337 matches
-
om, din care nu mai rămăsese nici măcar glasul, și se hrănea din memoria lui. Am aflat că descoperise un mod de a intra și de a ieși din apartamentul din Ronda de San Antonio pe o fereastră ce dădea spre luminatorul central, fără să fie nevoie să forțeze ușa pe care eu o Închideam ori de cîte ori plecam. Am descoperit că Laín Coubert, deghizat În Julián, cutreierase orașul În lung și-n lat, trecînd pe la vila familiei Aldaya. Am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de partea cealaltă a peretelui despărțitor se auzeau bufniturile și mormăielile care Însoțeau un antrenament de fotbal. Totul era vopsit În verde, de la podea până hăt, la eșafodajul de traverse și căpriori din fier care se Întindea pe tavan, dedesubtul luminatoarelor Încastrate În acoperișul boltit. Vopseaua Începuse să se cojească pe alocuri, dând la iveală nuanța deprimantă de muștar peste care se aplicase verdele. Aceasta nu era o sală pentru tinerii și tinerele În plină ascensiune profesională, unde cotizațiile anuale plătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fi fost o planetă proaspăt descoperită, părea foarte mulțumită de sine și de mine. Singurul neajuns era acela că nu era fixată ca lumea, astfel Încât, deși destul de bine legată cu lanțul, avea tendința de a se balansa periculos ori de câte ori deschideam luminatorul și vântul pătrundea În cameră. Îmi băteam capul să Încropesc un sistem prin care s-o stabilizez, dar fără vreun succes notabil deocamdată. Eram totuși fericită că, În sfârșit, izbutisem să dezleg misterul identității Chestiei, astfel că nu-mi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
plină ochi și o sticlă de vin roșu, am urmărit un serial american cu hoți și vardiști. N-am băut decât jumătate de sticlă. Sunt Într-o etapă de viață sănătoasă. Ploua iarăși. Dându-mi capul pe spate, am inspectat luminatorul de deasupra, care era acum atât de Înglodat În jeg și găinaț de porumbel, Încât o rază de lumină care ar fi dorit să-și croiască drum Înăuntru ar fi trebuit să lupte cu Îndârjire. Mai devreme sau mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dau seama cum era vremea afară. După cum am mai explicat, lumina soarelui ajungea la mine numai după ce era filtrată de straturile groase și Întărite, vechi de secole, de funingine industrială și găinaț de porumbel, care se Încăpățânau să rămână pe luminatoare. Aveam vreo două ferestre, dar acestea se aflau la cam patru metri și jumătate de la sol și erau la fel de jegoase. Mi-am mai făcut un nod la o batistă imaginară, ca să nu uit să o sun pe Janey În legătură cu problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la cam patru metri și jumătate de la sol și erau la fel de jegoase. Mi-am mai făcut un nod la o batistă imaginară, ca să nu uit să o sun pe Janey În legătură cu problema porumbeilor. Cum stăteam Întinsă În pat, unul dintre luminatoare se afla direct deasupra mea. Acesta era motivul pentru care construisem aici platforma-dormitor și pusesem salteaua În locul În care era: Îmi plăcea să stau În pat și să mă uit la cer, chiar dacă În prezent nu-l prea puteam distinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
amintește Evenimentul Zilei. Adică românii ar fi barbari ? Ce „porcărie” ! îmi vin în minte diferite scene miloase legate de soarta porcului. Îmi aduc aminte de maică-mea, de pildă, anticipînd analogia lui Sîrbu cu corida și provocînd un porc prin luminatorul blocului cu o eșarfă îmbibată în cloroform. După cîteva minute, porcul a grohăit angelic, a dat ochii peste cap și s-a pus cu picioarele în sus. Așa erau să facă și musafirii care au gustat peste cîteva ore din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cuprinde cu privirea o suprafață din ce în ce mai mare din zidurile masive de sticlă sau gheață sau cristal ale borcanului, care nu era nicidecum un borcan, ci un uriaș castel, o construcție obtuză, cu cornișe și stucaturi și ciubucării și gorgone și luminatoare și balcoane și creneluri și foișoare și jgheaburi numai și numai din materie rece și transparentă. Iar în mijlocul miilor de săli cu pereți străvezii mă aflam eu, trântit la pământ, și fetița în cadrul ușii larg deschise, iar în spatele ei, de la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
verii. Uneori mă ridicam tiptil dintre cearceafurile scrobite, tăioase ca o sticlă albă, dar ușoare ca hârtia, și mă duceam la fereastră. Vedeam până în zare panorama Bucureștiului, încremenită sub nori, cu pâlcul de case vechi, cu olane și oberlichturi, cu luminatoare și uși de stejar masiv, iar mai încolo niște construcții mari și cenușii, cu multe geamuri, blocul din centru cu reclama Gallus ca un glob albastru deasupra, magazinul Victoria, spre stânga Foișorul de Foc, blocurile arcuite de pe Ștefan cel Mare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
simțeai o insectă neînsemnată. Și brusc arn început să cresc, să mă dilat, să umplu spațiul geometric, brăzdat de nervuri și de raze. Pe măsură ce creșteam puteam privi frescele palide de pe pereții curbi, aerul din ce în ce mai întunecat de afară răzbătând prin ochiurile luminatoarelor în ovalul cărora, profilat pe purpură, se mai așeza cîte-un porumbel. Curând a trebuit să mă aplec, să mă târăsc pe podea, să-mi duc genunchii la gură și să-mi încrucișez mâinile și picioarele, căci umplusem cu totul bolta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tencuiala dusă, cu geamurile acoperite cu storuri prăfoase, se auzeau ecourile dulcege ale cântecelor de pe atunci, care și azi îmi stârnesc o nostalgie idioată: "Intră luna pe fereastră / Intră-n odăița noastră..." Dacă urcam în podul casei și priveam prin luminator (de fapt, un fel de lunetă străjuită de încă două reprezentante ale poporului aceluia de gorgone de pe Moșilor, dintre care uneia îi lipsea un braț: întindea spre stele doar un ciot de fier care susținuse stucatura) vedeam, peste acoperișurile din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aveau fațadele concave și erau atât de scălâmbe, de ridicole, încît îți stârneau o bună-dispoziție macabră. Lei de ipsos, cu laba pe o bilă, străjuiau intrarea în vreo tutungerie. Vulturi cu aripile întinse și grifoni cu șira spinării noduroasă copleșeau luminatoarele. Acoperișurile aveau bulbi ovali de tablă, ca bisericile rusești. Coloane antice, unele prăbușite, ciubucării complicate, monograme încîrligate încadrau prăvăliile cu vitrine mizere. Pe toate gardurile erau scrise porcării cu cretă colorată; în centrul pieței, strivind-o pur și simplu, se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ridici și pui rămășițele, delicat, în scrumieră. Aerul din cameră e rece ca gheața, așa că imediat, dârdâind, îți tragi brațele goale sub plapumă... În acea vară, cum îți spuneam, se ivise pe cer cometa. Nu mă mai dezlipeam de geamul luminatorului, o priveam până nu mai eram în stare s-o văd, îi urmăream cele șase cozi răsfirate spre răsărit. Pe la sfârșitul lui iunie, mama s-a îmbolnăvit foarte grav, ulcer duodenal perforat, și-au luat-o noaptea cu salvarea. Țin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sticlă ai păsărilor împăiate răsfrângeau arhitectura aceea dementă. Dând câte un colț, mereu alte piețe, alte perspective se deschideau, alte construcții ciclopice în muchii ferme se ridicau, brusc sau în trepte sau terminate cu cupole de cenușă, pline de ochii luminatoarelor, deschiși spre ceața tristă, hașurată, care ținea loc de cer. În piețe, statui chircite de frig ne stârneau întrebări fără răspuns. Una dintre ele înfățișa un copil în genunchi; în sfârșit, am intrat pe o poartă. Pe cei doi stâlpi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
departe. Nu le păsa de nimic de pe pământ. Am căutat multă vreme cu privirea cometa cu șase cozi și-am descoperit-o cu greu. Abia se mai zărea, ca un norișor palid, la o margine a cerului. Noaptea următoare, din luminatorul casei noastre de pe Moșilor, aveam s-o caut zadarnic. Ne-am afundat într-o întortochere de străzi slab luminate de câte un bec chior, până am ieșit la șosea, pe unde mai trecea huruind câte un camion, câte un tramvai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fluctuațiilor transcendente. Când un astfel de suferind citește din chipul și gestul celuilalt, el înaintează descoperind profunzimi ale spiritului acestuia, profunzimi pe care, cel mai adesea, cuvântul le opturează, rostirea învăluind și nu relevând aici. Prin această înaintare și cunoaștere luminatoare el apelează transcendența iar prin zăbovirea în alunecarea spre abisul ei își inaugurează asumarea transcendenței. Tot astfel, când gestul și expresia feței nu sunt citite ci utilizate pentru a exprima, pentru a fi spiritul din spatele lor citit, transcendența este asumată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fi spus Sophie lui să vii mai devreme mâine ? Și dacă Sophie este încă tot la mansardă, lui cine are să-i deschidă ușa ? Grăbindu-se, dar în vârful picioarelor, și privind cu atenție în toate părțile, Margot traversează hall-ul. Sub luminatorul instalat pe acoperiș, filtrată prin plăcile străvezii, lumina fierbinte de-afară taie dungi calde, aurii în aerul umbros al încăperii, prin care mișună infuzori de praf. Dar nimeni nu pare să fie în fața intrării. Nu mai are nevoie să deschidă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu o expresie, în sfârșit, exasperată, trecu pe lângă George, îndreptându-se spre hol. George rămase în prag, conștient de violența cu care-i bătea inima și privind la silueta greoaie a profesorului său, în lumina leșioasă care se cernea prin luminatorul de deasupra ușii. Un moment mai târziu, lumina cenușie, dar limpede venită din stradă o revelă pe Alex, în mantoul ei de blană cel mai elegant, cu ochii prelungi, strălucitori, cu buzele-i lungi, palide, zâmbitoare. Când John Robert se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
satin albastru, destrămat, și o rochiță albă. În picioare avea sandale decupate, crăpate și prăfuite, peste catarama cărora se lăsau șo setele cu model de purceluși. „Haide“, îi spusese, „of, ce greu te lași!“ Ținut al umbrelor și al nebuniei! Luminatoarele din acoperiș puneau dâre lungi de lumină peste palie rul singuratic. Liniștea țiuia în urechi. Ingrid râdea îmbujorată. „Acum o să ne jucăm de-a doctorul, dar nu trebuie să spui nimănui“, îi zise băiatului, care privea imensele uși ale celor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să se îndrăgostească de cea mai frumoasă dintr ele. Era blondă și îmbrăcată într-o rochie deschisă la culoare, așa că privi holul încruntîndu-se absent, sperînd că ea îi va remarca indiferența superioară. Holul era ca un acvariu, luminat oblic de luminatoarele din acoperiș. Pe un perete de la un capăt, era o placă din marmură cu un cavaler roman în armuură și numele elevilor uciși în Primul Război Mondial. Fotografiile directorilor erau agățate între ușile din jur: cei mai vechi cu bărbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dovedit a fi cam escroc, dar n-are importanță. Atîrnam tablourile alea în holul cu pardoseală de marmură și lambriuri. Ramele erau din nuc sculptat și acoperit cu foiță de aur, dar holul era întunecos, pentru că nu erau ferestre, în afară de luminator, care nu prea era de folos, fiind acoperit cu vitralii. Cînd am terminat, am deschis ușa din față și am coborît treptele spre trotuar, rămînînd acolo să mă uit prin ușa deschisă. Era o dimineață de primăvară, friguroasă, dar soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
restul clădirii, ca și cum ar fi picat acolo singure, din cer. În coliviile acelea, pesemne uitate de proprietarii lor, nu locuia nimeni. Printre ele exista un W.C. a cărui fereastră se deschidea spre bezna umedă și adâncă a unui așa-zis luminator. Alături de el, o odăiță nelocuită, după care o perdea albastră, ciuruită de vreme, încerca să acopere golul de intrare al dușului comun folosit, din fericire, numai de noi. La capătul din fund al coridorului, o ușă fereastră deschisă până la pardoseală
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Sălta din umeri după ritmul charlestonului care nu încetase o clipă. Țipa, cânta, îmi împuia urechile și ochii cu melodrama ei feroce. Aveam o singură dorință : să pun capăt acelui du-te-vino obsesiv. În spatele meu, la câțiva centimetri, se afla fereastra luminatorului, opacă, murdărită de praf și de funingine. M-am răsucit și am deschis-o. M-am aplecat și am privit în gol. Din prima clipă, adâncimea a devenit orizontală. M-am tras înapoi, apoi m-am aplecat din nou peste
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Am coborât scările în goană, n-aș fi putut suporta cușca liftului. Aveam nevoie să vorbesc cu cineva, cu oricine, despre orice, să restabilesc într-un fel arbitrara legătură comună. M-am gândit să caut portarul, să intrăm împreună în luminator, dar am renunțat. Cum să mă creadă că văzusem de la etajul opt sau nouă, în beznă, până jos ? Pe stradă, primul întâlnit a fost un covrigar. Se trăsese la umbra unui castan, se ascundea de arșiță. Am cumpărat un covrig
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
În lipsa mea cineva stinsese becul, cineva luase scaunul de unde îl lăsasem. M-am gândit la Zenobia. Poate venise mai devreme decât de obicei și mă aștepta... În fața W.C.-ului m-am oprit, am intrat să mă mai uit o dată la luminator. Nimic, în afară de întunericul obișnuit. (Bombăneam : „De ce s-o fi numind luminator spațiul ăsta de beznă perpetuă ?...“) Scaunul se afla în cameră, la locul lui. Pe el am găsit un bilet de la Zenobia : „Te aștept la cinema“. Atât. Nici la ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]