3,374 matches
-
unui eros denaturat. Înstrăinarea - unul din leitmotivele prozei romanești - nu succede, ci precede apariția celui de-al treilea, elementul destabilizator. Nu infidelitatea este motivul peremptoriu al clivajului, ci se pare că fiecare mariaj în parte își conține cauza rupturii. Spiritul ludic al scriitoarei, dublat de un neîngrădit cinism, creează marele spectacol al înfruntării elementelor cuplului, cînd surd, cînd fățiș, după ce inepuizabila sa fantezie a sudat, prin contracte sociale, parteneri ireconciliabili sub aspect fizic, moral și al opțiunilor estetice - caricatura și grotescul
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
o situare adecvată în spațiul literar de astăzi. Manifestul pe care Dan Lungu îl citează în prefață poartă o mîndrețe de titlu: De ce un monguz vorbitor să fie mai prejos decît o pisică sau ciorna unui Manifest". Găsim aici spirit ludic amestecat cu o acidă critică a politicilor de tot soiul (mai ales culturale). Clasică revoltă împotriva puterii culturale. Un limbaj care își are puternice rădăcini în discursul lui Luca Pițu. Singurul element nou și demn de luat în serios este
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
sunt în cel mai pur spirit postmodern, cu toate acestea, fără scepticism oțios, ci cu duh autentic. Bogăția de imagini și danteluțele stilistice fac din poetul Dan Mircea Cipariu un eclectic și un baroc. El e un balcanic senzual și ludic și complicat de tot soiul de artificii postmoderne (în ultima carte, sunt, de fapt două, cea de-a doua, decupată în subsol, este exclusiv citat, intertext, arhitext, autoreferențialitate și ce mai vreți). Dan Cipariu se joacă de-a literatura în
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
revii (cu atât mai mult dacă nu l-ai citit atent pe Naum și nu prea știi cum e cu suprarealismul). Efect și al faptului că, în comparație cu celelalte volume, Sora exactă e o carte mai serioasă în sensul renunțării la ludic, la ironic, la jocurile textuale mai mult sau mai puțin gratuite, când poezia era (și) foarte mult joc și plăcere senină a scrisului inteligent. Iulian Tănase scrie acum un neo-suprarealism substanțial, mai înțelept, dincolo de paradoxul și oximoronul de suprafață, o
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
chestiuni. Mai important însă decît răspunsurile pe care le putem da noi înșine la astfel de întrebări este să aflăm cum se văd aceste chestiuni din interiorul sau din imediata apropiere a Bisericii. Un critic literar cu importante resurse de ludic, Alexandru Cistelecan, autodefinit ca „un creștin absolut mediocru”, a realizat pentru revista „Vatra” din Tîrgu-Mureș o suită de unsprezece interviuri cu înalți prelați (majoritatea catolici) și teologi cu scopul declarat de a afla răspunsurile Bisericii la marile provocări ale lumii
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
indivizi - de preferință antropomorfi și animalieri, căci jucăriile cele mai susceptibile de a primi un nume propriu sînt păpușile și animalele de pluș. Oricum, domeniul acoperă atît onomastica literară (ficțională, conservată în texte), cît și pe aceea, evanescentă, a realității (ludice). Sursele literare - cel puțin cele românești - sînt totuși puține. O literatură a copilăriei agreste, în aer liber și în mijlocul tovarășilor de joacă, propune obiecte generice, neindividualizate prin nume: zmeie, arșice (Alecsandri), titireze, scrînciob... La Creangă au nume nu ipotetice jucării
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
de toamnă...” (Prima elegie a detectivului Artur). Așa încît, triumf al artificiului moral, senzualitatea poartă, la rîndul său, masca stilistică. O mască suprapusă alteia, în această barocă prin excelență alcătuire care e creația lui Emil Brumaru, din substanța căreia copilăria ludică și libovul exacerbat ne măsoară cu ochi gravi, aproximînd figura unei ființe ce ezită, din sfială, a se mărturisi, proiectată însă pe transcenderea acestei ezitări în spațiul artei. Ne bucurăm de actuala acreditare a opiniei noastre, exprimate înaintea altora, că
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
altfel? - de câteva pagini despre componența, ideologia (“doctrinele” ar putea fi mai potrivit) și mentorii Cercului Literar de la Sibiu, presărate cu portrete ale lui Ion D. Sârbu semnate de Cornel Regman, Aug. Doinaș, Virgil Nemoianu, printre care un interesant “catalog ludic” realizat, pare-se, de Ion Negoițescu. Coordonatele itinerariului existențial al lui Sârbu sunt structurate atent, adesea însoțite de mărturiile directe ale scriitorului: lecturile avide din tinerețe, perioada în care a fost asistent la Catedra de Estetică și Critică literară, apoi
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
obișnuite, la nivelul capacității omului de știință de a-i descifra mecanismele logice, determinările matematice sau semnificațiile lingvistice. Cultura înaltă a scriiturii sale transformă jocul în sine, prin poliedrele textuale, într-o morală a cunoașterii estetice. Nimic pedant și nimic ludic; nici pedagogie sofisticată și nici căutarea cu orice preț a deschiderii subiectului către orice cititor. Deși fiecare poate lua atît cît îl interesează din text, în măsura în care acesta poate fi citit și de un teatrolog, și de un logician sau matematician
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
măștile. Știi că e el, chiar atunci cînd auzi semioticianul sau matematicianul. De la un moment dat însă, măștile îi fură chipul și îi arată o identitate unică și incontestabilă: cea a Savantului. Solomon Marcus, Jocul ca libertate, Ed. Scripta, seria “Ludica”, București, 2003. 288 pag.
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
Unchiul Vanea”, deși în mare trupa este cam aceeași, prezența fiecărui actor. Grijă pentru individualități, dar și pentru spiritul ansamblului, al variatelor fotografii de grup. Mărturisesc, însă, că, din punctul meu de vedere, răvășitor este Victor Rebengiuc într-o interpretare ludică, pe muchie de cuțit între anvergura rîsului și a poftei de viață și eșecul catastrofal al celor șaptesprezece tentative de a-și pune pirostriile. Se lasă total și pînă la capăt pe mîna regizorului și, deopotrivă, a unui personaj caraghios
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
un fel, lucrul a dus acum la partituri actoricești extraordinare, pline de sensibilitate, de vulnerabilități, de imaginație, de măiestrii interpretative: Cornel Scripcaru (Podkolesin) - care a avut neîmpliniri în Astrov, după părerea mea, face aici un rol mare, cu fațete ale ludicului pe care eu nu le-am văzut manifestîndu-se atît de plenar ca aici - Răzvan Vasilescu (Kocikariov), fără odihnă din rîvna cu care vrea să-și însoare prietenul, căpătînd pentru asta chiar darul ubicuității, Andreea Bibiri (Agafia Tihonovna, fata de măritat
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
știa cine e Radu Costin), despre un orgoliu care orbește și rănește, pe sine și pe cei din jur. Privirea vine de undeva de dincolo de mînie și părtinire, cu resemnare și fără justificări, cu oarece patetism, oarece ironie și mult ludic. E același cocktail inegalabil (plus amoruri printre tangouri, telefoane sau reportaje la hidrocentrale...) din Pronumele personal, dintr-O baie de umanitate, din Despre Max. Și, mai ales, din Viața frazei - cu savuroasele portrete în mișcare ale lui Marin Preda și
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
lui Radu Cosașu numește el însuși drept fragedie: e refuzul tonului grav, al tragediei ca substanță ficțională; poate că aici stă secretul acestui mare povestitor (al propriei vieți), capabil să se rescrie pe sine pînă dincolo de pînzele albe: indescifrabilul amestec ludic de comic și grav, de Stan și Bran prin Racine, via Casablanca. Fluxul de știri ca ficțiune Sînt puține cazurile în care un scriitor să iubească atît de mult ziarele încît să prefere știrea ficțiunii, dar ca Radu Cosașu, probabil
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
de haiku și sfidează prin formulări neobișnuite materialitatea lucrurilor, instaurând o ordine poetică în răspăr cu logica mundană. Privirea se focalizează adesea asupra amănuntului minimalist, pentru ca, în momentul următor, să se deschidă spre spații largi, necuprinse, cu un firesc aproape ludic: „Trebăluiește prin parc/ un copac cu șorț/ un trecător se urcă-n ceruri/ contemplă acolo o singură clipă/ după care o uită/ în zare peste Jiu/ o coamă de lebede” (Trebăluiește prin parc). Ecouri pencilinsoniene răzbat din poeme precum Ars
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
limitele autoimpuse ale formelor fixe), cu plăcerea rimei și a ritmului armonioase, într-o lume dizarmonică, a pasiunilor ușor desuete și a vocabularului bine temperat într-o literatură tot mai atrasă de durități lexicale gratuite. Toate acestea vin pe linia ludicilor noștri Dimov-Brumaru-Foarță. Dar acest trubadur este un om ca oricare altul și - fără să știu dacă a citit cartea lui H-R. și fără să doresc redeschiderea unei polemici plină de pasionalitate - acest trubadur este, fără voia lui, un “om recent
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
în filmul de artă. Jocul și mișcarea, expresia corporală și volubilitatea materiei acompaniază ideea nașterii, a cuplului și a extincției. La fel ca și Andrei Mănescu, adică la doar cîțiva ani de la terminarea studiilor, Mirela Trăistaru este un artist adevărat, ludic și grav în aceeași măsură, estetizant și frust, sceptic și cercetat de adieri metafizice și, mai ales, unul cu o minte limpede și cu o sensibilitate a cărei prospețime nu subminează nicidecum coerența gîndirii. A gîndirii plastice, dar nu numai
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
Costică Brădățan Nu cred că ar fi deloc o exagerare să spui că, afară de cele câteva excepții (Mihai Spăriosu fiind, fără îndoială, una dintre ele), jocul, ludicul, și, în general, homo ludens nu au preocupat cercurile filosofice în lumea anglofonă de-a lungul ultimelor câteva zeci de ani. Cum ar veni, filosofia e o treabă mult prea serioasă ca să-și piardă vremea cu teme atât de auto-descalificatoare
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
nu au preocupat cercurile filosofice în lumea anglofonă de-a lungul ultimelor câteva zeci de ani. Cum ar veni, filosofia e o treabă mult prea serioasă ca să-și piardă vremea cu teme atât de auto-descalificatoare precum jocul, jocurile, sau componenta ludică a comportamentului nostru cultural. Nu doar că filosofia trebuie făcută într-o manieră cât se poate de serioasă, dar - mai presus de toate - ea trebuie să se dedice exclusiv unor teme serioase. De aceea, cartea cercetătoarei Mechthild Nagel, Masking the
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
clasică, bibliografia germană și franceză în domeniu, nu face decât să pună într-o lumină extrem de interesantă problemele ‘strict filosofice’ abordate în carte. Cu siguranță, unul din meritele majore ale acestei lucrări vine din aceea că, abordând temele jocului și ludicului, realizează un echilibru fructuos între speculația filosofică și expertiza literară: cele două se întrepătrund mereu, într-o manieră elegant-sofisticată, și se află într-o relație de dependență reciprocă. Capitolele dedicate lui Platon și Hegel mi se par cele mai bune
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
o manieră elegant-sofisticată, și se află într-o relație de dependență reciprocă. Capitolele dedicate lui Platon și Hegel mi se par cele mai bune ale cărții. Abordarea platonică a jocului e văzută din mai multe perspective. Există, bunăoară, un element ludic în însăși forma dialogală a scrierilor platonice: „În stilul dialogic al lui Platon vedem ieșirea la suprafață a ludicului dionisiac, ceea ce trece apoi în folosirea de către el a miturilor și diverselor deghizări; acestea ne sugerează existența, la Platon, a unei
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
se par cele mai bune ale cărții. Abordarea platonică a jocului e văzută din mai multe perspective. Există, bunăoară, un element ludic în însăși forma dialogală a scrierilor platonice: „În stilul dialogic al lui Platon vedem ieșirea la suprafață a ludicului dionisiac, ceea ce trece apoi în folosirea de către el a miturilor și diverselor deghizări; acestea ne sugerează existența, la Platon, a unei concepții diferite, mai puțin polarizate, asupra jocului.” Însa nu avem de-a face aici decât cu un prim nivel
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
și Wittgenstein îți vin spontan în minte, dar mai sunt și alții: de exemplu, e greu să realizezi o “genealogie a jocului” fără a face absolut nici o referire la (Elogiul Nebuniei) al lui Erasmus din Rotterdam. Apoi, temele jocului și ludicului se află, filosofic vorbind, într-o relație foarte apropiată cu alte teme, înrudite: tema lumii ca o poveste, ca o narațiune (mundus est fabula), lumea ca teatru (theatrum mundi) sau chiar ca vis (la vida es sueño). Acestea sunt teme
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
peut dominer, comment l’esprit régnerait-il? Toute suprématie pratique appartient à l’activité” se citează ca motto al capitolului 15. În epoca lui il pensiero debole, Houellebecq e voluntarist. În vremea prudenței, aruncă cu vorbele. Intransigența lui distonează cu domnia ludicului. Fără a dovedi un talent scriitoricesc extraordinar, Michel Houellebecq este astăzi singurul scriitor francez care are cu-adevărat curajul și interesul unui pariu cu publicul. El crede, și pe drept cuvînt, că nu se mai citește literatură în primul rînd
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
așa cum sugerează Liviu Antonesei, ca o incitantă poveste polițistă. Fiecare frază a acestei cărți are sensuri multiple, trebuie citită și recitită, observată la microscop pentru a i se putea descifra toate înțelesurile. Mortido este un roman paradoxal. În paginile sale ludicul, gratuitatea, pitorescul (mai ales la nivelul expresivității), o oarecare superficialitate (lipsa de implicare a personajelor care acționează cumva mecanic) coabitează (experimental ?) cu o tehnică narativă foarte sofisticată, elemente de filozofia limbajului și teorii lingvistice și de comunicare dintre cele mai
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]