448 matches
-
să se întreacă în cântec cu rădăcinile ierbii. RĂSCRUCE Nu te mira că mi-am închis porțile și am sculptat lângă zăvoare șarpe și crin. Până aici vor veni drumurile tale strigându-mă cu iarba fiarelor, dar brațele însetate de lujerul trupului tău îmi vor fi legate până la sânge cu funie și sălcii. N-am să pot să-ți mai dărui jumătatea de cheie să vii la izvoarele mele să-ți logodești urmele cu steaua copitei de cerb. Din stejarul porții
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
spun și-mi leapăd vesmintele să mă acopere pe de-a-ntregul. Pasărea spin te ascunsesem între două lacrimi între ele înotai tăcut sperând că dincolo există un liman dar nu era decât tăcere. din visul alb ai ieșit singur precum lujerul florii de crin. încă nu știu dacă te-am pierdut sau te-am regăsit, sau ești doar prizonier încătușat între două lacrimi în verdele ochilor mei Referință Bibliografica: Iubire / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 319, Anul
IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357255_a_358584]
-
și căldura Soarelui. De aceea, ea are o răspândire limitată numai la nivelul tropicelor. Cu lăstarii ei lungi, ea se agață strâns de tulpinile copacilor și se ridică la înălțimi ce depășesc 5-6 metri. În timp ce planta crește în înălțime, pe lujerii delicați se ivesc mugurii florali. Un mănunchi de frunzulițe ce seamănă cu niște mâine protectoare ascund, parcă, o gingașă taină. După 40 de zile, bobocul se deschide, scoțând la iveală corola perfectă, mare cât o palmă, o adevărată minune a
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
fusese seara aceea când amăgit de ochii tăi m-am prins de pletorice stele și mi-am legănat visele de acest anotimp cu care am plecat undeva departe în țara în care mi s-au topit gândurile devenind rug pe lujerul unei flori cu rădăcini în abis; mi-am îndreptat apoi privirile spre câmpii sterpe și goale, când mă prindea dorul de tine, mă privea ochiul timpului, ardea totul între mine și tine și ne topiam în fumul cerului, amândoi rămânând
POEM CU PARFUM DE LILIAC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384991_a_386320]
-
DESPRE CREDINȚĂ Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului TEOLOGUMENA-Despre Credință ● Credință este acea corola, floare rară a frumuseții sufletești care crește în adâncurile mistice ale ființei și care este hrănita prin lujerii de lumină ai harului și de speranță escatologica a mântuirii. Rădăcinile credinței șanț adânc îngropate în lutul trupesc, în substraturile profunde ale conștiinței, în sângele curat din inima noastră, dar floarea și fructele credinței se înalță transcedental prin duh până la
TEOLOGUMENA – DESPRE CREDINTA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385158_a_386487]
-
pocinogul. Astfel, în ajunul lui 1 Decembrie, bunică și nepot fuseseră puși în fața a ceva neașteptat și, pe moment, de neîndreptat. Bătrâna își zicea că nu se mai pomenise așa nelegiuire... doar steagul nu era un pui slab sau un lujer... Era tocmai tricolorul! Nepotul, și el supărat, își făcu de lucru toată ziua cu cei de seama lui la răscruce, unde avea să se țină sărbătoarea, dar nu pomeni despre ticăloșie nimănui. La întoarcerea spre casă, câțiva de-ai lui
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
intre, cerului, în grații; Eol își scutură furia și-ngenunchează ramul gol, Galbene frunze eșuează pe buza unui vechi atol. Pândește Indra, ca o fiară, cu fulgere, stângând în brațe, Să-arunce tunete și ploaie peste grimase de paiațe; Scâncesc pe lujeri trandafirii și după verde iar tânjesc E moartea scrisă-n legea firii și diavoli, lacrimi, pârjolesc. Și totuși, în deșertul rece, culorile-s o oază vie, Coșmarul brațelor orfane s-a frânt în dulcea armonie A unui răsărit ce-așteaptă
LA BEAUTÉ DU MAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384691_a_386020]
-
în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Peste țarină vara ca un furnal își aprinsese toate cuptoarele și limbile flăcărilor topeau aripile păsărilor rătăcite în zbor. Doar umbrele rămâneau desenate în pulberea albă a drumurilor. Visam lujeri de iederă uscată cățărându-se precum flăcările până la marginile cerului, arbori chirciți de noduri, arderi pe rug, floarea secetei, floare galbenă de mușețel, coroană aprinsă de spini a soarelui încununând creștetul pământului. Ne spălam frunțile în râuri de sudoare și
SECETẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382503_a_383832]
-
aprinse Să ne lumineze calea, Pe colinele pe care vom înnopta Până când se va crăpa iarăși ziuă. Tot așa și Phoenix, pasărea nemuritoare, Și-a făcut cuib în întunericul nopții Și așteaptă acolo până când O nouă dimineață va înflori Din lujerii de lumină lină Ai Logosului increat. Referință Bibliografică: PASĂREA PHOENIX / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2321, Anul VII, 09 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PASĂREA PHOENIX de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382898_a_384227]
-
Hotărât lucru, lujerul limbii române a înflorit lângă podul lui Apollodor din Damasc, poate chiar înainte ca acesta să fie aruncat arc peste Dunăre. De aceea, Drobeta, pe harta lumii înseamnă poarta prin care pășești spre nemurire. Dar Drobeta mai este și pământul
Drobeta Turnu Severin – miracolul de la porţile de fier ale Dunării [Corola-blog/BlogPost/92487_a_93779]
-
se întoarce sau nu. Își amintea că în cele câteva clipe de ezitare privirea îi înregistrase un amănunt frapant: dintr-un trunchi noduros de copac, agonizând pe o rână, fără crengi, invadat de mușchi și licheni, răsărise o mlădiță, un lujer înalt, la capătul căruia se legăna o eflorescență de un alb imaculat. Fusese surprins, nu-și amintea să mai fi văzut vreodată așa ceva. Apoi știuse. Acesta era indubitabil semnul că putea să se întoarcă. Îi ceruse fetei îngăduința să se
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
să se transforme în stană de piatră, să nu-și miște nici un mușchi, pentru ca ochii și auzul fin al viețuitoarelor acelor întinderi nisipoase să nu-l descopere. Trebuia să lase vânatul să se apropie pas cu pas și să mănânce lujeri, mișcându-se în voie în toate părțile, deoarece în singurătatea aceea un glonț era o adevărată avere ce nu trebuia risipită, iar un bun vânător nu apasă niciodată pe trăgaci până când nu e sigur că nu va rata ținta. Răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gîtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea, și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele-i delicate se scursese rîul fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și tîrfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrîșnet de dinți, gladiole domnești, să-și sîngereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frîngă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mînă În mînă, apoi pe brațe. Curînd avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
am purtat Legănat: Pungă mică de mătasă... Iar acasă L-am pus bine Sus, în pod, ( Tot lângă mine) Ca să-i cânt din când în când Fie tare, Fie-n gînd: "Melc, melc, Cotobelc, Plouă soare Prin fânațuri și răzoare, Lujerii te-așteaptă-n crâng, Dar n-ai corn Nici drept, Nici stîng: Sânt în sân la moșul Iene Din poiene; Cornul drept, Cornul stâng... Iarna coarnele se frâng Melc nătâng, Melc nătîng!" JOC SECUND (1930) ... ne fût-ce que pour vous en donner
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-mi: deși drumul e astăzi sulf și zgură, Din depărtatul șipot îmi va fi dat să beau? - Și-om prelungi povestea, ce-n lumea lor obscură Imaginile noastre de umbră, începeau?... DRIADA I Eu îl priveam prin geamul vărgat de lujeri, vara, Ori scris de colții iernii cu sterpe flori de ger, Cum pe tipsia luncii, biet arbore stingher Își frânge vreascul veșted sau clatină povara, Dar pârtia sticloasă mi se părea înceată; Iar calea însorită, prea lungă pîn' la el
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Și trândăvia iernii, și grijile de ieri. Ca singur, în șoptirea născândei adieri S-o iau pe cărăruia de humă lunecoasă. Curând în miezul luncii, un neștiut fior Simții urcând prin lucruri spre ființa mai deplină, Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină: Nestânjenitul vieții fior biruitor. Cursese pretutindeni... Și-acum, albeau privirii Ciorchine de potire și pături moi de puf, Și nu știu ce amestec de-arome și zăduf Topea orice făptură în marea nuntă-a firii. Plămade răzlețite în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
viziteze plaiurile Franței, poate pentru ca să rămâie. PROZE DIVERSE OMAGIU LUI E. LOVINESCU Valah prin origini și slăbiciuni folclorice, cunosc altfel decât prin Sadoveanu farmecul dulcii naturi moldovene. Cămările de miracol ale copilăriei nu se închiseseră bine, ochii prelungeau încrezători, pe lujerul tânăr, mișcarea de împlinire vegetală, când soarta de judecător nomad, fără cuscriri ilustre, a lui tată-meu, îl arunca din Câmpulung, mai departe decât mi-e astăzi Brazilia și Alaska, la 700 de km, undeva, în lunca Siretului, aproape de gara
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
razelor de lună, iar ca să se liniștească "inimă ce mi te zbați?..." îi pune gândul ca pe o floare în buzunar. Ca să scuture praful zilelor din suflet, poetul care aude cum tușesc rândurile melancoliei, ca un grădinar mulțumit de rodul lujerului care a dat fructe dulci, ca să nu se plictisească... începe și gustă afrodisiacul elixir la fiecare prânz, răcorindu-și buzele însetate de iubire. Și tot ne duce gândul prin palate fermecate, unde "frumusețea este freită de ochii pizmuitori și stă
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
l-am văzut la Naharia. Exemplarul oficial a fost expus la Muzeul de Istorie din București. Alte exponate... O vrăjitoare pe mătură care se deplasează cu elice de elicopter... Un pantof care calcă florile și un mesaj: „Stop, ocrotiți natură!”... Lujeri de flori care trăiesc, gângănii care lucrează, păpădii care-și risipesc puful... La una dintre expozițiile cu public, Gyuri Goldhammer a observat un grup de tineri care reveneau aproape zilnic, de fiecare dată mai numeroși. Îi interesa un anume exponat
BANCA DE AMINTIRI A LUI GEORGE GOLDHAMMER de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362879_a_364208]
-
Ediția nr. 1537 din 17 martie 2015 Toate Articolele Autorului Balsamul liric al lui Radu Gyr s-a mustit în inima sa cu șoapta mirifică a pașilor profetului ce i-a proorocit ardoarea pentru Neamul Dacoromân înflorit în verdele suferinței. Lujeri de zori i-au înmugurit în sufletul său serafic, cântarea divină, țesând în răbdarea străbună porfira cerească a martirului. În cugetul său a înflorit jertfa și dorința de a adora frumusețea lui Dumnezeu. Fiecare fior al său e un borangic
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
viață. Eu însumi mă mărturisesc în cântece, ca o scoică ce dusă la ureche scoate vuietul mării în care se aud și se simt taine din adâncuri. Te-ai „rumenit” în căldura spirituală a sânului mamei, ai crescut ca un lujer încolăcit pe pilonul exemplului tatălui tău. Mai multe, e greu să se oploșească într-o destăinuire, dar răzbate din cântece o venerație pentru părinți. Cine au fost ei? Am avut o pereche de părinți care strălucesc nepieritor în ochii minții
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
ce îl păstram ca sara/ Să am, ca tot creștinul, cu ce te omeni.// Aș vrea să-Ți pot întinde un gând sfios măcar,/ Dar nu, nu pot, grădina mi-e vraiște și goală,/ Mi-a mai rămas pe-un lujer o singură petală/ Și pe un ramur veșted un singur fruct amar (...). („În loc de rugăciune”, p. 310); Pentru câte veșnicii/ Am intrat aicea, Doamne?/ Câți prieri și câte toamne/ Voi lipsi dintre cei vii?// Câte lacrimi, câți fiori/ Mă vor trece
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
de sensibilitate. Ca atare, hotărâsem să mă duc tot singură în poiană și să vin acasă, cu gândurile zăvorâte. Cred că pe atunci începuseră să apară zorii poeziei în sufletul meu de copil. Voi mai găsi floarea mea preferată, cu lujerul subțire, înalt, în vârful căruia apar florile roșu-carmin și care-și deschid gurițele, buzele roșii pentru a primi un sărut? Frumusețea culorii, perfecțiunea formei, gingășia siluetei, mirosul discret dăruit cu generozitate văzduhului și ... o parte din copilărie rămasă pe acele
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
și ni se) oferă spre lectură pe pagini virtuale. Camelia Cristea “aleargă prin anotimpuri”, zgribulită și grăbită iarna, poeta renaște primavara când „Mă vei afla albită în cireș/ Și-n clopotul de lăcramioare,/ Adorm în trandafir și mă trezesc,/ În lujerul din fiecare floare/”( „Am înflorit”). Poeta se definește prin renaștere din propira cenușă ca pasarea Pheonix, din apă și din Duh prin Maica Fecioară ( „Am renascut”), prin existența sa efemeră din viața pământească ( „Am fost”), dar și prin voință ( „Aș
PENTRU CAMELIA CRISTEA „E VREMEA ZBORULUI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367942_a_369271]