586 matches
-
tăiat de ea sus, la cer, de câte ori soarele a încălzit-o și a iubit-o în raze, brațe ale sale, de câte ori a împlăpumit-o alb sub zăpadă, iarna... Câte păduri au înverzit și cărămizit muntele...! Însă, doar mările verde-auriu-căprii, cu răsăritul lucitor în larg, cu veselia înfiorată sub țărmuri, cu puncte de smarald în valuri, mările ochilor unei frumoase fete moldovence pietrene, Julia Jianu i-au dat muntelui două oglinzi! De atunci, muntele își înviorează cu rouă, ploaie ori cristale de gheață
JULIA JIANU. FRUMOASĂ ARTISTĂ MOLDOVEANCĂ PIETREANĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1422509739.html [Corola-blog/BlogPost/369428_a_370757]
-
nu sta după sobă! Hotărât, pun bățul pe umăr și plec la colindat cu miraculosul „unu, unu!” Eram bucuros, optimist, mai ales că burnița se oprise, iar printre norii răsfirați își făcea aloc zâmbetul lunii, care învăluia băltoacele cu pânze lucitoare. Mulțumit, după fiecare bolindete primit, mângâiam traista care se umplea încet, încet. Preocupat cu urătura și bolindeții, nu am observat că în urma mea, la vreo douăzeci-treizeci de pași, se tot profila o umbră mătăhăloasă. La început, am crezut că este
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1482509663.html [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
-mă să mă pierd de dor Așteptând o sărutare! Și când noaptea se coboară În umbrele cu chip de stele... Aprinde-mă cu-al tău apus... Fi Soarele iubirii mele! Morgana poeziei Sunt fiica Soarelui și a Lunii, A galaxiei lucitoare... Născută între zi și noapte... Rod al pasiunii arzătoare... Plutitoare, diafană, Înveșmântată toată-n stele, Cu o liră și o pană, Îmi cânt stihurile mele... Rătăcesc noapte de noapte Pe-ale muzelor meleaguri... Risipind în inimi doruri Și-ale iubirilor
FARMEC ŞI PASIUNE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 by http://confluente.ro/ada_segal_1440408131.html [Corola-blog/BlogPost/379612_a_380941]
-
care acum este în neguri - și bați din călcâiul drept până când îmi revin, pentru ca mai târziu, când mă apropii de tine timidă, să dansezi cu mine valsul unei fragmentări a acelei pietre ciudate, să-mi dărui un vârf de stea lucitoare la fel ca vârful coasei unei morți așteptate, în viață fiind? Cum numești tu jocul acesta în care mă regăsesc de o vreme atât de puternic încât, îmi asum rolul călcâiului tău vioi? Victor o privește pe Anna uimit, apoi
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1482174442.html [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
abanos. Își înveli picioarele cu un pled de nourași albi și din două coșuri începu să arunce peste noi cu beteală. Râdea cu hohote dolofana și arunca cu beteală, încât toți pomii, florile și viețuitoarele sclipeau sub încărcătura de fire lucitoare. Ba câteva fire ne-au agățat unul de altul încât, atunci când se scărpina vițelul între cornițe, cădeam buluc peste el și nu ne reveneam până nu ciulea urechile iepurașul. Si râdeau în hohote cu toții, iar dolofana arunca mereu cu beteală
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1420911916.html [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > SINGURA NEVINOVATĂ! Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Singura nevinovată! Luna lasă spre Pământ, Dintr-o mână lucitoare, Un buchet de stele, sfânt, Un cadou de sărbătoare! Ea ascultă glasul vieții, Frumusețea din cuvânt, Vorba ce i-o spun poeții, Și-i păstrează legământ! În discreta-i dăruire Își pune inima toată! Este semnu-i de iubire, Fiindcă este
SINGURA NEVINOVATĂ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1422599588.html [Corola-blog/BlogPost/374281_a_375610]
-
dar niciuna nu are glasul, spiritul, coloritul condorului ce străjuiește obrazul văzduhului și cîntă nepereche de lin din fâlfâitul aripilor vaste, tăind aerul sus, deasupra marilor canioane. Asemenea este Benone Sinulescu. Trece de șaptezeci și șapte de ani, frumoși și lucitori ani, cu atât mai mult cu cât a minunat cu vocea pe mai obișnuiții, mai marii, mai înțelepții sau mai necunoscuții, oamenii simpli, ori savanții, ori plugarii, ori scriitorii, politicienii, președinții României. L-au stimat și îl stimează artiștii, l-
BENONE SINUESCU SPECTACOL FULMINANT, LA IANCA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1411627003.html [Corola-blog/BlogPost/341060_a_342389]
-
tăcerea a toată suflarea omenească - în mormânt, răsturnând greaua și marea lespede de pe el - iar sub ea se zăriră, după trei sute de ani... în adâncime de doi stânjeni, îmbrăcat într- un pieptar lung, tunica de fir de aur și încă lucitor, cu mantaua de tron, aruncată pe partea de jos a trupului, fără sicriu pe șase chingi late de fier, se zăriră, zic, moaștele celui pentru care însuși Papa de la Roma a poruncit ca în toate bisericile din târgurile lumii să
Aista-i Tat?l nostru [Corola-other/Imaginative/83533_a_84858]
-
că... Era dimineață, mai aveam câteva minute până la ora când trebuia să plec spre îndatoririle de fiecare zi și încă două - trei înghițituri din cafeaua neagră. Stăteam cu ochii pe ceas dar Căminul Racovițăla ceas de seră, acolo, pe coperta lucitoare, o realizare a domnului profesor Dan Cepeș, cum aveam să descopăr ceva mai târziu, mi-a atras privirile spre el. Mecanic, am apucat cartea deschizând-o la pagina 19, fără să mă opresc asupra informațiilor din primele pagini și... mirajul
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 by http://confluente.ro/Helene_pflitsch_1406383742.html [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
și-a încetat alocuțiunea, cu ochii pe cartea ce o aveam în mână, mi-a șoptit. - Da știu că v-ați ales de citit ceva pe măsură. Remarca ei m-a făcut să zăbovesc mai mult asupra copertei. O copertă lucitoare, neagră, pe care, parcă, norii plumburii se îngrămădesc să o ocupe în întregime. Două siluete, abia vizibile, un bărbat și o femeie ținându-se de mână se îndreptă hotărâți spre ei, iar misterul care îi învăluie te ademenește să îți
METEOROLOGUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/helene_pflitsch_1428561261.html [Corola-blog/BlogPost/350340_a_351669]
-
țărâna nu mă lasă, munții nu mă lasă, oamenii nu mă lasă. apa e indiferentă la mișcările mele sufletești deși pe vremuri unduia ușor cu fiecare firicel de gând și cu fiecare sentiment ce trecea transparent prin suflet. și eu lucitor în mantia-mi aștept o vestire. dar nimic nu se-arată. baltă a memoriei, lișițe verzi, copite trăsnite de fulger călărite noaptea prin umbra somnului. somnului greu din care trezia e ca o luptă-n deșert cu vulturii planând violent
Poezii by Liviu Georgescu [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]
-
țiglă de sus și păsări în aer admiri pe străzile Turdei calde-autumnale ea nu-ți mai stă așteptând în cale a fugit! sunt goale Doi iriși-albaștri, doi ochi de înger te surâd galbene crizanteme în glastra subțire pe parchetul cerat, lucitor miros de mere galbene-n ferești, gutui și bunătăți calde-n bucătăria aburind așteaptă iubitul Iubitul meu azi a lucrat mult cu teoreme de mate și-a bătut capul și-a aiurit mințile Te sun la telefon, te chem vino
Poezie by Daniel Culea [Corola-website/Imaginative/14623_a_15948]
-
înțelept vizionar. La Eminescu, spre exemplu, bătălia-Ritual de la Rovine (Scrisoarea III), unde ridicarea din Rovină-Mlaștină se face în etape (logos-ul decrepit este înlocuit de Creanga de Aur și Râul Demiurg, “râul, ramul” - de Zidul-Munte; apar luminile-comete (capete pletoase, coifuri lucitoare) din zona sacră-codru; roiul, ca explozie a Stupului Divin, din care ies flăcările Focului Sacru-Albine: lănci, arcuri, nouri de aramă - se stârnește Vârtejul-vijelie, prinzând, în mijloc, Leul Solar care turbează (furor sacer, demiurgică); flamura-ramură verde se frânge, înlocuită de Creanga
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
ca act efectiv, ritualic: “Parisul (asimilat, cel puțin aici, Nordului esoteric) arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă” (Foc și Vehemență - furtună demiurgică); “bulgării de granit” suiți (inițiere prin Munte) se vor transfigura plebeul proletar în Cavaler-Rege (cu “arme lucitoare” - fulgerul lui Thor), cușma frigiană în coroană esoterică-clopot; prin furor sacer, femeia chtoniană (vândută) devine Prostituata Sacră: Femeia (pluralizată) cu “ură și turbare în ochii ... negri, adânci și disperați” (ochi luciferizați) se transfigurează în Formă Hieratică: “Ca marmura de albe
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
Țurcana neameliorata. În foaia de bonitare se subliniază, după caz, calificativele: intens - cand luciul este asemănător cu cel al unui obiect care sclipește puternic în bătaia razelor de lumină; foarte bun sau bun - când este mai mult sau mai putin lucitor; mijlociu - când se aseamănă cu luciul dat de un obiect de lac aburit sau de o piele lustruita; slab - cand buclele nu reflectă razele de lumină; fără luciu (metalic) - cand luciul are nuanță de pe secțiunea unui metal rupt. (43) Valoarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/176751_a_178080]
-
III-a) Remember EMINESCU- Între nouri și mare Între nouri si-ntre mare Zboară păseri călătoare Cum nu pot și eu să zbor Să mă iau pe urma lor! Și departe de la maluri Trec corăbii peste valuri, Trec cu pânze lucitoare Și se pierd în depărtare. Cum nu am aripi să zbor, Să mă iau pe urma lor! Că m-aș duce, tot m-aș duce, Dor să nu mă mai apuce, Peste undele cu spume, Peste mare, pește lume; S-
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Eminescu_sa_ne_judece_dan_petrescu_1358237316.html [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
ANGELA MOLDOVAN. O ÎNTÂLNIRE CURMATĂ, AȘTEPTÂND...! Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cu obârșie basarabeană, născută la Chișinău, pe 19 septembrie 1927, copil vesel, cu ochi rotunzi ca bilele și lucitoare ca jarul, glăsuitoare de cânt moldovenesc pur, de la natura și vatra lui, dar finisat precum cristalul de șlefuitorul sticlei, artista inegalată între hotarele românești, în toate timpurile și de nimeni, Angela Moldovan aduce dovadă că vibrația melosului nu e o
ANGELA MOLDOVAN. O ÎNTÂLNIRE CURMATĂ, AŞTEPTÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1435039170.html [Corola-blog/BlogPost/353232_a_354561]
-
mă cată pe-acasă”, „Mărioară de la munte”, „Nu-i bai”, „Cine stă posomorâtă”, „Asta-i sârba mărunțică”, „Mi-am pus dorul pe cântar”... sunt cântece cu sigiliul artistic auroral Angela Moldovan. Maestra Angela Moldovan, scufundă azi în ochi, aceiași ochi lucitori ca jarul și rotunjiți de compas cu un vârf fixat pe suflet și altul în univers, o istorie și un mit solar al muzicii folclorice românești! * În timpul alcătuirii acestei scrieri pentru cartea mea „Timp fără ani. Oglinzile unui veac”, maestra
ANGELA MOLDOVAN. O ÎNTÂLNIRE CURMATĂ, AŞTEPTÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1435039170.html [Corola-blog/BlogPost/353232_a_354561]
-
a pus-o nu după mult timp pe peretele veșniciei. Am pășit într-o altă încăpere de dincolo. O alee cu castani bătrâni, maiestoși, trimitea câte o castană spre pământ, drept atenționare că ei există, lăsând o dâră de marou lucitor, prin fractura timpului. Poc, sunet sec și tăcere, șoaptele vântului în trecere ... Unul dintre ei mai noduros și cu brațe mai înalte, ridicate spre vârfuri de cer, semn pentru existență păsărilor care zboară, își flutură frunzele care se unduiesc în
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Telefonul_de_dincolo.html [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
privește pe maestrul Alexandru Arșinel și maestra Stela Popescu, teatrul cu umorul axiomatic, se îndreaptă spre ascultarea conștiinței educate. Acest mediu se află la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din Calea Victoriei, București! Alături de Stela și Arșinel, aici e o pleiadă lucitoare de artiști cu inimi în slujba spiritului artei teatrale, numai și numai pentru deplinul bine sufletesc al spectatorilor. Pentru toți, în comun, artiști și public, ziua de 23 mai 2015 a intrat în alcătuirea intimă a unei biografii scrise de către
O CARTE MÂINE, CA ŞI AZI, ACTUALĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1432643977.html [Corola-blog/BlogPost/344093_a_345422]
-
mătănii și rugă”... De ce apusurile trebuie să fie atât de frumoase, de mistuitoare? Sunt întrebări ce-și caută “rezolvare” în confruntarea cu foaia albă. “Nu te-am întrebat niciodată / de ce gândurile noastre stau agățate / de nori; / le-am văzut - ghirlande lucitoare / strecurând în inima îngerilor / fiori./ Palmele noastre bătătoresc paradisul / în timp ce frământă azimă / pentru zei; / picuri de sudoare cad harnici - / boabe de mei - “... (Apusul își pleacă genele vinovat...) Energii nebănuite declanșează un mecanism compex și poezia își arată “formele” ispititoare și
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 by http://confluente.ro/Note_de_lectorvolumul_de_poezie_broder_valentina_becart_1344799167.html [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
fiecare aspirația iubirii entuziaste și totale prin cântecele Loredanei! Vălurește cerul, trepidează pământul, se-oprește asfințitul, se-aștern zorile auzindu-se cântecele Loredanei! Se-albăstrește-n placul inimii privitul ochilor ei frumoși, plini de viață, albaștri ca cerul! Zăpada-și revede albul lucitor în lumina feței sale, aurul soarelui îi scaldă părul. Se scurge în glasul ei surâsul Trotușului, iar Oneștiul nu-și începe nici o dimineață fără mândria leagănului ce-a legănat-o. Este moldoveancă oneșteancă și i-au fost înainte de toate lipite
LOREDANA GROZA. PIETRARUL IZVORULUI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1420789470.html [Corola-blog/BlogPost/350112_a_351441]
-
cuvinte multe cuvinte împrejurul corolelor trandafirilor învrăjbiți a fi simbol iubirii nu știu dacă și când ei au acceptat cu spinii și toate umbrele petalelor să fie închiși într-un tipar ca într-o cutie stupid împodobită cu funde colorate lucitoare mie îmi plac florile libere împachetate seamănă cu o adunătură de clovni fericirea de o secundă a bărbatului care oferă masca de bucurie a femeii care uneori privește direct în centrul florilor așteptând darul... celălalt... acel ceva mereu uitat sub
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1426693827.html [Corola-blog/BlogPost/374225_a_375554]
-
vaiet din adâncuri: Cum Tudorel plutea în extazul său la braț cu luna, nu auzi vaietul din depărtări. Mai ales acum, când întreg Universul cânta împreună cu el și întreg alaiul său de nuntă se scurgea vesel după el, pe urmele lucitoare, pierdute spre apus. Când ajunse în Valea Adâncă, Lunișoara se smulse de la brațul lui, furișându-se undeva în cer, lăsându-l mofluz în semiîntunericul din vale: Șugubeața Lunișoară se juca de-a v-ați ascunselea, însă el nu pricepea jocul
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449921702.html [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
Vara, cea mai mare bucurie pentru Liliana era să vină în satul bunicilor, acolo la căsuța cea micuță așezată chiar în vecinătatea pădurii. Ea n-ar fi dat acel loc drag pentru nici un palat din lume, oricât de măreț și lucitor ar fi. Acolo începea raiul pe pământ. Pădurea se înălța spre cer chiar de lângă livada din spatele căsuței. Vârfurile brazilor înalți păreau că ating cerul albastru. Acolo soarele după-amiezii se juca cu sclipirile razelor sale printre cetinile verzi, încălzind blând pajiștea
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1413087375.html [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]