343 matches
-
o legătură de chei. Zelul lui Vieru părea să nu aibă sfârșit. Deja, pentru neliniștea lui scormonitoare, Directorul Îi promisese două puncte În plus la următoarea notă. Vieru, Însă, era de neoprit. Întreba, iscodea, se prefăcea că ascultă lămuririle cu luare-aminte. Un inginer le arătase niște bidoane Înghețate, În care se păstra materialul seminal - după cum frumos și științific se exprimase gazda - pentru Însămânțările artificiale la bovine. În Vieru parcă intraseră o mie de draci: i se Înroșiseră obrajii, ochii Îi scăpărau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vreme așezăminte școlare de prestigiu, dovedindu-se un „pedagog cu multiple și alese calități“, cum definea el însuși pe director, într-un text reprodus și în cartea de față. Era firesc ca această misiune (nu doar administrativă) să-i rețină luarea-aminte și să-i furnizeze considerații mai înalte, de ordin educativ, dacă nu chiar filozofic. Considerații de profesionist al pedagogiei, posesor al unei vaste experiențe în acest domeniu și pregătit să abordeze critic realitățile respective. Un aer melancolic plutește peste unele
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
suferințele îndurate prin închisorile prin care a trecut. Bineînțeles că nu a amintit nimic despre funcția lui de brigadier. Imediat am luat cuvântul și am spus: „Este foarte bine că ne reamintim tot ce s-a întâmplat în detenție, spre luarea-aminte a generațiilor care vor veni după noi, dar, dacă nu spunem adevărul, relatările noastre nu au nici o valoare”. Întreaga asistență a amuțit și am continuat: „De ce nu ați amintit că la Canal ați fost brigadier - și încă ce fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai mult aceea pe care o avem”. Un tradiționalism asumat, așadar, modelat la flacăra patriotismului, cum mărturisește și Al. Vlahuță, nuanțând programul în Cărți pentru popor (3/1901): „Ar fi timpul ca literații noștri, ei mai ales, să-și îndrepte luarea-aminte și toată dragostea lor spre popor! [...] Cărți, cărți pentru popor! Acolo e un suflet mare care cere lumină. Acolo stau genii ascunse, gata să izbucnească, asemenea izvorului care așteaptă în stâncă lovitura de toiag a lui Moise. Acolo-i puterea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
Se alătură Corneliu Moldovanu, D. Nanu, la îndemnul înflăcărat al lui Iorga. Istoricul, adus în redacție de Ilarie Chendi, semnează texte precum Rostul închipuit și cel adevărat al literaturii (34/1903), în care poetul român este îndemnat „să stea cu luare-aminte, ca unul care ar aștepta să i se coboare o revelație, pentru a cuprinde în el sufletul celor din țara, din neamul, din vremea lui și, exprimându-l, să deștepte în inimi frăția adormită”. Tot Iorga elogiază Cântecele de vitejie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
ape al celui înecat ori în Scrisoarea din urmă), apă și iluzie (în Descoperire lacustră), de fiecare dată năzuind spre unitatea dintâi. Experiențe ca acestea se vor comunicate, agreate, împărtășite, de unde chemări adresate partenerilor ipotetici: "Ascultă glasul ierbii..." "Privește cu luare-aminte salcâmii..." Apoi repetata comuniune cu întregul din Scrisoarea din urmă: "De mult m-am ascuns în adâncuri de apă / și m-am înecat în azur..." Istoria Marelui Ceas și a Orbului e pretext de "povestire" despre Marea Trecere, o alegorie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de intențiile lor binevoitoare. Gheorghiță încearcă s-o supravegheze cu interes. Deocamdată, nu-și poate explica toate gesturile anapoda. Oricum, mai era vreme pînă a nu o mai bănui de ciudățenii și de subînțelesuri. Scrie Sadoveanu: „Gheorghiță urmărea cu mare luare-aminte toate vorbele și purtările maică-si. Îi plăcea dar se mira”. Era deajuns doar să-l privească și ea îi ghicea, chiar comanda gîndurile feciorului: «Mama asta trebuie să fie fărmăcătoare: cunoaște gîndul omului...», cugetă cu mirare Gheorghiță”. Uneori este
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Așa că trebuie să isprăvim ulcioarele pecetlu ite. Căc i vinul ales, domnule abate de Marenne, îmblânzește mădular ele, min tea și sufletul. Îmblânzindu-le, face pe om mai bun. Dumnezeu îl va primi bine la județul său. Abatele ascultă cu luare-aminte și aprobă. Trei lucruri - susținu el la rândul său - trei lucruri, dacă nu sunt foarte bune, sunt rele: carmina, vina, pepo; stihurile, vi nul, har buzul. Ca și cum s ar fi înțeles deplin asupra unor grave ch estii, amândoi deodată se
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
intervin În mod direct prin prezența (pareinai) și prin acțiunea lor (sympragmateuesthai)”, trebuie „să atribuim acest rol celor cărora le revine de drept”, și anume daimonilor, care sunt „instrumentele zeilor (leitourgois theon), slujitorii și secretarii lor, cei care cercetează cu luare-aminte (episkopous) sacrificiile oferite zeilor, care iau parte la celebrarea misterelor; dar există și alții care pedepsesc trufia și fărădelegile oamenilor”3. Mai există și „sacrii Împărțitori de bogății”, cum Îi numește, În Munci și zile (122, 126), Hesiod, citat de
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
două precepte „Tu ești” și „Cunoaște-te pe tine Însuți”, dacă aparent par că Întru câtva se opun unul altuia, de fapt se completează. Primul, pronunțat cu sfială și respect, proclamă existența eternă a Zeului; celălalt reprezintă pentru muritori o luare-aminte a naturii și a slăbiciunii lor. DESPRE ORACOLELE PYTHIEITC "DESPRE ORACOLELE PYTHIEI" (DE PYTHIAE ORACULIS)TC "(DE PYTHIAE ORACULIS)" Notă introductivătc "Notă introductivă" Titlul Despre oracolele Pythiei traduce de fapt În limba română titlul latin al dialogului De Pythiae oraculis
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ei intervin În mod direct În treburile noastre prin prezențași prin acțiunea lor. Să atribuim mai degrabă acest rol celor cărora le revine de drept, și anume celor care sunt instrumentele zeilor, slujitorii și secretarii lor, cei care cercetează cu luare-aminte sacrificiile oferite zeilor, care iau parte la celebrarea misterelor; dar există și alții care pedepsesc trufia și fărădelegile oamenilor 1. (B) Așa se face că Hesiod atrage atenția În mod solemn asupra «afurisiților risipitori de averi» cărora le-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
soartei altuia” (Hyperion) Hyperion este aphronetic, nu ia aminte (phronesis) la vorbele Demiurgului. Cităm din Evagrie Ponticul Tratatul practic dimpreună cu comentariul lui Cristian Bădiliță: „faptele care după cum le folosim, sunt bune sau rele duc la virtuți și vicii. Revine luării-aminte să le folosească Într-unui sau altul dintre cele două sensuri”. Este vorba de părțile sufletului, care, prin natură, nu sunt nici bune nici rele. Ele devin astfel prin folosire. Viața sufletului Înseamnă a te mișca Într-un sens sau
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
astfel prin folosire. Viața sufletului Înseamnă a te mișca Într-un sens sau altul, a alege Între bine și rău. A rămîne neutru Înseamnă a alege a treia variantă, moartea. Prin urmare constrînși la a trăi În dilemă, să Încredințăm luării-aminte phronesis, sarcina de a alege cum se cuvine. De ce tocmai ei ? Întrucît luarea-aminte este virtutea părții raționale, așadar, cea mai Înaltă virtute.” Îndepărtarea de virtutea rațională, pradă părții pasionale, to pathetilcon meros, parte care Înglobează atît partea poftitoare epithymia cît
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
altul, a alege Între bine și rău. A rămîne neutru Înseamnă a alege a treia variantă, moartea. Prin urmare constrînși la a trăi În dilemă, să Încredințăm luării-aminte phronesis, sarcina de a alege cum se cuvine. De ce tocmai ei ? Întrucît luarea-aminte este virtutea părții raționale, așadar, cea mai Înaltă virtute.” Îndepărtarea de virtutea rațională, pradă părții pasionale, to pathetilcon meros, parte care Înglobează atît partea poftitoare epithymia cît și pe cea pătimașă thymos. Din această cauză magul, Hyperion suferă dezamăgirea fiindcă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
acest lucru se întâmpla numai la sărbători, odată pe an. Își chema vecinii și prietenii și se lăuda întotdeauna cu "originalitatea" produsului (niciodată controlabilă), după care, în mod ritualic, proceda la deschidere și la consum. Se consuma puțin și cu luare-aminte, lent, savurat, pentru că nimeni nu știa când își va mai permite să fumeze sau să bea monedă. De fiecare dată conținutul gol al pachetului de țigări, al cutiei de ness sau sticla de whisky erau păstrate și puse la loc
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
nu mai sunt sub autoritatea Sinodului; ori autoritatea sinodală se întinde și asupra 5-maiștilor, și atunci Sinodul, ca unitate ierarhică, are două Paști". Așezămintele apostolice (cartea a V-a, cap. XVII) afirmă: "Trebuie să sărbătoriți Paștele cu îngrijire și cu luare-aminte, după isimerie; ca să nu prăznuiți de două ori într-un an amintirea unei patimi, ci O DATĂ PE AN, spre aducere-aminte de Cel ce a murit o dată" (cf. Didascalia et Constitutiones Apostolorum, ediția Fr. Funk, Paderbornne, 1905). În circulara imperială a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
problema limbii" nu poate fi ignorată de istoricii literari, în cartea sa Frankreichs Kultur im Spiegel seiner Sprachentwicklung (Cultura franceză prin prisma dezvoltării limbii) Vossler și-a valorificat foarte bine cercetările literare ; iar în Rusia, V. V. Vinogradov a analizat cu luare-aminte modul în care Pușkin folosește diferitele elemente ale limbii lu-se curente : elementele aparținând slavonei bisericești și vorbirii populare, galicismele și germanismele. *3 (a) Totuși, teza lui Bateson este evident exagerată, fiindu-ne imposibil să acceptăm ideea că poezia reflectă pasiv
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
se poate ridica deasupra nivelului impresiilor personaje. Prezumția că am cunoaște, mai ales pentru perioade trecute, deosebirile dintre limba comună și varianta ei artistică este, spre marea noastră părere de rău, cu 'totul nefondată. Este necesar să studiem cu multă luare-aminte vorbirea felurit stratificată a timpurilor vechi pentru a ajunge să avem cunoștințele necesare judecării stilului unui autor sau al .unei mișcări literare. în practică, aplicăm instinctiv oricărui text normele pe care He deducem din limba noastră actuală. Dar asemenea norme
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
care ciuruia strada pitindu-se în spatele unei coloane mâncate de gloanțe. Părea invulnerabil. După fiecare rafală, când praful se risipea, se vedea iarăși apărând profilul acela țeapăn îndărătul coloanei, iar tirul reîncepea. Tinerii soldați, perplecși, dădeau din umeri, ocheau cu luare-aminte sau, dimpotrivă, se porneau să tragă metodic asupra întregii fațade, schimonosindu-se de mânie... În cele din urmă, îl dădură gata cu lansatorul de grenade. Apropiindu-se, Pavel constată eroarea o dată cu ceilalți și fluieră de uimire. Într-o nișă dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
am ales, considerând-o deosebit de ilustrativă căci fusese realizată de un ex-adept și practicant, parodia discursurilor sorbonarde "împreună cu modul de argumentare scolastică", de pildă secvența în care monologul îi revine teologului Janotus de Baligardo, adică celui care se ocupă "cu luare-aminte" de "tăierea firului de păr în patru". În plus, maniera rabelaisiană de denunțare a superficialității anumitor personaje prin limbaj este, la rându-i, o preluare, o adaptare chiar pe teritoriul francezei colocviale a stilului voit obscur, plin de incongruențe, cultivat
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
feminină, colorează plăcut prozele scrise de P., ca în Conu Gheorghieș și conu Alecuță. Îi reușesc și poveștile în canonul basmului (Fetele craiului Ger), răscroind chisnovat miturile (Danaidele) sau cultivând un aer oriental prin care se străvede o morală spre luare-aminte (Feciorul, Răsplata). Însă ceea ce atrage în scrisul bârlădencei - ca, de altfel, și în teatrul ei - este șartul rostirii. Romanul Mărăcini (1937), în care investise oarecari nădejdi, a fost tratat cu severitate de comentatori. Într-adevăr, narațiunea, minată de intenții confuze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
obștei i-a asigurat, mai întâi de toate, părintelui Furtună trecerea deosebită pe care o avea la rudele sale și apoi "firea" sa: așa iute și furtunos cum era, el nu se pripea niciodată, ci-și lăsa timp, asculta cu luare-aminte și dădea mereu din cap și zâmbea din când în când cu încredere. Îndemnurile date sunt urmate cu strășnicie de către cei care le cer. Nuvela nu consemnează vreun moment în care Busuioc să-l contrazică și părintele să nu sancționeze
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
diversității informației, în ciuda numărului imens de «trimiteri» directe sau mijlocite, se vede cât de colo că Dumitru Vlăduț își controlează și își domină sursele cu dezinvoltura și autoritatea ochiului său critic, ordonator și selectiv. Iar vastul său aparat bibliografic atrage luarea-aminte nu numai prin ceea ce nouă filologilor ne place să numim «acribie» exemplară, dar și printr-o neobișnuită «voluptate» științifică ce pulsează dincolo de slove”. SCRIERI: Teoriile simboliste românești, Timișoara, 1987; Poetici simboliste în România și Franța. Interferențe retorico-stilistice, introd. G. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290606_a_291935]
-
de zori, m am pomenit că mă trezește un glăscior ciudat. Rostea: Te rog... desenează-mi o oaie! Cum? Desenează-mi o oaie... Am sărit în picioare, ca lovit de trăsnet. M-am frecat bine la ochi. Am privit cu luare-aminte. Și-am văzut un omuleț cu totul nemaipomenit, care mă scruta cu gravitate. Prin urmare, priveam cu ochi mari de uimire la arătarea aceea. Nu uitați că mă aflam la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Ori, omulețul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
acest lucru se întâmpla numai la sărbători, odată pe an. Își chema vecinii și prietenii și se lăuda întotdeauna cu "originalitatea" produsului (niciodată controlabilă), după care, în mod ritualic, proceda la deschidere și la consum. Se consuma puțin și cu luare-aminte, lent, savurat, pentru că nimeni nu știa când își va mai permite să fumeze sau să bea monedă. De fiecare dată conținutul gol al pachetului de țigări, al cutiei de ness sau sticla de whisky erau păstrate și puse la loc
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]