179 matches
-
chiar frumoasă, foarte elegantă că totul își lucra cu mânuțele ei, avea doi copii, o fată și un băiat, la liceu. Biata Maria, după cum spuneam, așa suferindă cum era, lucra mai tot timpul , din bobină cu acul făcea macrameu, diferite lucrușoare. Acum ea se așezase aici, cu mine în cameră, și era mulțumită, fiica cea mare la fel, acolo, dar cum necazul nu ocolește pe mulți dintre noi, n-a ocolit-o nici pe Maria, nici pe frumoasa ei fiică ingineră
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-și Îndrepte speranțele și, prin urmare, investigația. Sunt sigur că aveți dreptate, domnule. Dar mă gândeam că, până să-l găsim pe făptaș, nu strică să dăm impresia că sursa crimei se află În afara orașului. Știți cum sunt turiștii. Orice lucrușor Îi sperie și-i fac să păstreze distanța. Scăzuse oare vizibil roșeața lui Patta la replica asta, ori era doar În imaginația lui? Mă bucur să văd că ești de acord cu mine, commissario. După o pauză ce nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
beladona cusută în corsajul rochiei, și aștepta un moment în care el să fie pe aproape ca să-i poată spune ceva. Până atunci îl chema pentru tot felul de nimicuri, îl punea să-i aducă flori sau fructe ori cine știe ce lucrușor uitat de ea prin gradină, iar acum îi era frică, îi era jenă, îi era de-a dreptul imposibil să-l mai cheme, ca și când n-ar mai fi fost același om ascultător: servitorul ei. De Sfântul Gheorghe, când Ghighina împlinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
au ars oasele pe vatra nouă, făcută din cărămidă de râu, special pentru această treabă. A doua zi, Dionisie a măturat cenușa cu o măturică nouă, din pene de dropie, și-a pus-o cu toată grija pe șervet, împreună cu lucrușoarele, apoi a așezat șervetul într-o lădiță de brad, pe care doi călugări bătrâni au ferecat-o pe toate părțile cu argint topit. I-au pus bolovanii și-au aruncat-o cu o catapultă în mijlocul lacului. Lui Zogru nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
obiecte mici. Giulia le-a răsturnat cu grijă pe eșarfa ei verde și a filmat fiecare obiect în parte, rotind camera în toate pozițiile, apoi schimbând locul obiectelor, în așa fel, încât să aibă material destul pentru montaj. Erau două lucrușoare mici și greu de filmat: un inel și un fel de sigiliu. Inelul, de aur, i-ar fi încăput Giuliei pe degetul mic; avea o piatră de onix negru, aproape rotundă, iar pe ea era gravat un M, cu prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Iași. Bucuria nemărginită a bărbatului de-a o avea, din nou, cât mai aproape, reuși să-i aline suferința. Găsiră împreună un apartament mic și ieftin și Luana se văzu în casa ei. Când așeză la locul lui și ultimul lucrușor, simți că realizase, în sfârșit, ceva. Avea propria locuință, era liberă și stăpână pe destinul ei. Ca de fiecare dată, cumpără ziarele și începu să-și caute de lucru. Ștefan insistă ca ea să mai aștepte puțin, până când el avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Daniel D. Marian Oona este o fetiță cu care toți am copilărit în teritoriul magic al nucului și în căldura puhavă de vară a podului unde sunt de găsit lucrușoare vechi a căror viață pare să se fi stins. înainte ca ea să fi dispărut, ca să trăiască nevăzută de restul grupului nostru, și înainte să înceapă așteptarea revenirii ei, ea trebuie că crește în continuare, asemenea nouă, dar noi nemaivăzând
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
și noapte, în eventualitatea că se va întoarce la noi, să ne găsească și să ne bucure reluarea unui fir al jocurilor împreună în teritoriul magic al nucului și în căldura puhavă de vară a podului unde sunt de găsit lucrușoare vechi a căror viață pare să se fi stins. "De mult nu mai închidem ușile seara/ de așa mult timp noi o așteptăm pe Oona/ o lăsasem pe când era mică în pragul/ ușii îmbrăcată în furoul bunicii și cu/ bigudiuri
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
să-i amintească băiatului că nu-i decât un bastard. Cât despre mamă, aceasta „înfășurase totul în basmaua tăcerii, așa cum țărăncile își pun bunurile de preț într-o basma adevărată: întâi o întind pe pat, apoi pun cu grijă fiecare lucrușor acolo, le mai învăluie o dată cu privirea și strâng colțurile basmalei, înnodându-le zdravăn: ani de zile, poate niciodată în viața asta, nu vor desface nodul făcut.” (p. 147) Iarăși Constantin Stan își arată subtilitatea. Nu face, din asta, chiar o
Un om din Est by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5707_a_7032]
-
ei și îi transmitea că vrea să se călugăreasca pentru că îl iubește pe Iisus. Un copil blând, apropiată de noi, un copil care nu ieșea din cuvânt. Nu pleca nicăieri neînsoțita, iar când a plecat spre liceu nu avea nici un lucrușor în plus să zici că și-a luat ceva de schimb și că nu vine o zi sau o săptămână. Nu are buletin la ea, nimic", a relatat bunica fetei, conform România TV. Foto: Capturi România TV
Primele imagini cu adolescenta dispărută în urmă cu două zile () [Corola-journal/Journalistic/45285_a_46610]
-
curtea interioară, porțelanuri, ceasuri, ibrice, sfeșnice, tablouri, aparate foto, patefoane, cărți.. Meșter(Eșc)!, pentru domniile voastre, tineri artiști cu demonstrații la fața locului și meșteri populari: bijuterii, lemn, icoane, împletituri, ii, ceramică, vestimentație, casete pictate și decorațiuni interioare, ceramică și sticlărie, lucrușoare croșetate, sticlărie și alte meștesugăreli.
Expoziții noi, ateliere și târg la Muzeul Țăranului Român by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/67388_a_68713]
-
ostil. Gerul de afară se întețise și se mutase parcă în halele mari de fabrică, dezafectate, care serveau drept dormitoare. Nu le mai rămânea decât să-și amenajeze locurile de dormit. Se pregăteau rafturi pe care urmau să-și așeze lucrușoarele aduse de acasă: fotografiile de familie, ceasurile, fularele, mănușile. „A doua zi, când ne-am trezit dintr-un somn ca de morți, mănușile, fularele și... ceasurile nu mai erau acolo unde le lăsaserăm”, spune doamna Condruț. Apoi urmau să-și
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
care trebuie să-i hrănească zilnic pe aceștia în ciuda dificultăților alimentare, astfel de perspective aparent înguste, de detalii private se completează reciproc pentru a contura viața în comunismul românesc, îndeosebi în timpul imposibililor ani ’80. Concentrarea pe cine știe ce detaliu, pe cine știe ce lucrușor imposibil de găsit în acele vremuri este aspectul crud-nostalgic care reînvie atmosfera de epocă. Spre exemplu, în Cărămida, două studente, colege de cămin, caută în disperare prin tot orașul o cărămidă, o banală cărămidă, imposibil de găsit chiar și în
Nostalgice by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4302_a_5627]
-
la sediul central în care își desfășoară activitatea poate să îți aducă surprize nebănuite. Locul nu seamănă deloc a ceea ce majoritatea oamenilor înțeleg prin „a fi la job“. Alături de calculatoare de ultimă generație, în incintă se află tot felul de lucrușoare care nu-și găsesc locul în alte sedii de companie, inclusiv ultimele jocuri video. „La noi, totul e făcut în așa fel încât omul să se poată recrea. Dacă cuiva nu îi vine nici o idee, poate să se destindă cu
Agenda2005-47-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284405_a_285734]
-
cu disperări și speranțe, căderi și coborîșuri, dar o luptă purtată sub semnul demnității, curajului, elevației morale. Vezi sate și orașe sub ape dezlănțuite, poduri și clădiri dărîmate, oameni năpăstuiți rămași fără adăpost, dar incapabil să-și părăsească restul de lucrușoare, să-și caute adăpost în altă parte. Situații-limită, situații între viață și moarte - atunci cînd marea secerătoare încă n-a ieșit învingătoare. Singure calitățile spirituale umane înnobilează și viața și moartea. Dar, față-n față cu aceste realități, te izbește
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]
-
puține bucurii. De-i îmbrăcăm pe ei, pe Prunc L-am îmbrăcat, Și-n scutecele noi, pe El L-am înfășat, În fiecare prunc, pe care-l miluim, Noi Pruncului Iisus, ceva Îi dăruim!” Așa că, noi vom face pachete cu lucrușoarele pe care voi nu le mai purtați, desigur, pe cele ce sunt în stare bună, și dăruindu-le unor copii săraci, Îl îmbrăcăm pe Dumnezeiescul Copil, șiL vom bucura.” „Da, bunicuțo, nouă la școală ne-a spus Doamna profesoară de
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Măriuca de 7 ani au preluat grijile casei. El cu brațele lui firave căra lemnele, aducea apă de la fântână, iar din primăvară până-n toamnă târziu, mergea să muncească cu ziua pe la gospodarii satului. Măriuca, care avea 7 ani, gătea, spăla lucrușoarele tuturor, o legăna și o hrănea pe Niculina, surioara de 2 ani. Pentru ea și pentru Ionel, nici nu se mai punea problema să meargă la școală. Ionel a rămas cu două clase primare, iar Măriuca n-a învățat deloc
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
de la Cel Nou-Născut. Mai mult, prin crăpăturile Peșterii, pătrunseseră mii de raze de la o Stea care oprise deasupra ei, și care luminau ca ziua. Femeia, pe care, după cum am aflat însoțitorul ei o numea Maria, scoase dintr-o trăistuță câteva lucrușoare, cu care înfășă Pruncul și-L luă la sân să-L alăpteze. Dar era frig și umezeală și deși Maica Sa L-a înfășat cu șalul ei, Pruncul tremura de frig. Atunci, rudele mele, boii, s-au ridicat de la locurile
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
drepți. Și, tot stând de vorbă la telefon, deodată strecoară că m-a iubit cu disperare și că a fost neîndemânatică și că a durut-o că n-am mai căutat-o deloc și că am dispărut... — îmi amintesc fiecare lucrușor pe care l-am făcut împreună, mi-a șoptit printre ceva pârâituri. Și, până să apuc să spun ceva, zice: — N-am înțeles niciodată de ce am inventat că tre buia să mă mărit... Nu știu de ce ți-am trântit așa
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și fărâmicioasă, și dincolo de fațadele prăbușite se căscau odăile în care trupuri moarte zăceau printre vitrine cu paharele intacte și nuduri atârnate pe pereți. Fetele depășiră un tocilar cu mecanismul lui primitiv în spinare, escaladară mormane de moloz amestecat cu lucrușoare și rufe și se opriră la colț, îmbrățișate, cu aceeași spaimă în ochi. Nu îndrăzneau să intre pe stradă, acolo unde se afla - dar se mai afla oare? - miezul vieții lor bucureștene, croitoria cu odăițele ucenicelor la etaj, vizavi de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
începe imediat!", spuse-n cele din urmă, renunțând la microfon, insul în negru, și unii dintre cei ce căscaseră gura, dar nu mulți, mai ales cei cu copii, urcară treptele pe estradă și-ncepură să cumpere bilete. O mulțime de lucrușoare se volatilizară de pe taraba improvizată a ofițerului Stănilă, căruia îi era cu neputință să-și mai ia ochii de pe ființa văzută odată într-o inexplicabilă transă și care, iată, invadase deodată realitatea ca o duhoare de canal adusă brusc de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
când avea să se facă mare. Citea tot ce găsea scris, chiar și la veceu, chiar și ce scria pe ziarele cu care se ștergea la fund. Când îi tăiaseră moțul, îi puseseră-n față o tavă cu mai multe lucrușoare: bani, un pachet de cărți de joc, un stilou, un pahar cu vin, un patent... Asta ca să vadă ce-o să-i placă copilului în viață. El se repezise, cică, din prima clipă la stilou, și nici că-i mai dăduse
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în spate, era ca un noroi de aur. Spre casa asta, în fundul unei curți lungi și-nguste, cu cotețe de orătănii pe-o parte și un strat de lalele ofilite pe cealaltă, ducea o alee de cărămidă și totul, fiecare lucrușor îngrămădit acolo, mirosea intens, disperat, ca o floare abia deschisă: cuiele miroseau a rugină, scândurile miroseau a lemn putred, tencuiala grosolană mirosea a coșcovit și var fermentat, pământul mirosea a râme. Jenel, un copil urât de vreo patru ani, mirosea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să sosească la puține zile după aceea. Primii - venind de la miazănoapte - ajunseră câteva sute de suabi din Jura, pe care burgunzii îi primiră cu prietenie, în ciuda conflictelor ce dezbinaseră cele două popoare destul de recent. Soseau ducând cu ei doar câteva lucrușoare. Cei mai norocoși, în care cu două roți, încărcaseră în grabă și cu furie câțiva saci de provizii, dar mulți nu aveau cu ei mai nimic, chiar dacă, în general, bărbații nu se despărțiseră de armele lor. După cum poruncise Gundovek, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ținut prins la București, dar cheltuielile erau așa de mari, încât, spre primăvară, am renunțat și, cu capul plecat, m-am reîntors în sihăstria de la Huși. În București, în iarna aceea, am lucrat cu oarecare spor și, printre alte multe lucrușoare mărunte, am pictat și un spate de nud în mărime naturală (jumătate figură) ce l-am trimis la Salonul oficial. În anii aceia, expozițiile Salonului erau făcute la Ateneul Român în sălile din față și câteva săli mici din fund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]