977 matches
-
să-i îmbrățișeze, se văd câteva capre ce pasc firele de iarbă perlate cu stropi de rouă pe maluri și frunza tufișurilor de anin. Grivei câinele negru cu pete albe, aleargă în sus și în jos pe mal și prin luminiș, printre arbori lătrând îndârjit, întărâtat de vreo mică sălbăticiune ce-și are sălașul în desiș sau pur și simplu dorind să-și impună autoritatea în fața caprelor. Razele curioase ale lui Helios se strecoară printre ramurile care-și scutură mantaua pictată
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1471114624.html [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
impună autoritatea în fața caprelor. Razele curioase ale lui Helios se strecoară printre ramurile care-și scutură mantaua pictată în nuanțe de verde, galben auriu și cafeniu roșcat, de picăturile reci ale dimineții legănându-se ușor în bătaia vântului. Într-un luminiș nu departe de malul râului unde începe desimea pădurii, se zărește bătrânul care tot răscolește cu bastonul covorul cafeniu așternut peste pământul negru și reavăn, în jurul unor buturi înnegrite de vreme. Dar ce o fi pierdut pehlivanul acesta bătrân de
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1471114624.html [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
literar: a avut loc la vârsta de 70 de ani în publicația „Observatorul” din Toronto, la care semnează o rubrică permanentă. A publicat apoi în revistele online. Cărți publicate: „Crâmpeie de viață”, „Gând purtat de dor”, „Prin sita vremii”, „Oglindiri”, „Luminișuri”, "Întoarcerea spre obârșii", "Zâmbind vieții", "Liliacul de la poarta înserării", "Frumoasele vacanțe". Lucrări în colaborare: “Tradiția călușului în județul Teleorman de la ritual la spectacol”, autor Stan V. Cristea, Ed. AIUS Craiova, 2008; „Mărturisiri de credință literară” vol.II, pag.6 sub
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU ELENA BUICĂ (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_baciut_1427562855.html [Corola-blog/BlogPost/353453_a_354782]
-
văzut multe și am obosit. Am văzut pe fereastra aceasta a casei, în ziua aceea, nepătrunsul care juca imaginii urâte și înfricoșătoare. Eram chemat afară și eram singur în casă. Feciorul baciului meu a fost găsit după o săptămână, în luminișul ce duce la izvorul spre Săliște. E strâmb la față cu ochii bulbucați. O fost groază, o fost mult prea rău și cei bătrâni știu. No, acum îi bine, iar eu lucru. Făcu o pauză, ridică din nou bagheta spre
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
pescarii, pe maluri, încremeniți. Pasionat ca ei sunt și eu. Chiar fanatic, doar zborul pescărușilor îmi astâmpără dorul; un soare dintr-o parte, ne tot arde drastic, șerpii fug pe apă, rațele își iau zborul. Te iubesc natură, te iubesc, luminiș de apă! În fiecare an, eu vă sunt aproape; Sunt cel care între poezie și sapă, în exiluri, întotdeauna se împarte. Referință Bibliografică: LAUDE / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1675, Anul V, 02 august 2015. Drepturi de
LAUDE de GEORGE PENA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 by http://confluente.ro/george_pena_1438499024.html [Corola-blog/BlogPost/372109_a_373438]
-
naturii iau chip sufletesc și răspund sentimentului. Astfel că se naște o empatie fiească între om și cosmos: “M-a primit la pieptul ei, pădurea: M-a primit la pieptul ei, pădurea / Și pe umeri, păsări mii mi-a pus. / Luminiș mi-a strecurat în suflet / Și-am rămas de dragoste pătruns. // Și m-a legănat pe crengi de vise / Când cu frunze m-a împodobit. / Și-am simțit că mă ridic la ceruri / Când pădurea-n suflet m-a primit
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 by http://confluente.ro/Betia_primaverii_sufletesti.html [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
apropii mai mult, m-am pus și eu jos între niște gaiuri cu pușca pe genunchi și am așteptat. Nu prea mult. Se luminase de-a binelea, pădurea se liniștise după venirea noastră, păsăretul zburătăcea din nou cu nepăsare, iarba luminișului părea ninsă, plină de roua dimineții. Atunci, în timp ce priveam toate astea, se auzise ca purtat pe un foșnet de vânt un țiuit slab și tânguios. Am ciulit urechea, țiuitul se auzise din nou, ceva mai puternic, ca un scâncet de
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Panda.html [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
publicate de-a lungul timpului, sugerând astfel obiectul prezentei exegeze: „Zâmbind vieții, am adunat Crâmpeie de viață, prefirate Prin sita vremii; cu Gând purtat de dor, n-am pierdut din vedere Întoarcerea spre obârșii, realități răsfrânte în Oglindiri. Am străbătut Luminișuri și nu m-am putut opri să Îmi plec fruntea, cu smerenie și îngăduință, la toate aceste Consemnări pe curat. Am petrecut cu ea Frumoasele vacanțe, Pe cărările vieții, până când am văzut Liliacul înflorit în pragul înserării și am admirat
PASIUNEA, TALENTUL ȘI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1474714439.html [Corola-blog/BlogPost/369390_a_370719]
-
cu extremă onestitate[...], franc[...], fără grimase, fără conveniențe, din pură iubire de oameni față de actul creației în sine” (Un gest de reverență scriitoricească). Rodul acestor preocupări sunt evidente în paginile mai multor volume încă din 2009 (Oglindiri) sau din 2011 (Luminișuri), dar, mai ales în cele din 2014 (Îmi plec fruntea, Consemnări pe curat). Acest lucru a fost posibil numai pentru că a avut acea „disponibilitate de a se ocupa de creația altora”, știind „să recunoască talentul[...]să aprecieze valoarea, să cerceteze
PASIUNEA, TALENTUL ȘI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1474714439.html [Corola-blog/BlogPost/369390_a_370719]
-
așezați maiestuos de-a lungul plaiului, de o parte și alta. Să te așezi pe o buturugă când simți picioarele înmuiate de urcuș. Să-ți mai îndulcești sufletul cu niște fragi sau zmeură care-ți fac cu ochiul în fiecare luminiș. - Ce zici, Mihai, ne-am trezit cam târziu astăzi să plecăm la muncă? întreb eu pe fratele meu. - De ce să fie târziu? Cu cât vii mai odihnit la muncă, cu atât ai mai mult spor! - Uite, ne apropiem de vârful
URSOAICA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1394780684.html [Corola-blog/BlogPost/353628_a_354957]
-
de fildeșe coapte mahrama iubirii mă mângâie cântă pe inima-mi plină de gânduri deșarte. la punctul adânc co.chilia din sine e-o ușă de sticlă cu fereastră de poartă ce ține prin Tine căldura deplină Prezența de Aur luminișul din Soartă călător pe coclauri răzmerind întru lume am ajuns să mă-ntreb dacă asta mi-e toată viața mea ca un pom răsădit pe genune ce s-apleacă de vânturi și-i smerit ca o piatră Foto tehnica - Art
POEM HIERATIC XXIII-PIATRĂ SMERITĂ de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/david_sofianis_1443979242.html [Corola-blog/BlogPost/381224_a_382553]
-
câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să nu alunece în râul din ce în ce mai vijelios. Deodată cheiurile se deschiseră într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos în gol, apoi lovindu-se de stânci se prăvălea înspumat într-
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Comoara_blestemata_ion_nalbitoru_1385371091.html [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
de Dumnezeu. Vorba dămoală a măicuței satrețe - venită aici, în 1989 - pare o rugăciune. Ne mărturisește istoria acestui așezământ monahal, durat pe temelia de credință a unor creștini evlavioși, la mijlocul secolului al XVII-lea, lângă poalele unui deal împădurit, în luminișul poienii de pe firul argintiu al pârâului Văleni, nu departe de apa Topologului. „Prima biserică, aceea ce poartă hramul Sfânta Treime a fost construită din lemn, în înainte de 1665 de către Zosim schimonahul (Zaharia Grădișteanul). Până la războiul ruso-turc (1787-1792) a fost mănăstire
FEREASTRĂ CATRE SUFLETELE NOASTRE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Fereastra_catre_sufletele_noastre.html [Corola-blog/BlogPost/357838_a_359167]
-
liniștea și tihna, dar nu pentru a fugi de lume, ci animați de dorința de a-și redobândi pacea și liniștea interioară. Locurile geografice alese pentru meditația lor au fost printre cele mai frumoase posibile. Și, de aceea, numeroase pâraie, luminișuri sau munți poartă nume de călugări. O scurtă istorie extrasă din scrierile cucernice ale zilelor noastre, probează, într-un fel, faptul că sihaștrii nu au vrut niciodată să se izoleze complet de lume “Călugărul Ilie Galaction a cerut unui sihastru
CATEVA ELEMENTE ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cateva_elemente_ortodoxe_.html [Corola-blog/BlogPost/366817_a_368146]
-
scriitorului. Corespunzător, autorii antologiei „Simfonia poeziei” redau ideea poetica prin cele mai originale și interesante aspecte. În așa mod, Dan Bodea își exprimă și cântă fenomenul dragostei prin forme și metafore nespus de frumoase: „Izvorul tainic / Pururea s-ascunde / În luminiș dorit, / În poieni de crini / Sau chiar pe piscuri, / Sub cetina de nori, / Unde vulturul stăpânește / Răsună canturi / Și-n dragoste curată, / În iubire neprihănita / Totul se zidește, / Totul se prefira, / Cu toate că e o lacrima de noapte” (Iubire). Iar, Andrei
ANTOLOGIE MULTILINGVĂ, VOL. 4, COORDONATOR RODICA ELENA LUPU de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 by http://confluente.ro/galina_martea_1495798010.html [Corola-blog/BlogPost/370595_a_371924]
-
măiestrită (pe coperte) de graficianul Marian Andronic și ingredimentată cu produsul "celui de-al treilea ochi" al chișinăuianului Vasile Șoimaru. Cartea este scrisă și apărută la Cernăuți, inima Bucovinei de Nord, pământul românesc sfâșiat, ca pe o căprioară aflată în luminiș, de doi lupi hulpavi: unul venind dinspre Vest, celălalt dinspre Est. Cartea acestei semnalări e lucrarea editorială a bucovineanului Gheorghe Gorda, intelectual ce mi s-a dezvăluit mie (cititorului comun) pe jumătate savant (istoric, lingvist), pe jumătate poet. Ba, greșesc
O CARTE CARE CINSTEŞTE NEAMUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 by http://confluente.ro/Sfant_e_numele_tau_voloca_gheorghe_parlea_1367856884.html [Corola-blog/BlogPost/354747_a_356076]
-
niște felinare prăfuite și-mbracă-n umbre stranii valea plină de sunetul viorii cu coardele vrăjite. Și timpul o clipă s-a oprit s-asculte pe furiș cântecul de vioară în noaptea fără nume, vise toropite de căldură ies din luminiș să vadă pentru cine cântă vioara, anume. Negura ascunde în valuri de ceață zarea și nu se zărește nimic printre clipe care trec, doar cântecul de vioară înfioară departarea ... Citește mai mult Mai cântă o vioară pe cerul nopții meledintr-o
MARIANA CIUREZU by http://confluente.ro/articole/mariana_ciurezu/canal [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
săracu/ Că-ndărăt tot dă ca racul/ Fără tihnă-i masa lui/ Și-i străin în țara lui.// Din Brașov pân’la Abrud/ Vai ce văd și ce aud/ Stăpânind ungurul crud/ Iar din Olt până la Criș/ Nu mai este luminiș/ De greul suspinelor/ De umbra străinilor,/ De nu mai știi ce te-ai face/ Sărace, român, sărace!// De la Turnu-n Dorohoi/ Curg dușmanii în puhoi/ Și s-așează pe la noi;/ Și cum vin cu drum de fier/ Toate cântecele pier
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1484592633.html [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
Triluri lungi de pasarele alungate de gonași Și tot freamătul din codru,se oprește un moment, Chiar și inima de lotru stă la pândă,mai atent Ceasuri lungi de așteptare,tupilați printre frunziș, Stau scrâșnind de încordare,toți,privind în luminiș. Speriați și tremurânzi,iată vin pe cărărui Fulgerând din ochii blânzi,căprioara cu al ei pui. La un semn fără de noima,răscolind natură muta Cavaleri regali cu faima,încolțesc curând pe ciuta. Cu paloș la cingătoare,călărind un cal maiastru
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 by http://confluente.ro/edi_peptan_1445939038.html [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
traducător, poet, dramaturg, gramatician etc. (Îndoielile au prioritate în viață. Lucrurile mari cuprind o frescă a vieții și derivă din lucrurile mici), Elena Buică, teleormăneancă din Țigănești, comună despre care a scris un roman -monografie, este o prozatoare de Oglindiri, Luminișuri, de Crâmpeie de viață etc. (Vine o vreme când trebuie să te gândești că e necesar să grăbești pasul ca să te poți menține în rând cu lumea), Elisabeta Iosif scrie proză mai ales în « Trenul de duminică » (Domnule, zise mustăciosul
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elisabeta_iosif_1397137001.html [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
nu mă-ntrebi, nimic, acum, când în răscruci se întretaie, atâtea drumuri neștiute și inima mi-e vâlvătaie! M-a primit la pieptul ei, pădurea M-a primit la pieptul ei, pădurea Și pe umeri, păsări mii mi-a pus. Luminiș mi-a strecurat în suflet Și-am rămas, de dragoste pătruns. Și m-a legănat pe crengi de vise Când, cu frunze m-a împodobit. Și-am simțit că mă ridic la ceruri Când pădurea-n suflet m-a primit
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET IV de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_desuete_gravate_in_suflet_iv.html [Corola-blog/BlogPost/356922_a_358251]
-
dor ducea luna în raniță după mesteceni când fuma zburau rațe cu guler cenușiu până unde putea marea să cuprindă cu ochiul era evident după despărțitura în silabe a degetelor că a fost mai subțire cu o femeie dezvelise acest luminiș până la poala oftatul ei dacă aplecai urechea îl auzeai când șoptea arunca codițele cuvintelor ca niște sâmburi de cireșe se agățau cu gura uscată pe iarba fântânii de mătase până ce femeia de o viață și un strop zâmbea dintr-o
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/vasile_pin/canal [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
Șoapta perlelor”, “Mâinile tale”. Soare, păsări, lună, apă, pădure sub penelul și sub condeiul autoarei creează un univers natural pur și luminos, încărcat de semnificații profunde: “Apus de soare”, “Sub vraja lunii”, “Pădure însorită de toamnă”, “Pădure de mesteceni”, “În luminiș”,” Dans de cocori”, “Vara”, “Tunel de pomi înfloriți”etc. Frumusețea fragedă, parfumată și multicoloră a florilor de magnolii, iriși, crizanteme, liliac, brândușe, maci este și ea prezentă într-un mare număr de poezii și de tablouri. Georgeta Popescu le-a
GEORGETA POPESCU: LANSAREA CĂRŢII ŞI VERNISAJUL EXPOZIŢIEI „OPREŞTE-TE!” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1463427770.html [Corola-blog/BlogPost/381005_a_382334]
-
întorci la timp, dacă vezi că drumul se înfundă. Și s-o iei de la capăt, pe altă cărare. Mie mi s-a dat să descifrez tainele lecturii. Să merg pe aceste cărări (ale altora) și să încerc să găsesc singură luminișul. Am slujit cartea toată viața, cufundată deplin în materia ei inefabilă, vreme de-o viață. M-am rătăcit, m-am întors, am luat-o de nenumărate ori de la capăt, asemenea lui Sisif, cel cu bolovanul, n-am renunțat nici o clipă
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1400126328.html [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
Petre Clăpăugea vorbea tare de obicei, dar acum trebuia să adauge și mai mulți decibeli vocii sale baritonale, ca să se facă înțeles, prin vacarmul ce-l crea acompaniamentul și vocea manelistului, ce se producea sârguincios, pe scena improvizată la marginea luminișului, care devenise locul obișnuit de desfășurare a acestui gen de serbări câmpenești cu duhoare electorală. -Bă Petre, că tot veniși, ia spune, ție nu ti-e puțin rușine? îl luă la rost, în glumă, dar afișând un aer extrem de serios
LA POMANA ELECTORALA de LIVIU GOGU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/La_pomana_electorala.html [Corola-blog/BlogPost/360678_a_362007]