268 matches
-
simt eu, vezi, auzi, simți și dumneata aidoma, privitorule? Căci, la urma urmei, privitori suntem aici sub văzduhul acesta... Dar să spui, cu certitudine, că lucrezi la formula lui Dumnezeu, întrece orice măsură! Cine știe, poate și ei, marțienii, venusienii,... lunaticii, au lucrat atunci la formula aceasta, și a rămas în urma ei Pustiul. Vă spun, fără pic de îndoială- Dumnezeu nu este bolnav! Și dacă a suferit în decursul Veșniciei Sale, a suferit pentru noi, adamii și evele acestui pământ, pentru
DUMNEZEU PE PATUL SUFERINŢEI?... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366697_a_368026]
-
pentru linia ferată, se poate face și hârtie, din care se tipăresc cărțile. Lipsa unei traverse, poate produce o catastrofă. Dar o carte poate salva viața unui om, măcar a celui care a scris-o”. Vladimir Vîsoțski:„Poeții sunt acei lunatici care merg cu călcâiele pe lama ascuțită a cuțitului”; Ioan Alexandru: „Poeții sunt limbile de alarmă ale clopotelor”; Nichita Stănescu: „Poeții, sunt după părerea mea, niște zânatici. Zânatici, de la zâne, nu zănatici.” În încheiere Lazăr Lădariu a amintit de întâlnirile
PUNŢILE DE LUMINĂ ALE COTIDIANULUI CUVÂNTUL LIBER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366083_a_367412]
-
MINTE Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 777 din 15 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Privește-mă-n ochi, adormind nerăbdarea Din genele - freamăt de fluturi zănatici - Admiră-mă tandru și dă-mi din splendoarea Secundelor, mreje în codrii lunatici. Ascunde-mă-n lacul privirilor tale, Cu algele-i verzi liniștindu-mi ființa, Așterne-mi covorul de zâmbete-n cale, Lumină senină să-mi umple credința. Fii umărul drag ce răsare din ape, Catarg mistuit de iubire și doruri, Din
CLIPA NE MINTE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351901_a_353230]
-
pe poet și fără îndoială poezia este matură, întemeiată pe un scenariu coerent: "Ai adormit și poate mă visezi./ Surâzi prin somn/ Când îmi presimți sărutul.../ În visul tău acum mă modelezi/ precum olarul modelează lutul" sau "Trec pe străzi lunatic/ fără nici o țintă,/ Ars de dor și parcă țintuit pe rug/ Peste zarea care-ncearcă să mă mintă,/ Gândurile toate către tine-mi fug". Ceea ce reprezintă însă un câștig adevărat în acest volum este efortul, grav și fără senzația artificialului
CE-A MAI RĂMAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351467_a_352796]
-
albatrosului - Treceri de lună , optimismul devine minulescian, simbolizând periodicitatea și reînnoirea, luna fiind astrul care crește, descrește și dispare - în roata lumii - „un albatros îmi moare în odaie cu fiecare trecere de lună” dar sugerează în același timp și revenirea. Lunatică este și iubirea care ignoră aparențele înșelătoare ale lumii, în poemul „Orbire” , unde intervine simbolismul orbului, legat de experiențele inițiatice și de intervenția de salvare a zeilor, dăruind vederea aceluia care iubește. Iubirea devine stăpână a luminii, alegorie prin care
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SEARA DE IARNA Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 702 din 02 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Focul trosnește în sobă, E cald și îmi este bine Iar luna lunatică-n ceruri Mi-arată drumul spre tine! Afară în albul zăpezii Se cern vise mari din înalt. Te simt atât de aproape Și dorul se vrea alinat. Și gândul mă poartă spre tine Mă rog să îmi fii sănătos Iar
SEARA DE IARNA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351642_a_352971]
-
Autorului ÎN PARADISUL CUVÂNTULUI Ne regăsim în cuvânt, ca într-o scoică Mereu, căutând perla iubirii tăcute, Enigmă a inimii. La granița Paradisului Cuvântul nescris... Doar noi trecem dincolo. Ne refugiem în el, ca în miezul numărului de aur. Suntem lunaticii din făurarul Timpului. Mereu, culegătorii de perle sparg carapacea Tăcerii lui. Trecem linia prin iubire, doar tu și eu. De câte ori am fost aleși, în Paradisul Cuvântului ?! Elisabeta IOSIF 31 Dec. 2012- 2 ian. 2013 Referință Bibliografică: ELISABETA IOSIF IN PARADISUL
ELISABETA IOSIF IN PARADISUL CUVÂNTULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345693_a_347022]
-
de singuri, atât de nepăsători, încât nici umbrele nu ne vor însoți pe străzile orașului pierdute-n amurg. Nimeni nu ne va izgoni din noi, fiecare rămâne închis în sine cu irișii întorși, cu drumul traversând tunelul iluzoriu, vom trece lunatici ca regi ai luminii îmbrăcați în straie de gală. Prin cercul închis cu aceste cuvinte înscrise pe frunze, toamna își botează diminețile cu brume. De acum ne vom întâlni cu dragostea și patima ei în melancoliile aghezmuite cu vin. Referință
NICI OAMENII, NICI COPACII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356374_a_357703]
-
ridic la ceruri Când pădurea-n suflet m-a primit. Și-am găsit la ea, atâta vară, Soare-n triluri, zumzet, clipocit! Și-am iubit atunci, întâia oară, Tot ce are viața de iubit: Raza, floarea, drumul și înaltul, Râu lunatic ce ridică nori de vis, Curcubeul, foșnetul, cântatul Din pădurea vieții-paradis. Lacrima de dor Prinde-mi, lacrima, iubite, în palme! Închipuie-ți, sufletul meu venit către tine, ca un suspin. Prinde-mi, lacrima! Oglindește-te în ea și mângâie-ți
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET IV de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356922_a_358251]
-
nemurirea lor. Le-am împărțit odată în seri de mai frumoase când luna ascunsese un dor lâng-un alt dor. Acum la cap de lume eternul basm se curmă și-mi trec prin harfa-mi veche rostirile cu greu când deslușesc lunatic cântarea mea din urmă, că iarna ne adie în părul meu și-al tău. Leonid IACOB Referință Bibliografică: adie-un vânt / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1152, Anul IV, 25 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
ADIE-UN VÂNT de LEONID IACOB în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353467_a_354796]
-
o să mă tulbur curând, o să urlu din nou sub voaluri de vrăbii, sub ape cu lintiță deasă și cu broaște verzui, Tatăl meu mă va plesni peste față cu biciul cailor, iar eu voi adormi cu seringa dumneavoastra prin sânge, lunatic cum sunt și al nimănui, stârv răstignit și putred de ani... Sunteți frumoasă, doamnă, ca Tamara mea, dusa mea tristă înjunghiată de viață Știți cum trosnea bocancul meu toate iluziile acelei femei, toată gingășia ei de nevastă? Știți cât plângea
MĂ VEȚI IERTA, DOAMNĂ ASISTENTĂ? (ÎNSEMNĂRI DIN AZIL) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353933_a_355262]
-
luată, in sapte versuri expeditive se va consuma ceac-pac, într-o frenezie a verbelor acțiunii, o celebra pagina de eroism socialist, comparabilă, prin viteza a consumării deznodământului, cu cele ale lui Bolintineanu: "Înșfacă trei scânduri, înșfacă securea - / Lucrează în friguri, lunatic, aiurea - / Sub grindină morții din acoperiș, / Iute, două cruciș, stâlp a treia proptiș, / Și peste o clipă, inima-i țipă: / Salvat, abatajul! - grindină stete! / Ai luptat, ai învins, ai fost om, măi băiete." În „Marea preluare” viziunea revoluției se apropie
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
Hristos: “Ne regăsim în cuvânt, ca într-o scoică/ Mereu, căutând perla primei iubirii tăcute,/ Enigmă a Adolescenței. La granița Paradisului/ Cuvântul nescris. Doar noi facem pasul...dincolo, /Prin vreme. Ca să ne regăsim în el, ca într-o apă. / Suntem lunaticii adolescenți din făurarul Timpului. Câteodată, culegătorii de perle sparg carapacea/ Tăcerii lui. Trecem linia prin iubire, doar tu și eu./ De câte ori am fost ilegal în adolescența Cuvântului ?!” (cf. Ilegal în adolescența cuvântului). Logos-ul Adolescenței este, deci, “ilegal”, în sensul
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
de bucătărie topită. - Și zici că lumina asta, a soarelui, poate mișca, la voia ta bușteanul? - Crezi că numai a soarelui? Și a luceafărului este suficientă. Nu mai vorbesc de lună cu lunatecii ei cu tot. - Este vorba deci de lunatici? - Întreabă un fachir sau un psiholog, Eu sunt doar chirurg. - Măi să fii în pielea goală și cu-n ceas la buzunar! Cum stăteau așa, cu soarele apunând în spate au remarcat amândoi odată umbrele lungi. - E mai lungă decât
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
și refuză să scrie la fel cu majoritatea dramaturgilor pășuniști, maneliști, moderni, postmoderni, de piață”. Mai afirmam că, la rândul său, Răzvan vine cu poate cea mai frumoasă carte a sa de poezie - „Poem sărutând mâna poetului”. Cred că noi, lunaticii ăștia care vagabondăm prin vis, avem ceva comun: un soi de avariție teribilă în momentul în care simțim că ceva nu e în regulă, când ni se deschid alte ferestre de lume, sau doar credem că se întâmplă așa. Și
REGAL DE LUNI, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358382_a_359711]
-
veșnic visător, veșnic înamorat, pururi cu ochii pe boltă, fascinat de lună, de astre și de toate fenomenele cosmice la care asistă, conștient sau nu, dar, fără doar și poate, inspirat în cel mai înalt grad. Poetul este echivalent cu lunaticul, cu magul, cu astrologul, fascinat, cucerit, întreprinzând călătorii închipuite în infinimea presărată cu puzderii de luminițe care parcă îl cheamă, îl strigă, îi arată locul destinat unde i se va sfârși călătoria terestră. „Cerșetori de stele” - volumul de versuri propus
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
de conștiință sau inconștiență, poate că ar fi mai bine să ne conectăm toți pământenii la “Calculatorul selenar” (șapte miliarde în ceasul acesta) și să ne instaleze Ei prin facilități wireless - Da, chiar Ei, circa 300 de extratereștri demenți și lunatici, care trăiesc printre noi, într-un Cosmosul demonizat, supus corupției - să ne instaleze Ei în cap și în inimă câte un cip stimulator RIFID (de “jeleuri gri”) care să ne răspundă, precum robotul în locul nostru, ceva de genul: “Te afli
CUM SĂ FACI BANI PRIN SISTEMUL LETS . (NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UNIUNII EUROPENE (7) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (30) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţi [Corola-blog/BlogPost/360373_a_361702]
-
roman autobiografic, "Tozgrec", regăsim toate aceste teme și idei noi de creație, în care Culianu găsise dovada, încă din ani ’82, în sprijinul tezei lui, Arborele Gnozei, și Gnozele dualiste ale Occidentului, că noi, pământenii, n-am aparține acestei lumi lunatice, raționale și a iluziei, călcată de roțile ET-X-Y-Z, ci uneia mai înaltă și mai bună, solară și frământată de Lumina vie a Soarelui Atlanților din “fortăreața carpatică”.(spre deosebire de existențialiștii materialiști, nihiliști și vulgari, comuniștii codoși și internaționaliști, care zic ei
DESPRE 'MIGRAŢIA SPIRITUALĂ A SUFLETELOR DE LUMINĂ VIE PRIN TRUPURI SUCCESIVE' ŞI ÎNTOARCEREA ACASĂ A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360395_a_361724]
-
prințesei, Topindu-i nemurirea. Se prelinge la colțul mesei, Rumenind mărul, ce iscase discordie. Prințesa musca, îndemnată de propria-i zodie. Și se-mplini sorocul clarului de luna, Sub alean de nuntă, luna e nebună, Mireasa-i vrăjita, mirele-i lunatic. Țipă de durere aerul sălbatic. Sunt că cei doi plopi, tremurând prin frunze, În bătaia lunii, doar iubiri pe buze... Totul se destramă, până-n ziua bună... Dragostea-i fantasma, vis sub clar de luna. Nu-mi pune inelul tău... - Nu
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345226_a_346555]
-
fi fost atât de corupt, de insensibil, de slugarnic, de poltron și de hrăpăreț, n-aș putea rezista. Ce mai, ia uitați-vă la oamenii aceștia blânzi și duioși și simțitori, cei mai buni dintre noi! Au depus armele, bieții lunatici!»”. Ceea ce Bellow afirma, în alte circumstanțe: „Can anything as vivid as the characters in their books be dead?” se potrivește perfect lui Von Humboldt Fleisher, un personaj derutant și grotesc, amestec de erudiție și josnicie. În roman, moartea lui înseamnă
Saul Bellow: Darul lui Humboldt, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339539_a_340868]
-
rasa vrăjitoarelor Voodoo din India, din Asia și din Europa, care au umplut toată lumea acum, de-au ajuns chiar în prima linie genetică, își încheie intervenția scurt și la obiect Negresa-blondă. - Toate sunteți niște nebune frumoase și fanatice, una mai lunatică decât cealaltă! Interveni de la tribună oficială Președinta femeilor cu pălărie galbenă. Și vreți și voi acum să vă ascundeți tradiția și obiceiurile populare după fața nevăzută a Lunii. Când vedeți bine că nimic nu se mai poate ascunde acum și
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
tăcere, sub semnul căruia poeta afirmă: Să n-auzim tăcerile jelind/ Să n-auzim tăcerile murind ( În umbra adevărului). Și pentru mai multă concretețe, continuă: tăceri/ nedescifrate/ întunecau oceanul/ și stâncile alarmate/ se surpau în mine/ ca-ntr-un ochi lunatic,/ singuratic/ în noapte, meditând...( Ca-ntr-un ochi lunatic). Poezia Valentinei Becart se desface în petale de o finețe aproape ireală, însoțite de o muzicalitate celestă desfășurată pe undele spațiului nedeslușit al sufletului: În liniștea acestei dimineți/ simt sufletul/ cum
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
tăcerile jelind/ Să n-auzim tăcerile murind ( În umbra adevărului). Și pentru mai multă concretețe, continuă: tăceri/ nedescifrate/ întunecau oceanul/ și stâncile alarmate/ se surpau în mine/ ca-ntr-un ochi lunatic,/ singuratic/ în noapte, meditând...( Ca-ntr-un ochi lunatic). Poezia Valentinei Becart se desface în petale de o finețe aproape ireală, însoțite de o muzicalitate celestă desfășurată pe undele spațiului nedeslușit al sufletului: În liniștea acestei dimineți/ simt sufletul/ cum se desface-n ramuri/ ce-și caută împlinirea/ și
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
juru-ți focul / ca para de copil / și lasă-mă-n căldură / ca pe un animal / și lasă-mă- ntorsură / ca valul mării, val / și încrețește-mi pielea / și părul tău sălbatic / și lasă- mi în picioare / un fel de mers apatic / lunatic / sub rază / fără îngenunchere / de argint pieritor... («Seara pe deal» - AmNS, 197 sq.); Mă lungisem către tine / tu departea, tu, departea mea, / tu îndepărtato, tu înstrăinato în mulțime / până ți-am fost rază de la stea. / Mai întâi de drag de
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului De n-ar fi liniștea morții și timpul fluturându-și clipele pe ace de ceasuri, de n-ar fi pașii mersului tău pe același drum și naivitățile, păsări în șuierul apelor, atât de lunatic sună clopotul nopții cum nu scapă de îndoieli gândul, c-ai putea să-mi umpli așteptările. De-aș îndrăzni să-mi eliberez obsesiile, să le las în ploaie, să-mi fac somnul într-un ungher ascuns, departe de iluzii, departe
DEPARTE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342542_a_343871]