12,849 matches
-
că acum totul s-a sfârșit, ca să împlinească Scriptura a zis: ”. (19, 28), respectiv din capitolul Răstignirea, precedent versetului menționat ca final: „Și-a dat duhul”. Titrat ezoteric, „7 rostiri” - întregul volum este dedicat vieții Mântuitorului, învățăturilor Lui: „eu sunt lumina lumii!/ a strigat/ și tăcu/ Întunericul” (Ultima rostire - „Tată, în mâinile tale îmi încredințez duhul”), îndemnului de a-L urma. Deosebit de interesantă este și o altă carte a inepuizabilului Miron Manega, „Acești netrebnici care ne conduc - Interviu cu Mihai Eminescu
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
Cernea și cu emoția de fi putut vorbi de la microfonul Galei și despre Bucovina, și despre extraordinara ziaristă Maria Toacă, și despre regretata Dany Madlen Zărnescu, prima artistă plastică profesionistă cu o expoziție personală la Cernăuți, a cărei “Cruce” ne luminează cartea premiată, încheiem scurta noastră relatare, dând cuvântul dlui Benone Neagoe, cu fragmente din calda, bogata prezentare a lucrărilor premiate. (Doina Cernica) Competiția noastră se adresează profesioniștilor din mass-media și este un prilej de confirmare a valorilor jurnalismului românesc și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94360_a_95652]
-
identificării dramaturgului cu spațiul cultural matrice. Din acest motiv, regizorul include în spectacol dânsul popular românesc cel mai electrizant - Calusul oltenesc, joc apotropaic, comparabil că virtuozitate și cadența a trăirii doar cu magică melodie Ciocârlia. Scenele anterioare, cu pecete americană, luminate de dixilen par o anticipare a celor incendiare, de torențiala dezlănțuire a vitalității ancestrale prin care Calusul oltenesc este dinamul de maximă focalizare asupra matricei culturale din care s-a ivit dramaturgia lui Eugen Ionescu. Alături de genul liric al Doinei
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
întinde acea mâna de ajutor și precum o rază de soare îmi vei lumină calea! Era încă o zi tristă, din cele multe care ma pândeau. Călcam ușor și nesigur, purtând în spate povară zilelor neîmplinite. Și deodată, din întuneric, luminând totul în calea mea, ai apărut tu... Erai asemenea unui înger, luceai și emanai iubire. Îmi zâmbeai și mă făceai să retrăiesc sentimente ce de mult apuseseră în sufletul meu. Te priveam și nu mă mai saturam de privirea ta
Mesaje de Valentine’s Day [Corola-blog/BlogPost/94705_a_95997]
-
scos în cale. Eram noi doi și o pasiune ce ne lega mai presus de cele pământești, eram greu de înțeles, dar stăpâni peste o iubire ce învingea totul, o iubire supremă greu de egalat... Ai devenit soarele ce-mi luminează zilele, esti esență cu care mă hrănesc în clipele mele de slăbiciune, esti mâna puternică ce mereu mă îndruma pe calea cea bună, esti mica mea bucățică ruptă din Rai, esti îngerul ce mi-ai fost trimis pentru a-mi
Mesaje de Valentine’s Day [Corola-blog/BlogPost/94705_a_95997]
-
și roșii pâlpâie noapte de noapte spre stele. și-am să mă ridic și tu ai să mă primești în casă ca întotdeauna la vreme de viscol și secetă. în sobă vor arde lemnele aduse din pădure, pe pereți vor lumina icoanele. izbăvirea va fi la un pas. VINO AMICE CU SPERANȚ| ȘI-NCREDERE nenorocul și foamea și sila în marile parcuri pe străzile pline în vechile fundături ale orașului unde vânturile din deșert au adus auzul dezastrului și pământul zbârcit
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
a arătat de mult Poate vrea să-mi spună că îndoielile mele Din aceste zile neputințele uituceala Au un loc de trecere Să nu mă dau cu capul de pereți că limită Mizeriei nu este periferia nici a bucuriei Sufletul luminat de fulger Parcă ar vrea să-mi spună Dar acestea sînt vorbele mele care vor Sa inteleaga tăcerile lui Și deodată se arătă lîngă părul mare sîntamaresc Cam răscolit de drum cu părul alb Vîlvoi nebărbierit și cu hainele ponosite
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
sâcâie acum viețile noastre vor fi mai simple și mai lipsite de griji foga foga gesu lapu neagro neagro și te du iar fotografia ascunsă cu grijă în buzunarul cămășii la piept va începe din nou să bată și să lumineze carnea pe dinăuntru. uneori - da (ca și acum) sunt o haltă prin care se perindă oameni nervoși. unii își decupează urmele de ruj cu tot cu porțiuni din ei cu briceagul alții vorbesc o limbă numai de ei știută cu propriile umbre
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
răniții, încolonați. noi îi plângem, îi pansăm, apoi le punem crucea pe piept, sărutul nostru translucid. și golim rafturile unde totul putrezește îi stivuim acolo. e un fel de bibliotecă de care avem grijă și îi dăm cu parfum. igrasia luminează pereții, chipurile noastre. e ca o veioză. războiul durează de câțiva ani buni, e trafic intens de răniți noi suntem angajate cu jumătate de normă, cu un singur obraz. pe celălalt nu îl întoarcem niciodată. îl păstrăm ca pe un
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
săpăm cred că eu voi ajunge mai repede ca el oriunde ce greu e să trăiești când toți cred că îi visezi și stau cu ochii ațintiți spre tine oricând gata să te împuște poate că mâine universul se va lumina puțin măcar cât lumina unui chibrit aprins în visul unui om în spital poate că planeta este o fereastră rămasă întredeschisă ca cineva să poate privi prin noi în partea cealaltă la ofertă sunt suflete cu aer condiționat și geamuri
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
pe puntea din pământ săpat a unui vapor în tangaj. mâini tremurânde îmi rup șiretul corsetului trag balenele prin volanul din dantelă sfâșie pânza fină. vârtej de cuvinte pe care nu le înțeleg. fereastra ieșită din pământ ușor aburită se luminează deasupra mea. îl văd pe tata cum prinde o frânghie în grădina de la possi să ne învețe pe noi fetele în zori chiar înainte să bem paharul cu lapte abia muls cum să pășim elegant să plutim să alunecăm ca
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
nu mai contează. Însemnate sunt numai vorbele spuse înainte și după zborul rătăcit în interiorul ființei, în trecutul meu nemilos. Nedeschise rămân buzele tăcerii și întortocheate aripile care au vestit un zbor fără întoarcere; gura tăcerii e un capăt de mină luminat de ortacii care, cu mâinile zdrelite, cu sufletele smulse, cu trecutul sfâșiat între stânci, în sfârșit, nu au găsit nimic. La lumina felinarelor nu mai există niciun orizont de așteptare. La lumina întunecată a cărbunelui șiroind pe fețele lor nu
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
flăcări verzui în cimitire după o zi sumbră ca o sperietoare de păsări înspăimântat de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste cu Tito banditul ce agita un topor plin de sânge prin întunericul de miere neagră stelele ude luminau singurătatea de oglindă nesfârșită a câmpului ars de secetă pe care nu se ivea nici un chip de om sau dihanie din când în când doar spectrul foametei scheletele ei și praporii auriți de la înmormântări îmi amintesc flăcările proiectând sânii și
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
cu riscul de a da la iveală tarele țărănoiului din mine - de îngerul coborât în casa noastră lasă-mi Doamne puterea de a mă bucura - cu riscul de a face figură de tont exaltat chiar smintit - de îngerul care ne luminează casa și neliniștește inimile lasă-mi Doamne zăbava întru bucurie sugrumat cum sunt de spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a strigat îngerul a coborât îngerul s-a cuibărit la sânul Ștefanei care se uită la
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
poate da Domnul când va veni... Roagă-te cu iubirea ta cea fără de sfârșit să mi se-ncălzească inima măcar un pic, să te văd, să te întrezăresc, dacă se poate, să ascult măcar o dată ale tale șoapte... Dă-mi lumina unui zâmbet care să mă ridice din rău. Un zâmbet de la tine, al tău... Măicuța cea bună a Lui Dumnezeu, Împărăteasa sufletului meu!
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
singur punct prin care poți privi lumina dinăuntru, restul e lemn închis. Un singur loc din afară, și pe acela încăpățânata asta l-a dibuit și vine, complet nepăsătoare la strigătele prin care specialiștii încearcă s-o alunge. Ea vine, luminând încăperea cu așteptarea, cum se ivește-un gând subtil în inima noastră spirituală și ne repetă cântecul și rostul căutării, fie că auzim, fie că nu, „pătrunde în întunericul cu adevărat tainic”, cu ochii ficși ni se așează-n față
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
vânătorii și au bătut la ușa noastră, s-au supărat că nu ne trezim. Și-au ascuțit clonțul de ziduri; plângând pe holurile întunecoase, și-au încărcat armele, s-au masturbat. Poate că niște bastoane negre, de cauciuc ne-au luminat de-aproape contuziile, pe când dansam ca sălbaticii, ne-au separat pomeții. Realitatea ne-a urcat drept în gât. Au venit cei de la Reanimare. Dar nu ne-au mai recunoscut. N-au întins mâna, nu ne-au mai cerut lumină prin
Realitatea touchscreen by Linda Maria Baros () [Corola-journal/Imaginative/5462_a_6787]
-
crucile din Săpînța, nu vor să mai asculte, nu ostenesc, deși trupul cade unde apucă și din el învie Vinicius și recită cu trandafirul în mână în fîntîna arteziană din restaurantul hotelului, din el se ivește Muri cîntînd „nu-i lumină nicării, c-or murit tăți oamenii”, și deodată în jurul lui zece femei cu zece pahare în mână îl poartă pe scut, și, zdup, se face lumină peste tot și viața o ia de la capăt, din cer atîrnă un candelabru imens
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
vitrine sau pe galantar în magazinul aflat la parter. ...Buzele dorm, pleoapele clipesc alene, capetele mișcă ușor din urechi încercînd să asculte muzica sferelor, după care se pleoștesc scurgîndu-se încet de pe umeri pe dușumea și apoi, pe sub ușă, pe trotuarul luminat de pași umezi...
Chipuri by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/5883_a_7208]
-
reluat, în cap, în sute și mii de variante. răsărit. (stins). de soare. prenatal... dar ce soare prenatal: marea de fapt. marea sadea cu-n soare mic-smerit în ea. da, marea printre ramuri răzuind arsura unei voci din afara danturilor și lumină atât cât ai aprinde un pai pe ape direct din raza soarelui prenatal. a cui rază mortule-nasolule și ce soare prenatal răsărind (stins) fără durată în țara asta betonată - termină cu prostiile. pe mâine Domnu’Șora să ne spuneți cât
un poem la o sută de ani by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/5928_a_7253]
-
trecut și nici nu par a fi, Din amintiri, din visuri, din mirare, În pâlcuri, în ademeniri brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de răchite și bulboane trecând foarte tulburi trecând asfințiri și ispite Înserări aurite plopii drepți luminând foarte sus luminând licăriri și ispite Din vecii risipite câte-o stea scăpărând foarte rar scăpărând amăgiri și ispite Sălcii curg despletite ramuri lungi atârnând foarte-adânc atârnând pătimiri și ispite De pe Mureș ivite pe sub Râpă chemând foarte tare chemând amintiri
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
nu par a fi, Din amintiri, din visuri, din mirare, În pâlcuri, în ademeniri brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de răchite și bulboane trecând foarte tulburi trecând asfințiri și ispite Înserări aurite plopii drepți luminând foarte sus luminând licăriri și ispite Din vecii risipite câte-o stea scăpărând foarte rar scăpărând amăgiri și ispite Sălcii curg despletite ramuri lungi atârnând foarte-adânc atârnând pătimiri și ispite De pe Mureș ivite pe sub Râpă chemând foarte tare chemând amintiri și ispite Se
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
dar nu și adevărul -există oare pe cer o stea Hamleta? Măcar un nor? Un curcubeu de care-și rîde prostul? E cineva să fi numit astfel pustiul de dincolo de granițe ceva ce crește înăuntrul unui substantiv pe care-l luminează Luna născută din ovare de pămînt - femeia despre care scriu. Hamleta - distrugătorul ei este chiar Hamlet, un prinț ce joacă rolul unui biciclist căzut în aceeași buclă în care locuiesc un rege și un biet om. Un cîine care latră
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
calde din circumvoluțiunile lui moi și eu am turnat peste tine alcool deși am știut de la naștere că moartea cea mare va veni din Asia Mică tu aprinzi în fiecare dimineață filamentele de wolfgang subțire ale neuronilor mei care îmi luminează ca o lanternă marină subconștientul și eu am turnat peste tine alcool știind mult prea bine că moartea cea mare va veni într-o zi din Asia Mică pe buzele tale gingașe de sugar la sân am turnat horincă de
Moartea cea mare vine din Asia Mică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6193_a_7518]
-
se ajunge la liman, calmând, să nu ridice porii. Să învelesc în ape calde, în cuvinte înghit, dar nu sfărâmă forme, le pipăie lăuntrul cu miezul lor de dincolo de rău, cu moliciune încă fără puls. Ceva asemeni îngerului propriu mântuitor, lumină să fie, ca umbră să te cheme. În bucățele mici, vocea din vid intrând pe ușa întredeschisă. Să nu știu unde sunt, într-o odaie ca un dulap în care se ține pâinea și sufletul și cărțile cele fără de loc. Un ascunziș
Sfânta Ecaterina by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/6431_a_7756]