951 matches
-
intervențiilor silvotehnice (cu excepția situațiilor în care afectează mersul regenerării în arboretele cuprinse în planul decenal de recoltare a produselor principale sau dezvoltarea arboretelor tinere); ... h) se va recomanda protejarea arbuștilor în culturile înființate pe terenuri degradate, în liziere sau luminișurile din cuprinsul pădurii, unde speciile de animale găsesc hrană și adăpost; ... i) menținerea luminișurilor, poienilor și terenurilor pentru hrana faunei sălbatice în vederea conservării biodiversității păturii ierbacee, respectiv păstrarea unei suprafețe mozaicate; ... j) păstrarea arborilor morți („pe picior“ și „la
NORME TEHNICE din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260401]
-
multe voci decât cele care cântă pe scenă. Atunci Morrison și-a ridicat muzicuța, ca și cum ar fi vrut să dea culoare cuvintelor, și a zburat ca și cum ar fi fost propria sa torpilă în cântecul «Mystic Eyes». Era șocant, sânge în luminișul păduratic, călărețul fără cap în Derby-ul Kentucky galopând în direcția greșită, și a durat doar atât cât să nu fii sigur că s-a întâmplat cu adevărat.” Cartea lui Greil Marcus conține, desigur, multe analize „la rece”, temeinice, competente, convingătoare
Van the Man (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5929_a_7254]
-
în anul 1964, pianista Elisabeth Leonskaia s-a aratat a fi un artist și un pedagog dedicat cu generozitate, cu indicibilă răbdare, relației cu tinerii instrumentiști, cei care au acompaniat- o pe parcursul primului Concert de Ceaikovski. Vizitând Casa memorială, Vila „Luminiș”, a avut bucuria de a se fi așezat la pianul maestrului; a intonat momente din prima „Sonată în Fa diez minor”, lucrare despre care a aflat cu vădită emoție că a fost compusă chiar aici, la acest instrument. „George Enescu
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
nota în caietul-program al Festivalului domnul Vlad Oprea, primarul localității; „George Enescu este marele nostru muzician și compozitor, iar Sinaia este Perla Carpaților”. Cu toate acestea, de ani buni, drumul care trece pe sub calea ferată spre cartierul Cumpătul, spre Vila „Luminiș” - casa memorială a celui mai important muzician român, această cale de acces nu ne dă „motive de mândrie”; este un drum realmente desfundat. Trebuie să te aventurezi prin adevărate hârtoape pentru a ajunge, în cele din urmă, în universul în
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
sumă de bani, pe care Eminescu l-a refuzat. Mult mai târziu, în perioada interbelică, mai precis în 1927, Regina Maria (soția Regelui Ferdinand I) s-a întâlnit, în casa lui George Enescu de la Sinaia (marele compozitor avea o vilă, Luminiș, la Sinaia), cu familia lui Yehudi Menuhin (1916-1999), care venise în România, pe când copilul-minune avea 11 ani, pentru a lua, în continuare, lecții de vioară de la maestrul său, George Enescu. Familia Toma s-a împrietenit, la Sinaia, cu familia Menuhin
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
pot deveni cruciale în evoluția unui tânăr muzician. Am vedere, spre exemplu, recent încheiata ediție - ce a de a XIV-a - a concursului de vioară "Remember Enescu"; competiția s-a desfășurat în cadrul ospitalier, evocator al universului marelui compozitor, al vilei "Luminiș" de la Sinaia-Cumpătul. Juriul internațional a fost prezidat de cunoscutul pedagog Edward Schmieder, profesor la "Temple University" din Philadelphia. Marele trofeu al concursului a revenit micuței violoniste Mălina Raluca Ciobanu de la Colegiul Național de Artă "Octav Băncilă" din Iași, elevă a
Muzica îi apropie pe cei tineri! by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6601_a_7926]
-
au imitat fără preget subiectele... La Muzeul Metropolitan, într-o expoziție intitulată Watteau, muzică și teatru, Perspectiva maestrului a fost plasată alături de Dans în fața unei fântâni de Lancret. În ambele picturi, mai multe personaje elegant îmbrăcate se regăsesc într-un luminiș. În prim plan, un muzicant cu lăută este privit cu admirație și curiozitate de una dintre doamne. Alături de oameni și o vegetație bogată, elemente de arhitectură clasică... Asemănările se opresc însă aici. Tabloul lui Lancret este prea aglomerat, figurile sunt
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
s-o văd". În fine, ca să se vindece, Șerban a înlocuit dragostea pentru Ela cu pasiunea pentru filozofie. Cu alte cuvinte, a înlocuit un drog cu altul. Studierea „apriorismului kantian" îi provoca stări de luciditate narcotică: „Erau în mine un luminiș, o claritate binefăcătoare, asemeni calmului de fulg pe care-l dă morfina". Apelul la acest tip de metafore face parte din stilistica lui Camil Petrescu. Îl vom găsi și în alte scrieri din acea perioadă ale prozatorului. În Patul lui
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
Marina Constantinescu Acum cîțiva ani buni, coboram din vîrful unui deal, cu băiatul meu de mînă, la Vila Luminiș, ca să ascultăm muzică în acea casă, casa lui George Enescu. Nu mi se părea, parcă, nimic mai potrivit. Iubirea mea față de Sinaia-Cumpătu se materializa în esența sunetelor, mai puternice decît cuvintele care nu doreau și nu puteau să rostească ceva
Plînsul violoncelului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6113_a_7438]
-
complicitate specială între tineri și Maestrul lor. O intimitate în care întîlneau poveștile din zilele trecute, pasiunile lor, visele, iubirile, renunțările. Ce se va întîmpla cu ei?... M-am întors la Cumpătu. După miezul nopții, m-am apropiat de Vila Luminiș. M-am abătut pe la vila ce fusese cîndva a Uniter-ului unde, la începutul anilor nouăzeci, Tompa Gabor și trupa extraordinară din „Cîntăreața cheală" repetau finalul remarcabil. În cîteva minute, tot spectacolul pare că se derulează de la sfîrșit spre început, ca
Plînsul violoncelului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6113_a_7438]
-
că lui Constantin Fântâneru i-ar fi convenit neapărat comentarea sa ca precursor al postmodernismului, cum prea grăbit, cred eu, s-a spus la reeditări. Jurnalele se citesc cu interes fiindcă propun o radiografie a bolii și o descriere cu luminișuri de luciditate a gestionării ei. După o prezență ezitantă, dar destul de consistentă în viața literară interbelică - e redactor la Universul și Universul literar, membru al Societății Scriitorilor Români, care îl și premiază pentru Interior, roman de debut reținut de G.
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
sită/ făinurile zilei cern)/ al unei mici grădini (cu hălbi/ de bere lâncedă, pe mese,/ cu straturi de cârciumărese/ și-n spate, prăfuite nălbi (...)/ lumina ce cădea,/ cu țârâita, pe beton,/ ca și-n unghere, borți și nișe,/ făcea, acolo, luminișe,/ mai fiecare în alt ton, -/ spre însetarea lui Dimov,/ ce-mi spune, după nu-ș’ce văsta:/ «Vi-l dărui dumneavoastră, p-ăsta!»/ și-mi pune-n palmă unul mov”. De excepție e și un poem în filigranul căruia se ghicește
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
coșul în mână. Condițiile erau optime, cu o zi în urmă tocmai plouase, iar noaptea trecută fusese lună plină. Era foarte posibil ca aproape tot orașul să meargă în aceeași duminică la pădure, însă Helene se descurca, știa unde erau luminișurile mai ferite. Un prosop, două cuțite, un ziar, așa încât ciupercile să nu se lovească sau să se frece unele de altele când stăteau în coș, la grămadă. Au mers cu trenul până la Messethin, au lăsat repede în urmă căsuțele de
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
apoi au apărut fagii și stejarii. Aerul era rece. Mirosea a toamnă timpurie, a ciuperci și a pământ. Frunze netede de fag, unele deja arămii, stejari mici și uscați. Helene mergea în față, cu pas iute; ea cunoștea pădurea și luminișurile acesteia. Îi era foame, nu tocmai condiția ideală când plecai la cules de ciuperci. Privirile ei treceau peste hățișuri, căutau pe sub tufișuri, aici era prea întuneric, dincolo prea uscat, trebuiau să intre mai adânc în pădure, acolo unde albinele stăteau
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
ei; ciupercile de copac nu-i plăceau, să crească câte vor pe trunchiurile putrede, ea mergea mai departe, voia să găsească mânătărci, mânătărci și castane. Lumina se strecura printre copaci, puțin mai încolo se vedea verdele diafan, subțire, al unui luminiș, acolo puteau fi, acolo trebuiau să fie, va găsi una, două, își dorea să găsească un pâlc întreg, pe care să-l prade. Helene fugea și de abia îl mai auzea pe Peter, care se ținea după ea, împiedicându- se
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
Dar plouase, iar azi-noapte fusese lună plină. O rouă târzie atârna încă de firele de iarbă. Exista doar o singură posibilitate, și anume ca altcineva să fi fost acolo înaintea lor, un braconier - în pădurea ei, pe liziera ei, în luminișul ei! Helene se opri și privi în jur, gâfâind. Creanga aceea era cumva proaspăt ruptă? Stai, strigă Peter, care încă nu ajunsese în luminiș, atunci când ea voia deja să se întoarcă și să-și continue drumul prin desiș. Nu-l
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
altcineva să fi fost acolo înaintea lor, un braconier - în pădurea ei, pe liziera ei, în luminișul ei! Helene se opri și privi în jur, gâfâind. Creanga aceea era cumva proaspăt ruptă? Stai, strigă Peter, care încă nu ajunsese în luminiș, atunci când ea voia deja să se întoarcă și să-și continue drumul prin desiș. Nu-l așteptă, doar încetini pasul. Auzi lătratul unui câine, de departe, apoi un fluierat, și încă unul. Doar nu era vreun pădurar la vânat acum
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
făcuse altceva decât să fugă și nici măcar nu știa încotro. Avusese de gând să fugă spre vest, astfel ca trenul să rămână în spatele lor. Poate că reușise. Trebuiau să meargă mai departe. Helene vedea că în depărtare se lumina, un luminiș, un loc defrișat, o stradă, nu avea importanță ce era. O mână o prinse pe a ei. Peter o ajunsese din urmă, mâna lui era tare, mică și subțire. Cum putea un băiețel atât de mic să aibă o mână
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
important era să nu mai fie acolo. Peter se agăță de ea, o prinse de palton, ea scutură mâna, o scutură puternic, până ce el îi dădu drumul. Ea o luă înainte, el după ea. Ea mergea mai repede decât el. Luminișul pe care îl zărise se dovedi a fi o fata morgana, căci pădurea nu se rărea, ci devenea din ce în ce mai deasă, ca și tufișurile, deasupra copacilor se formaseră norii. Acolo sus, norii se mișcau, se îndreptau către uscat. Cât să fi
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
seama. Frunze și crengi, țepii tufișurilor, probabil tufișuri de afine, dar unde erau ciupercile? Mamă! Fagii rămaseră în urmă, o veche crescătorie de puieți, numai molizi, molizi din ce în ce mai scunzi, crengile lor atârnau pe jos, acele trosneau, pământul se povârnea. Un luminiș mic, cu mărunte coline de mușchi, care ieșeau dintre acele de conifere. Un muscar, și încă unul - străjuitorii otrăvitori. Și iat-o, cu pălăria curbată, închisă la culoare și lucioasă! Se pare că melcii gustaseră deja din ea, două mici
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
ei fragedă și fermă aproape i se topi în gură, ce plăcere! Unde ești? Vocea lui Peter tremura, îi era teamă, n-o mai vedea și se credea singur. Unde ești? Vocea îi deveni pițigăiată. Helene își lăsase coșul în luminiș. A doua ciupercă a fost mai mică, mai fermă, mai proaspătă, piciorul ei alb aproape că era mai lat decât pălăria ei maro. Mamă! Peter se căznea să nu plângă, ea îi zărea printre crengi piciorușele de băiețel, care travesară
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
A doua ciupercă a fost mai mică, mai fermă, mai proaspătă, piciorul ei alb aproape că era mai lat decât pălăria ei maro. Mamă! Peter se căznea să nu plângă, ea îi zărea printre crengi piciorușele de băiețel, care travesară luminișul și se opriră lângă coșul ei, el se aplecă și se ridică iar. Își făcu mâinile pâlnie și strigă: Mamă! Ecou nu era, sus, în coroanele copacilor, sufla vântul, biciuia crengile înalte, voia să atingă neapărat pământul. Băiatul striga în
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
poartă pecetea înnoirilor stilistice afine modernității din prima jumătate a secolului trecut. Automobil în munți Drumul zboară ca visul și, costiș, de după culmi de munți apare luna. Cu-al meu bolid de curse-oi compara un fulger ce erupe-n luminiș! Mai vreau, - cât sub pământul povârnit n-ajunse larvă trupu-mi, cât aluna, - să-aud cum de sub șina mea, nebuna, sare argint de praf - plâns hohotit... Ținând strâns volanul oblic și vibrant unde aș zbura? Vreun adăpost uitat mi-ar aminti de
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
mă umbrești Troiță zugrăvită, Tu nu ești verde și-nverzești Nădejdea veștejită. Și parcă lemnul tău sărac Deodată se destinde Și crește uriaș copac Tot ceru-n brațe de-l cuprinde. Sus, păsări piruie-n frunziș Jos, aur cade-n luminiș Pe drum, pe drumul meu trudit Din infinit spre infinit. Citește-le lui Tiotiu și roagă-l din partea mea să-mi răspundă dacă i-au plăcut și dacă face să le public. Vă sărut, Crainic [Doamnei Dr. Aglaia Crainic, Vila
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
Rădulescu Mihail Jora către Colette Axentie 17 august 1961 Dragă prietenă Mulțumesc din toată inima pentru bunele felicitări, pe cari aș fi preferat să }i le aud rostite - cu acel discret "rrr" ce-ți face farmecul - în galbenul salon al Luminișului 1, scăldat în soare apune. Dar cum concediul de odihnă n-a corespuns cu trista aniversare ce a prilejuit telegrama, mă rezerv să fiu despăgubit la întoarcerea mea în București, lorsque le cap difficile de mes années sera passé. Până
Scrisori de la Mihail Jora și de la soția sa by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9257_a_10582]