1,553 matches
-
începuturile veacului al XVIII-lea și, să știți, dumneavoastră, iubiților prieteni, „că hanul acela al Ancuței era ca o cetate, în cuprinsul lui se puteau oploși oameni și vite și căruțe“. Aici, când „soarele se cufunda înspre tărâmul celălalt și luneca în tainice neguri, focurile luminau zidurile de piatră, găurile negre ale ușilor și ferestrelor. Și atunce, căpitanul Isac din Bălăbănești, învăpăiat de vin din ulceaua nouă, a prins-o pe hangița Ancuța de mijloc, îngânând viers cu lăutarii: «Trage mândro
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
impersonalitate caricaturala, deci paradoxal tendențioasa: " copilul meu are o mie de porecle, / fragile și cuminți, precum diminețile mele - / copilul meu, e un epitaf malițios / care merge la serviciu, lîngă Hubertus - / în timp ce lăuntricul meu copil a luat, deja, / formă de lift..." (Lunecînd). Sau într-o panoramare sentimental-geologică, parodica în ondulația îndrăznelilor asociative: "viorile curg printre mari straturi / de lucruri - / trupurile lor ard pînă la sărut: apoi tac - / săracă, împietrita cunoaștere.../ privesc între mascotele mele / și mă văd: ba fluture, ba cal, ba
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
sale, capabil a-l amenda cu bun simț și umor: "A scris și Epistole (e vorba de Iacob Negruzzi), altă specie destul de frecventată în epocă, adresate lui Alecsandri, T. Maiorescu, A. Naum ș. a. Stilul e însă adeseori pompos și baroc, lunecînd spre retorismul tern, fără acoperire artistică, imaginile aproape grotești ca în aceasta privindu-l pe Maiorescu, care încearcă să oprească Roata rătăcirii: "Te-ai repezit în urmă-i cu mîneci suflecate,/ Și cu vînjoase brațe de spițe încleștate/ Puteri în
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
că îl poate salva. Starea sa de spirit din această perioadă seamănă cu aceea a unui căruțaș care doarme fără grijă în căruță, dus de caii "veșnic vii": "caii se mișcă din ce în ce mai încet/ roata din dreapta cât o planetă/ cea din stânga lunecă/ și celelalte pe rând/ caii se mișcă tot mai încet/ legați într-un fel și de stelele fixe// omul doarme cu fața în sus/ ce ușor e drumul printre plopi/ noaptea prin țară/ cu somnul ascuns în copitele/ cailor veșnic
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
literaturii integral fără anumite riscuri sau uniformizări cel putin nu unei istorii literare de tipul linear, cum e cea reconstituita de Paz. De altminteri, volumul lui e inevitabil inegal, în tradiția generoasă și toleranța a eseului, care îți permite să luneci fără prea multe rigori ori coerențe de raționament de la un secol la altul, de la un univers la altul, și să ajungi unde dorești. Dar este, aproape pînă la capăt (cînd deviază într-o reflecție pe marginea contemporaneității, a lumii "pieței
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
politică, iar până în fundul sufletului și mereu muscați de demonul ei, oscilanți între stânga și dreapta, asemeni, pentru propria-ne liniștire socotindu-ne de centru, ceea ce, sincer vorbind, înseamnă a nu prea fi de nici un fel. Dar și ispitiți a luneca pe derdelușul dictaturii, daca nu oriunde, măcar într-un sondaj de opinie. Te pronunți cu starea de spirit a iubirii trădate sau a regretului trădării a din nou extremele se ating. Și astfel, precum în cărțile sacre, spune sondajul, cei
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
și m-am întins pe banchetă. Prin parbriz vedeam undeva albastrul neverosimil al mării, valurile care veneau de departe. Dar deodată marea s-a făcut netedă și lucioasă ca gheața unui patinoar. Și era chiar un patinoar. Iar pe el luneca o femeie nemaipomenit de frumoasă, îmbrăcată în albastru. Mi-a făcut de departe semn cu mâna și eu m-am apropiat. Înaintam încet, cu teamă, fiindcă eu nu știu să patinez. Apoi am văzut că pot să lunec la fel de ușor
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
pe el luneca o femeie nemaipomenit de frumoasă, îmbrăcată în albastru. Mi-a făcut de departe semn cu mâna și eu m-am apropiat. Înaintam încet, cu teamă, fiindcă eu nu știu să patinez. Apoi am văzut că pot să lunec la fel de ușor ca ea. Și am încercat s-o ajung. Lunecam cu o viteză fantastică, dar ea se făcea tot mai mică în depărtare, așa că m-am oprit. Locul unde dispăruse femeia era ca un tunel portocaliu. Și deodată s-
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
Mi-a făcut de departe semn cu mâna și eu m-am apropiat. Înaintam încet, cu teamă, fiindcă eu nu știu să patinez. Apoi am văzut că pot să lunec la fel de ușor ca ea. Și am încercat s-o ajung. Lunecam cu o viteză fantastică, dar ea se făcea tot mai mică în depărtare, așa că m-am oprit. Locul unde dispăruse femeia era ca un tunel portocaliu. Și deodată s-a auzit o muzică fermecătoare și deasupra gurii tunelului au apărut
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
nechezi, la vecernii, sărutul. NECHEZUL IERNII Stau de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul ei îmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului, Nechezul iernii șuiera prin mine, în care suspină ca-ntr-un budoar trecutul. pe gânduri lunecau schiori, în păr zăpada își torcea fuiorul, Azi, sub mâna ta, cădelnițând fiori. sprijinit în bastonul toamnei cu mersul tăcut, îmi pun pălăria plictisită de atâtea riduri Tușea înghețul în genunchii lunii, și, ca un copac legănat în șezlongul târziului
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
Zăpada -naltului Caucaz Doar pentru-o clipă mai păstrează Reflexu-i rumen pe obraz , Și-n depărtări , sub cerul treaz , Prin amurgire luminează . Dar rază asta, care , blând , Apare vie , se răsfăța În largi singurătăți și-n ceață , Nu se resfrânge lunecând , N-o luminează , izvorind Din înălțimile-i de geață !... XV S-au pregătit de jalnic drum Prieteni , și vecini , și rude . Toate privirile sunt ude.. Smulgindu-și plete sure,-acum , Bătându-și pieptul , mut , Gudal A-ncălecat cu greu pe cal . Domol
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
de mult . Așteaptă doar ivirea lunii Locuitorii nevăzuți : Ies veseli ,gureși că lăstunii , Deasupra steilor căzuți . Paianjenul ,urzind tăcere , Isi țese plasa prin unghere ; Șopârle verzi , în umbră sura , Se joacă pe acoperiș ; Și dintr-o neagră surpătura, Un șarpe luneca furiș Spre lespedea intrării , ruptă ; Aici se-nnoadă , neștiut , Aici de-a lungul se deznoadă , Si strălucește că o spadă Lăsată pe-un vechi câmp de luptă De un viteaz care-a căzut !... Sălbatic totu-i ,si se curma , Din
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
miracolelor din realitatea imediată cu miracolul întrevăzut sau relevat: "22 februarie: Singur și aiurea, cu nasul aproape de luciul gheții, urmărind liniile... Ale ei, liniile patinelor. Aveam 9 ani, ea 17, în pulovăr alb, de lână, orbitor și-n pantaloni roșii, lunecând în cercuri-cercuri prin asfințitul propriei virginități: Puștiule îmi zice, țâcă! Ce te uiți la picioarele mele? Sus de-acolo? Iar cerul se oglindea tot mai îngust în tăieturile patinelor." Radu Sergiu Ruba, Dacă pleci în căutarea mea, Ed. Axa, Botoșani
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
a structurilor instituționale din domeniul compoziției, precum și a principalelor direcții de gîndire din postmodernism (Foucault, Lyotard, Bourdieu, dar și Clifford Geertz ori mai exoticii postmoderniști provenind din teoria arhitecturii), Faigley se ferește să tragă o concluzie explicită, străduindu-se să lunece precaut printre desișurile complicate ale unei orientări intelectuale atît de vaste cum e postmodernismul. Înarmat cu sumedenie de "totuși" și "deși", autorul se încumetă să enunțe, pînă la urmă, cîteva ferme principii, reductibile toate la următoarea idee: prin felul în
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
depăși condiția. Altfel spus, se visează pe sine. E sentimental și i-ar plăcea să scrie versuri. Precum la Minulescu și Topîrceanu (ambii valahi, deci produse ale mediului caragialesc), superficialitatea afișată, redundantă, nu e străină de emoție, sub masca grotescă lunecă lacrimi. Comportarea arlechinului nu exclude misterele sufletești. Erosul dezlănțuie elanuri și stimulează inventivități în contrastanta materie ingrată a prozei părelnic iremediabile: Cînd eram tînăr, voiam să scriu pentru tine/ o poezie de dragoste./ Cînd eram tînăr, cînd te văzusem în
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
imaginile și stările poemelor ratează, totuși, uneori, cu puțin, efecte notabile: "între mine și cer o fereastră/ ca un animal viu îmi copie chipul/ copacii negri atârnă de cer aidoma unor/ nervi uriași răsfrânți peste patrie (sic)" (Fragii negri) sau "lunec din întâmplare prin lume purtând pe brațe/ cămașa plină de sare./ încerc să-mi întorc capul dar de sub coaste/ o flacără galbenă se înalță plutind./ se bucură sângele meu/ noaptea-mi coboară prin carne..." (Nopți lungi). Poezia lui Radu Florescu
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
nu mai puțin. Faci un recurs inteligent la indeterminare pentru a ține deznădejdea la distanță. Un vers afirmă, ' Ceea ce pare și ceea ce este n-a fost niciodată mai nesigur.' Toată poezia ta picură prin acest ochi. Starea poetică la tine lunecă printre degete și refuză să prindă rădăcini în cuvinte. Te împiedici în culori și forme, alegi vorbele cele mai retrase, inofensive, chiar fragile, iar ca rezultat ne inițiezi în dezastru. Cum ți-ai descrie lumea interioară, modul în care aluneci
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
românească de la sfîrșitul secolului XIX și începutul secolului XX. în această materie, Z. Ornea era un expert de toți consultat. Articolele din Dilema au același caracter. Și chiar multe dintre cele din România literară, care trebuiau să comenteze ediții, dar lunecau deseori către comentariul ideologic. Și asta, în condițiile în care, Z. Ornea a fost și unul din cei mai competenți editori pe care-i avem: la Minerva, la Fundația Culturală, ori la Hasefer, pe care le-a dirijat, a sugerat
In memoriam by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15705_a_17030]
-
lucrurile mai de aproape, ne dăm seama că, azi, moștenirea lovinesciană apare frecvent primedjuită, că apele principiilor sale se tulbură din nou, într-un chip cu atît mai insidios, cu cît sînt păstrate aparențele recunoașterii, formele protocolului admirației, gata a luneca în poncif (deși nu lipsesc nici contestările ad oculos). Nu ne aflăm departe de un impas al lovinescianismului, adică al direcției estetice, inaugurate, pe tărîm românesc, de T. Maiorescu. Căci descendența autorului Pașilor pe nisip din fondatorul Junimii constituie un
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
Cu toate că se împărtășește, adesea chiar copios, din atitudinea dubitativă a conștiinței, trișează cu scepticismul ei tematic. Așa cum spunea Valéry, scepticul e "un politician al gîndirii, în care nu se încrede complet și totuși o duce pînă la fund, fără să lunece, fără să se împotmolească". Un soi de scafandru pe care adîncimea îl înspăimîntă, însă care nu ezită a o explora mereu... Ce-mi doresc, așadar, la acest prag de vîrstă? O seninătate care să mă împace cu truda mea. Căci
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
ibidem). Dizgrația istoriei nu e decît un simptom al dizgrației statutului omenesc. Realizarea idealului aduce un miraj cu efect scurt ("Și eu însămi vedeam/ La lumina mea/ Pînă dincolo de orizont/ O lume mai frumoasă/ Decît bănuisem vreodată,/ O mulțime care luneca/ Lin în toate direcțiile,/ Ca pe patine sau ca pe un luciu de apă,/ Cîntînd fericită "Să ne grăbim,/ Să ne grăbim,/ Pînă mai este lumină"" - Peisaj), căci soluțiile nu sînt decît relative ("Pentru că nu există lumină/ Oricît de deplină
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
schiuri, camuflați în pelerinele lor albe, ținând piept luni întregi hoardelor numeroase - și nu e un epitet hazardat, - de soldați asiatici cu stea roșie în frunte. Lacurile acestea, de toate mărimile, ajutară Finlanda, fiind aliatele de nădejde ale bravilor luptători lunecând pe schiuri. Iarna, artileria lor ușoară bombarda gheața groasă pe care treceau tancurile sovietice spărgând-o, iar tehnica de luptă, cu tehnicieni cu tot, se ducea la fund în împărăția peștilor despre care vă vorbeam. Helsinki rămăsese departe, la sud
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
ca pe o lumină care se stinge: " Se făcuse în mine lumină/ Atât de puternică,/ încât mă vedeam de departe/ și eu însămi vedeam/ La lumina mea/ până dincolo de orizont/ O lume mai frumoasă/ Decât bănuisem vreodată,/ O mulțime care luneca/ Lin în toate direcțiile,/ Ca pe patine sau ca pe un luciu de apă,/ Cântând fericită "Să ne grăbim,/ Să ne grăbim,/ Până mai este lumină"./ Dar lumina eram eu,/ Luminând până la capătul transparent al pământului/ în căutarea locului/ Unde
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SEARĂ MELANCOLICĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului seară melancolică izvoare cu fluier de-argint curg singure, nălucind, lunecă la vale pe seară, în timp ce îngerii zboară. ciute cu ochii de stele vin pe poienele mele, bruma lunii se scutură-n apă când cerbii se-adapă. nu știu la cine să vin și la cine să mă-nchin, e numai
SEARĂ MELANCOLICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382723_a_384052]
-
ruină... Iar eu Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul. Se pare că vrăjește, și că-i auzi cuvântul Lună tu stăpâna lumii desface cartea un alt profesor Ce pe-a lumii boltă luneci Și gândirilor dând viață suferințele întuneci Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești Și prin câte mii de case, lin pătruns ai prin ferești... Vezi un rege ce la masa-i face planuri pentru n veac Când la ziua
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]