lui Ceauș-Vodă Partidul de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
1990. Traducerea interbelică nu mai poate fi pusă la socoteală. 64 Am întâlnit, în 1976, în familia unor ucraineni din Chilia românească (zisă și Veche), un fost canotor care a părăsit sistemul competițional întrucât era trucat. Când vâslea purtând în lotca-i patru persoane, deplasarea era perfect uniformă, fără nici un balans, te-ai fi crezut pe spatele unei păsări zburând lin, într-o zi liniștită. 65 Mai cunoscuți sub denumirea de Lipoveni, confundați de LP cu o fracțiune practicând automutilarea ("scopiții
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mult la flori. Îmi venea să-l pup de bucurie, dar m-am abținut și l-am îndemnat să mai ia din coniac. - Cât stați? - Vreo zece zile. - Apăi, să trimit după băieți, o să-i vedeți, știu să mânuiască bine lotcile. Gabi a tras mașina în curte. Apoi ne-am așezat pe o băncuță, la poartă să ne delectăm cu niște bere rece. Între timp, omul acela bun a dat un telefon și după vreo jumătate de oră au apărut doi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în curte. Apoi ne-am așezat pe o băncuță, la poartă să ne delectăm cu niște bere rece. Între timp, omul acela bun a dat un telefon și după vreo jumătate de oră au apărut doi băieți. Veniseră cu două lotci, le legară de mal și acum urcau malul spre noi. După cum am aflat după aceea, unul, mai înalt, era elev în clasa XI-a, iar celălalt, mai scund și foarte prizărit, în a VI-a. M-am uitat cu îndoială
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]