497 matches
-
în conformitate cu Legea franceză de succesiune, orice descendent legitim al lui Hugh Capet nu ar putea fi lipsit de drepturile sale la tron. Cele mai multe puteri europene au văzut unirea Franței și Spaniei sub un singur conducător ca o amenințare semnificativă. Micului Ludovic al XV-lea i-au fost aduse la cunoștință responsabilitățile grele care stăteau pe umerii săi. El era un orfan acum, fără frați în viață, fără unchi sau mătuși legitimi cu excepția lui Filip al V-lea, și fără veri primari
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
-a Drăgan (Dragu) Iovescu (d. după 1864) în regimentul de graniță bănățean român nr. 13. A urmat școala primară în comuna Bozovici și a intrat tânăr in regimentul tatălui. La 1 noiembrie 1871 a devenit cadet în regimentul de infanterie Ludovic al II-lea al Bavariei Nr. 5. și avansat in acest regiment la gradul de locotenent la data de 5 aprilie 1874, apoi de locotenent major la 1 mai 1887. În anul 1891, a fost transferat la regimentul de infanterie
Ion Iovescu () [Corola-website/Science/332952_a_334281]
-
Maria Elisabeth de Schleswig-Holstein-Gottorp (1634-1665), fiica lui Frederic al III-lea, Duce de Holstein-Gottorp. Ei au avut opt copii: Soția sa a murit în 1665 încercând să aducă pe lume cel de-al nouălea copil. 2. La 5 decembrie 1666 Ludovic s-a căsătorit cu Elisabeth Dorothea de Saxa-Gotha-Altenburg (1640-1709), fiica lui Ernest I, Duce de Saxa-Gotha. Ei au avut de asemenea opt copii:
Ludovic al VI-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt () [Corola-website/Science/334568_a_335897]
-
de Luxemburg și Anjou și a dezvoltat economia și sistemul de apărare a țării. După moartea lui Cazimir, datorită lipsei de moștenitori, tronul Poloniei a fost ocupat de monarhi din casa Anjou, luând sfârșit, astfel, perioada Piaștilor. În anul 1370 Ludovic I al Ungariei a fost încoronat ca rege al Poloniei. În timpul domniei sale a început supremația nobilimii în viața politică a țării. Nobilimea a primit primul privilegiu general în Košice, în 1374. După moartea lui Ludovic d'Anjou, în 1382, a
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
abolirea monarhiei a fost declarată oficial iar Convenția Națională a devenit autoritatea supremă a Franței. Familia regală a fost redenumită „Capet” și au început pregătirile pentru procesul regelui. La 26 decembrie Convenția a votat condamnarea la moarte a regelui iar Ludovic al XVI-lea a fost executat la 21 ianuarie 1793, la vârsta de 38 de ani. La 27 martie Robespierre evocă soarta reginei pentru prima dată în fața Convenției. La 13 iulie Delfinul este luat de lângă mama lui și încredințat cizmarului
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
fiicei lor, Maria Teresa a murit la 22 iulie 1746. Ludovic avea șaisprezece ani. A suferit intens pentru pierderea soției sale însă responsabilitatea față de succesiunea la tronul Franței l-a determinat să se căsătorească din nou. La 10 ianuarie 1747 Ludovic s-a căsătorit fără să fie prezent fizic la Dresda cu prințesa Marie-Josèphe de Saxonia, fiica în vârstă de cincisprezece ani a regelui August al III-lea al Poloniei, prinț elector de Saxonia și a soției sale arhiducesa Maria Josepha
Ludovic, Delfin al Franței (1729–1765) () [Corola-website/Science/315376_a_316705]
-
Contractul a fost semnat la Ferrara la 28 septembrie iar căsătoria a avut loc la Saint-Germain-en-Laye în apropiere de Paris la 16 decembrie. Prințesa nu s-a mai întors niciodată în Italia. Anna d'Este a fost nepoata regelui francez Ludovic al XII-lea și deci înrudită cu Henric al II-lea și fiii lui. Prin căsătorie a devenit membră a puternicei familii Guise și datorită rădăcinilor ei italiene a avut legături strânse în special cu regina și mai târziu regian-mamă
Anna d'Este () [Corola-website/Science/323021_a_324350]
-
expansiune la est și recuperarea Lotharingiei. Inițial regina Emma a dominat situația, dar în vara anului 986 a existat o inversare: partea anti-ottoniană a prevalat, iar ea a fost forțată să părăsească curtea și să caute refugiu la Hugh Capet. Ludovic al Y-lea a murit la 21 mai 987 dintr-o căzătură de pe cal în timp ce vâna în pădurea Halatte din apropierea orașului Senlis, Oise. A fost înmormântat la mănăstirea Saint-Corneille din Compiègne. Neavând moștenitori legitimi, unchiul său Carol de Lotharingia Inferioară
Ludovic al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/322652_a_323981]
-
Franceză îi încuraja pe artiști să celebreze noua ordine. Augustin Dupré se inspira pentru compozițiile sale alegorice din simbolistica Antichității (Tablele Legii, Geniul Libertății, Hercule, boneta frigiană, "fasciile lictorilor", balanța, etc. A fost triumful stilului neoclasic. Prima sa contribuție este Ludovicul de aur de 24 de livre, tipul "cu geniu"; aversul poartă încă efigia regelui Ludovic al XVI-lea, cu titulatura ROI DES FRANÇOIS, în ortografia actuală: "Roi des Français", și milesimul 1792. Reversul monedei reprezintă un "Geniu înaripat" care scrie
Augustin Dupré () [Corola-website/Science/327069_a_328398]
-
jeu de paumme al lui Henric al IV-lea (teren de tenis real). Este cea mai mare curte de acest gen din lume și una dintre puținele publice. Filip cel Frumos (Filip al IV-lea), Henric al III-lea și Ludovic al XIII-lea s-au născut în acest palat, iar Filip a murit acolo. Cristina a Suediei a locuit acolo ani de zile, după abdicarea ei din 1654. În 1685 Fontainebleau a văzut semnarea Edictului de la Fontainebleau ce revoca Edictul
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
anume Maria, care figurează în multe din cântecele sale: "rondeau-"uri, motete și piese de teatru. Mai târziu ajunge la curtea contelui Robert al II-lea, conte d'Artois, iar ulterior, la curtea regelui Charles d'Anjou, fratele regelui francez Ludovic al IX-lea. La curtea lui Charles, după ce acesta a devenit rege la Napoli, Adam a scris lucrarea "Jeu de Robin et Marion", cea mai celebră creație a sa. Piesele sale de teatru, de mici dimensiuni, sunt acompaniate de muzică
Adam de la Halle () [Corola-website/Science/298319_a_299648]
-
a se face plăcută în cadrul relațiilor suspuse, astfel Anna de Austria, solicitată de prieteni comuni, i-a acordat o mică pensie de 2000 de livre văduvei. După moartea reginei, madame de Montespan, chiar dacă nu era încă favorita regelui, intervine pe lângă Ludovic XIV-lea, iar pensia nu-i este suspendată. Madame Scarron se pregătește să părăsească Parisul pentru Lisabona ca doamnă de onoare a noii regine a Portugaliei, Marie-Françoise de Nemours. Înainte de plecare ea o întâlnește pe Madame de Montespan, care era
Françoise de Maintenon () [Corola-website/Science/312849_a_314178]
-
al II-lea al Bavariei. Mare iubitor al artelor și sprijinitor al acestora, "" a rămas cunoscut prin templul realizat pe malul Dunării, în apropiere de Regensburg, Walhalla, prin Galeria de frumuseți, precum și prin Gliptoteca de la München. "Ludwig Karl August", devenit "Ludovic I al Bavariei", fiu al lui Maximilian I al Bavariei, pe vremea când acesta era ofițer în serviciul Franței și al "Wilhelminei de Hessa-Darmstadt", l-a avut de naș de botez pe Ludovic al XVI-lea al Franței, al cărui
Ludovic I al Bavariei () [Corola-website/Science/319779_a_321108]
-
auz și a avut un semn din naștere pe frunte, care a fost de multe ori ascuns în portrete. Ludovic a avut mai multe aventuri extraconjugale și a fost unul dintre iubiții lui Lady Jane Digby, o aventurieră aristocratică engleză. Ludovic I al Bavariei accede la putere la moartea tatălui său, în 1825 și a continuat politica de mecenat dusă pe când era prinț moștenitor. Admirator al lui Goethe, a achiziționat operele pe care acesta le apreciase în mod deosebit la palatul
Ludovic I al Bavariei () [Corola-website/Science/319779_a_321108]
-
de excepție, de origine germană. După Revoluția Franceză din iulie 1830, a devenit impopular datorită politicii sale represive, precum și datorită legăturii cu metresa Lola Montez. A abdicat la 20 martie 1848, în favoarea fiului săi Maximilian al II-lea al Bavariei. Ludovic I al Bavariei a decedat la Nisa, în 29 februarie 1868. A fost înmormântat la Abația Sfântul Bonifaciu din München.
Ludovic I al Bavariei () [Corola-website/Science/319779_a_321108]
-
1461 s-a încoronat la Reims, iar la 30 august 1461 și-a făcut intrarea în Paris. Aproape jumătate din cortegiul ce l-a însoțit era format din burgunzi, inclusiv oșteni înarmați, ai lui Filip cel Bun. Ludovic, de acum Ludovic al XI-lea, a părăsit curând capitala și la 25 septembrie s-a așezat la Tours. Prima sa acțiune ca rege a fost să profite de criza de succesiune din Aragon. După moartea lui Alfonso al V-lea, regele Aragonului
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
După ce la 10 septembrie 1468 s-a semnat un tratat la Ancenis între Ludovic și Francisc al II-lea, ducele Bretaniei, prin care acesta din urmă se obligase să se retragă din coaliția cu burgunzii, în 1468 Carol Temerarul și Ludovic al XI-lea s-au întâlnit din nou (la 9 - 14 octombrie) pentru negocieri, de data asta în castelul ducelui, la Péronne. În acest răstimp Liège-ul a ridicat iarăși steagul revoltei, iar guvernatorul burgund al cetății a fost ucis. Aflând
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
pace. Philippe de Commines a trecut în tabăra regelui, unde s-a bucurat de o bună primire. Din întâmplările legate de luptele la Beauvais istoria a reținut în mod deosebit episodul în care s-a distins Jeanne Hachette. În 1474 Ludovic și-a propus să supună ducatul Anjou unde domnea René I de Anjou .Sub masca unei vizite de curtoazie, Ludovic sosi la Angers cu oastea sa și îl puse pe ducele René în fața unui fapt împlinit. Ceru cheile orașului și
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
Provence, unde rămăsese suveran. În schimb Anjou a încetat de a mai fi un apanaj și a intrat definitiv în rândul domeniilor regale. Guillaume de Cerisay devenise atât guvernator al provinciei cât și primar al capitalei ei, Angers. În 1476 Ludovic a propus lui René de Anjou un târg: se arătă dispus să ajute la răscumpărarea și eliberarea fiicei acestuia, ex-regina Angliei, Margareta de Anjou, văduvă dupa asasinarea lui Henric al VI-lea și aflată încă în captivitate engleză. Cu ajutorul contribuției
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
stăpânire pe domeniile defunctului duce, dar s-a lovit de Maximilan de Austria, ginerele defunctului și soțul Mariei de Burgundia (1457-1482) Profitand de slabiciunea Imperiului Romano-German si de decesul în urma unu accident de călărie al Mariei de Burgundia, în 1482 Ludovic a izbutit până la urmă să obțină provinciile Picardia și Burgundia, prin Tratatul de la Arras. Printr-o tranzacție mai complicată de moșteniri, între care și cea a lui René de Anjou, regele a intrat și în posesia comitatului Maine. Anterior, în
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
și l-au forțat pe Washington să se predea, negociind o retragere. În anul următor, guvernul ducelui Newcastle a decis să trimită o expediție militară în America de Nord, alegându-l drept comandant pe maiorul general Edward Braddock. Ca răspuns, regele francez Ludovic al XV-lea a trimis șase regimente către Nouă Franța sub comanda braronului Dieskau în 1755. Britanicii, intenționând să blocheze porturile franceze , în februarie 1755, flota franceză naviga deja. Amirarul Edward Hawke a comandant o escadrilă rapidă în zona pentru
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
și s-au bucurat de unele facilități, ei s-au răsculat adesea împotriva stăpânitorilor. Astfel, în anul 1366, țăranii români de pe domeniul Tălmaciului s-au alăturat campaniei de represalii pe care o ducea domnitorul muntean Vladislav - Vlaicu împotriva regelui maghiar Ludovic I. Câțiva ani mai târziu aceiași țărani se răscoală din nou împotriva oficialităților săsești. În 2009, dr.Petre Beșliu Munteanu a descoperit pe teritoriul comunei Racovița situl unei cetăți a cărei datări încă nu este cunoscută. P.B.Munteanu a început
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
familia acesteia. Ludovic a reușit cu succes să învingă forțele fratelui său, dar când a ajuns în Neapole a aflat că maghiarii plănuiau să invadeze. Ioana a făcut un pact cu Regatul Siciliei, impiedicându-i să invadeze și căsătorindu-se cu Ludovic. Ea s-a mai căsătorit de încă două ori, prima dată cu Jaime al IV-lea de Mallorca și Prinț de Achaea, Otto, Duce de Brunswick-Grubenhagen. Fiul ei și a lui Andrei a murit la o vârstă fragedă, la fel
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
a părăsit-o când a rămas însărcinată) și apoi cu prințesa de Talmont, care avea peste 40 de ani. În 1752, el a auzit că la Dunkirk locuia Clementina care avea unele dificultăți financiare; el i-a trimis 50 de ludovici de aur ca s-o ajute. În noiembrie 1752, Clementina trăia cu Charles și i-a rămas amantă în următorii opt ani. Cuplul s-a mutat la Liège unde Charlotte, singurul lor copil, s-a născut la 29 octombrie 1753
Charlotte Stuart, Ducesă de Albany () [Corola-website/Science/331236_a_332565]
-
Salzburg. Aceasta este ultimul dintre castelele lui Ludovic al II-lea al Bavariei și a rămas neterminat. Regele a decis să construiască un castel inspirat de Castelul de la Versailles de lângă Paris, în semn de admirație față de idolul său, regele francez Ludovic al XIV-lea. Castelul a fost construit sub conducerea arhitectului Georg Dollmann, căruia îi va succede Julius von Hofmann. Piața din fața castelului are o suprafață de 5.000 de metri pătrați, aproximativ o zecime din suprafața pieței din fața castelului de la
Castelul Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327659_a_328988]