658 matches
-
cu personaje exemplare. Asta sunt, în mod tacit, Cânticele mârlănești. Cu singura deosebire că scenariul pozitiv și luminos al catastrofelor estetice semnate de Eugen Frunză, Dan Deșliu sau A. Toma se dă de trei ori peste cap, devenind cu adevărat lugubru. Conservând - voluntar și malițios - stilul epocii, Florin Bican restabilește una după alta datele morale ale perioadei proletcultiste. Ce poate fi mai educativ și mai convingător pentru o generație care a studiat în anii de școală poeme ca Ce gândea Maria
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în poziția pe care o cunoștea atât de bine, adică cu fața spre oglindă, păli. Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele valuri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
gata oricând, la o primă atingere ușoară, să se desprindă și să cadă; și unde zăbrelele au menirea de a rugini sub ochii întemnițatului - toate acestea laolaltă n-au avut defel puterea să mă pătrundă cu priveliștea lor tristă și lugubră și să mă înspăimânte, fiindcă mă aflam într-o minunată stare de echilibru: să mă știu închis și, în același timp, să fiu încredințat că merit pe deplin să fiu închis... În astfel de momente ale vieții, cel mai potrivit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și sărace, ce înconjoară de jur împrejur cam fiecare oraș, întotdeauna sădesc fiori adânci de spaimă și de încordare tuturor celor care le străbat și care de bună seamă că nu sunt tocmai bine familiarizați cu ele. Atmosfera rece și lugubră de prin aceste locuri știe să nască cele mai teribile istorii, înconjurate toate doar de intrigi bine țesute și de mister, ce au puterea de a schimba în întregime fața lucrurilor, dar care, în cele din urmă, ajung să se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și pline dentuneric, care, la rândul lor, îl introduceau pe vizitator în odăile fiecărui nebun în parte. Victor intră pe coridorul potrivit și-l străbătu grăbit, sfios și plin de încordare, căci atmosfera generală devenea, la fiecare pas, tot mai lugubră și mai neprimitoare. Asta îi fu prilej de neplăcere adâncă, pentru că, în drumul său, văzu și un nenorocit care tocmai era în puterea unei crize de delir spasmodic, dar întoarse imediat capul și grăbi pasul. În adâncul firii sale, el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o recunoască, mai târziu, de multe ori. Totul aici i se păru o corvoadă fără margini. De aceea, este de prisos a mai nota că, dezamăgit peste măsură, părăsi destul de repede, fără a mai privi deloc în urmă, și această lugubră și ordinară ocupație. Și iată că, acum, el iarăși se găsea în situația nefericită, în care, deși era tânăr, se mai găsise de atâtea ori... Orice, dar numai fără bani de mâncare nu! Simțea, astfel, cum îi pătrunde grabnic descurajarea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tavanului jalnic, la care se uita! Iar, atunci când, totuși, închizând ochii, izbutea să biruie cu greu neastâmpărul nervos din el și să adoarmă, era mai în permanență hărțuit și hăituit năprasnic, aproape cu cruzime, de tot felul de îndelungi coșmaruri lugubre. În urma unei astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui, trezindu-se brusc și violent, acoperit tot de o sudoare rece și grea, Șerban se porni să vorbească tainic cu sine însuși, scuturat fiind
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
transfigureze - prin poezie - astă lume plină de păcate și de tină, de nevoi, anemică, bolnavă și pe moarte, Într-o altă lume, poetică, virtuală, platonică, pe care nu o vom avea decât În viziunile noastre de copii. Artă sfâșiată! Sinistru! lugubru! Adevăr! Speranță! Interiorizare! „Care ne mai sunt așteptările?” Cititorul constant, dar și cel care deschide accidental cartea ca pe o poartă de intrare Întru ospitalitate și bună găzduire, va găsi În această antologie “Artă sfșiată” poeți merituoși, din țară și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Dar de acesta ce credeți... cum vă place?, Întrebă din nou, după o pauză, bizarul meu personaj, ștergându-și iar gura și luându-și o poziție majestuoasă, plină de importanță: mooliiiciuuuneeee. Rostise cuvântul cu un fel de prelungire a sunetelor, lugubră până la un anumit ton, dar catifelată. Se Înălțase pe vârfuri devenind foarte solemn În atitudine, cu brațele Întinse dinainte, ca și cum ar fi creat În imaginar o cale nevăzută. Ei, cum Îl găsiți? E... divin, nu-i așa? Și, concentrându-se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ei era găsit fără viață În zori, de măturătorii din zonă. O mică gaură cu sânge Închegat, În tâmpla dreaptă...ăsta era scenariul meu. Trei iunie Am visat un ozene care aterizase În curtea bunicilor. Două vaci bălțate au mugit lugubru ore În șir până ce eu, copil nevinovat l-am tras de barbă pe bunicul mahmur și i-am spus: de câte ori se aude mugetul vacilor În grajd, se aprinde câte o căpiță de paie. Bunicul semăna leit cu necuratul. Se strâmba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și cel de azi dimineață, pare mort de frig. Mascatul ridică pentru o secundă cagula și scuipă Într-o parte, cu sete. Legistul aprobă dând din cap și se urcă În dubă. Mașina se pune În mișcare, cu un scrâșnet lugubru, de motor.. Cei trei mascați rămân să cotrobăie În continuare prin măruntaiele orașului, În căutarea evadatului periculos. Norii au descoperit pe cer, o stea Împietrită și stranie, ca ochiul unui ciclop. -Sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Cucul și pupăza Cucul este pentru Cressida și Charles, Pupăza este pentru William. CUCUL NOVELETĂ Nu, nam să scriu... Mereu se ține, simt, Ca un cățel de țâță acest gând De mine prin lugubrul labirint; Ori ca o algă pe-a ei stâncă stând; Ori ca sărutul cel dintâi, cu-alint Pe gura sărutată adăstând. Dar nu vreau să filozofez - am zis! Să scriu vreau - și voi să citiți ce-am scris. Byron, Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
legate În piele, crăpate și roase de mucegai, se Învecinau cu cărți ieftine mai noi, ale căror pagini Îngălbenite se făcuseră maronii și se fărîmițau pe la colțuri. Erau westernuri de Zane Grey cu toptanul, mormane nesfîrșite de cărți cu predici lugubre, vechi enciclopedii, memorii din Marele Război, diatribe Împotriva New Deal-ului, ghiduri despre Noua femeie. Însă, firește, Flo nu știa că lucrurile astea sînt cărți. Aventuri pe planeta Pămînt. Mă amuză să mi-o Închipui cercetînd cu privirea acest peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ochii spălăciți ai acestuia nu văzu decît o privire inexpresivă. — Sigur că nu poate să plece, adeveri el. Vom rămîne amîndoi. Doar pentru asta am venit. O pleoapă clipi pe furiș, cînd doamna Bellairs Încuie ușa, cu un gest de lugubră stîngăcie, și-și vîrÎ cheia În corsaj. — Totdeauna Încuiem ușa, pentru liniștea domnului Cost, spune ea, amenințîndu-i cu degetul. În vis știi că nu e chip să scapi, picioarele Îți sînt ca de plumb, nu le poți urni din fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cam Încurce expresiile curente.) „Ba tocmai de aceea, ba tocmai de aceea“, stărui el, dar maică-sa Îi spuse, făcînd un semn cu mîna spre soția vicarului: „E doar un vis, dragul meu, un vis urît...“ ... Se trezi În lumina lugubră a stației de metrou - cineva Înfășurase becul Într-o eșarfă de mătase roșie, ca să-l camufleze. De-a lungul pereților stației se Înșirau, pe cîte două rînduri, trupurile celor veniți să caute adăpost. Afară, deasupra lor, avioanele păreau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
chiar și În Battersea existau porțiuni Întregi fără ruine, cu o cîrciumă prosperă În colț, alături de o lăptărie și o brutărie. Strada unde locuia Wilcox fusese și ea cruțată de bombe: marile imobile cu apartamente burgheze se Înălțau, drepte și lugubre ca niște hoteluri de gară, dominînd parcul. Rowe văzu lipite pe multe dintre ele bilete cu „De Închiriat“ și aproape că spera să vadă un asemenea bilet și la poarta casei cu numărul 63. Dar casa era locuită. În hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îmbătrînește pe oameni, dar deseori le readuce tinerețea - eliberîndu-i de răspunderi și redîndu-le Înfățișarea pierdută a adolescenței. — Nu știam, altminteri n-aș fi venit, se scuză el. — A scris În toate ziarele, Îl mustră doamna Wilcox, cu o mîndrie cam lugubră. Henry stătea În colțul lui, fără să scoată o vorbă: Îi clănțăneau dinții, În timp ce maică-sa urma să sporovăiască fără milă, bucuroasă că-și redobîndise fiul - deși plînsese, firește, și ea. — SÎntem mîndri de Doris. Întreaga conducere a Apărării Civile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce se aprindeau și se stingeau, Într-o liniște desăvîrșită și alarmantă. Ai fi zis că locatarii transmit fără Încetare știri urgente, de o importanță vitală. Acum, cînd nu se mai auzeau fluierăturile și suspinele, domnea peste tot o liniște lugubră, ca pe un transatlantic eșuat, ale cărui motoare s-ar fi oprit, lăsînd să se audă clipocitul monoton al apei În creștere. — Aceasta-i camera 6, anunță băiatul. — Ca s-ajungi la camera 100 Îți trebuie, cred, o zi Întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu pot fi spînzurate, nici măcar În timp de război! — S-ar putea, cucoană, ca noi să spînzurăm mai mulți oameni decît scrie În ziare, Îi mai aruncă domnul Prentice din pragul ușii. 2 Drumul cu mașina se anunța lung și lugubru. Domnul Prentice părea copleșit de teama eșecului; ghemuit Într-un colț al mașinii, Îngîna o melodie tristă. Se Însera cînd ajunseră la periferia Londrei și era noapte de-a binelea cînd ieșiră la cîmp deschis. Prin ferestruica din spate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deschis. Prin ferestruica din spate se vedea cerul - un labirint de linii și pete luminoase, aidoma străzilor și piețelor unui mare oraș, ca și cum lumea locuită ar fi planat deasupra, lăsînd dedesubt doar șesurile negre ale nopții. Drumul era lung și lugubru, dar Rowe izbutea cu greu să-și ascundă entuziasmul, care l-ar fi putut jigni pe tovarășul său de drum: se simțea fericit că ia parte la o acțiune periculoasă. Da, expediția din seara asta semăna mult mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
minute, sosesc, mai spuse bătrînelul, ținînd ceasul În mînă, În timp ce taxiul cotea pe Praed Street. Încă o cotitură, și ajunseră. Sub cupola camuflată a gării, călătorii care aveau abonamente pe calea ferată fugeau de moartea nocturnă, Îndreptîndu-se Într-o tăcere lugubră spre trenurile suburbane, cu cîte-o valijoară În mînă. Hamalii Îi urmăreau din ochi cu un aer de superioritate sceptică, plini de mîndria oamenilor care, În ciuda primejdiei, rămîn la post. De-a lungul primului peron se Întindea, ca o umbră lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avea, totuși, o valoare: „De unde știu eu că n-a ales Împreună cu un alt spion ascunzătoarea... Și pericolul ar rămîne același, chiar dacă filmul ar Încăpea pe mîinile altuia!“ Bine, să discutăm, zise el. În clipa aceea, sirenele Își dezlănțuiră urletele lugubre peste gara Paddington. Undeva, departe răsunară trei explozii surde - bum! bum! bum! Bătrîna continua Însă să-și desfășoare lîna. Rowe Își aminti brusc cuvintele Annei: „Mă tem c-o să vorbească“, și-l văzu pe Hilfe surîzÎnd, ca și cum viața ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
preferat unei iubiri coercitive, pentru că aceasta nu poate sfârși decât într-o societate de deținuți și gardieni». În comunism și nazism, cruzimea este o virtute: „Mortificarea imaginației, ungerea lui Stalin ca princeps scholasticorum (prinț al filosofiilor), acceptarea universală a climatului lugubru de supunere oarbă, de docilitate și oportunism nelimitat: astfel s-a născut homo sovieticus. În tabloul lui Zinoviev, homo sovieticus ignoră compasiunea și căința: «Fără milă față de dușmanii poporului!», sloganul scandat cu ardoare în timpul proceselor mascaradă de la Moscova (regizate de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
precupeți de flori“. La mormântul Marietei vor fi depuse jerbe de flori albe și roșii, ramuri de cetină proaspăt retezate, lalele și crizanteme, tuberoze, hortensii azurii, decadenți stânjenei secesioniști, un dezmăț floral, zambile și inabordabile lalele negre, regine ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atât de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crâmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada‑și‑trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a unui vlăstar de proletar, dintr‑o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care‑și sfârșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gâtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămână În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă‑l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]