217 matches
-
am prins viața prin gheață până când am simțit pământul întărit al lunecării în haos. M-am strecurat atunci prin brațele tatălui și am reurcat fâșia de zăpadă înghețată. Ochii au prins seninul cerului și din toată întâmplarea cu fire de lunecări în haos am păstrat acel senin. Au urmat alte lunecări prin orașul cu cerul de plumb topit în viețile fără șir ale oamenilor triști. Rar vezi pe străzi viața pe chipul oamenilor. Mai mult prinzi moartea pe chipul celor ce-
GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351984_a_353313]
-
al lunecării în haos. M-am strecurat atunci prin brațele tatălui și am reurcat fâșia de zăpadă înghețată. Ochii au prins seninul cerului și din toată întâmplarea cu fire de lunecări în haos am păstrat acel senin. Au urmat alte lunecări prin orașul cu cerul de plumb topit în viețile fără șir ale oamenilor triști. Rar vezi pe străzi viața pe chipul oamenilor. Mai mult prinzi moartea pe chipul celor ce-și târăsc tălpile prin universul plimbat de la o cușcă la
GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351984_a_353313]
-
lasă cu o reverență aurie și cresc crește privirea mea largă deschidere a ochilor copilului a puiului de gând într-un spațiu în care dualitatea uită să fie obositoare uită să ucidă visul te reînvață zborul complet râsul profund și lunecarea blândă a lacrimii fără durere Referință Bibliografică: când dualitatea uită să fie obositoare / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1026, Anul III, 22 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CÂND DUALITATEA UITĂ SĂ FIE OBOSITOARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352495_a_353824]
-
tocmai ei au pășit, și mereu ne vom întreba în sinea noastră, oare cum le va fi, ce vor simți, dacă vor simți, dar vor fi doar frământări ale noastre . Prietena mea visează și sub melancolia clarului de lună simte lunecarea nocturnă a șoaptelor, simte cum a scăpat din mâini cel mai frumos colț al lumii care i-a zâmbit și pentru prima oară s-a spart în mii de firișoare argintii simțind în sufletul ei cum sufletele lor se unesc
ÎMPREUNĂ ŞI DINCOLO DE MOARTE! SUFLETE PERECHE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350613_a_351942]
-
la Ermitaj, iubitule! Voiam să-mi arăți chiar tu, bogăția lumii. Cuvintele însă au ajuns înaintea noastră. Știam că ești un vrăjitor prin naștere. Mi-ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus mirajul nopților albe. Patinez și nu mă satur de lunecarea spre tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitajul din ele. Mireasa timpului prezent Eu sunt mireasa fiecărei zile! Petrec cu muzici și meseni de soi. Am dăruit o nuntă cât o viață Copilului ce
MIRAJ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350921_a_352250]
-
să mergem la Ermitage, iubitule! Voiam să-mi arăți bogăția lumii. Cuvintele însă au ajuns înaintea noastră. Știam că ești un vrăjitor prin naștere! Mi-ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus mirajul nopților albe. Patinez și nu mă satur de lunecarea spre tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitajul din ele. PLOILE Vorbim amândoi deodată, ne aprindem în plină zi și ardem ca niște torțe în luptă. Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
într-o secundă arsă de frământări, bolul de toamnă în care mă răsuceam avidă de cunoaștere și zborul mi-a fost redat. păstrez firimitura de pâine uscată pe buza privirii și tac. vorbește sufletul acum, lăsând aripile deoparte pentru o lunecare simplă printre negânduri, necuvinte, trăiri. Doamne, în iubire, de ce praful drumurilor crește odată cu dorința? acum vreau să iert, să mă iert și să regăsesc umbra, pitită după fila a patruzecișitreia a gândului tulburat de prea multe plecări. risipită în pumnul
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 244 din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Îmi plac chitarele. Îmi place formă și ...simțul lor.Si sunetul lor.Imi place să le ating ușor cu vârful degetelor și să simt răcoroasă lunecare a luciului... Îmi place s-o strâng în brațe și să-mi las fruntea pe curbă ridicată...pe coapsă chitarei.Intotdeauna am zâmbit ștrengar și ascuns când am întâlnit un băiat cu chitară ...întrebându-mă dacă în mintea lui a
FEMEIE,CHITARA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356030_a_357359]
-
de o ipostaziere interioară, a poetului în dubletul propriei conștiințe de sine... (...) Această artă poetică în negativ, definind creația prin afirmarea contrariului ei, conferă gândirii poetice profunzime, relief, sugestivitate. Poezia e în esență joc, reprezentare, de unde dificultatea de a stabiliza lunecarea limbajului în diferite structuri de sens. Poemul din debutul volumului definește misterioasa existență a poetului ca sursă de perplexitate. Ca logophoros, purtător al cuvântului apocaliptic, el aduce sabia cu tăiș dublu a sensului literal/figurat: e „biciul de flori” al
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
se mănânce și pe el insuși. Ucigând celălalte viețuitoare spre a le mânca el începe practic să își mănânce propiul destin., destinul viului pe planeta Pământ . Prinzând peștele ce se plimba linștit prin apele lui, ucigândul, îi oprește de fapt lunecarea cu care el străbătea timpul ce îi se acordase în ape. Ucigând pasărea îi taie practic zborul din aripi cu care o înzestrase natura la împărțirea darurilor Alergarea din pașii animalelor este oprită definitiv de o săgeat, un glonț, o
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Arta scenei e aerul vieții sufletești! Și demoniac și angelic este răsunetul suplu al muzicii clasice, nemistuit, ca un tropot de clinchete, ca o lunecare de izvoare pe pietre îmbrăcate în mușchi. Cel al vocii sopranei Angela Gheorghiu este numai angelic! Artista e frumoasă, suavă ca o hermelină. Oricând cântă pe scenă, ziua e în pragul primăverii, iar scena e un vast farmec sonor îngemănat
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
laude, ci are neobrăzarea de a se-mpipota și a-și prezenta osanalele în pas de defilare. Așa s-a întâmplat ca, la o plenară sau la nu știu ce meeting la Sala Palatului, când Ceaușescu, criticând lipsa de fermitate și, mai ales, lunecările oamenilor de cultură de la ce-l ducea mintea pe el să înțeleagă din aceasta, a tot făcut apel la „documentili congresului al XII-lea”. Și, cu fetișismul citatelor sau referirilor, a tot repetat trimiterea la „documentili congresului al XII-lea
FUNCŢIONARUL CA (ŞI CU) PILĂ LA PARTID ŞI ALEGERILE PALAMENTARE EUROPENE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353589_a_354918]
-
o noapte ploioasă cu un vânt ce-mi zgribulise și somnul. Am primit această zi ca o nemaiîntâlnită paradă în zumzetul vântului plumburiu ținând pe umeri o ceață crestată și încruntată, trăgând peste ochii pădurii doruri uscate ori suspinări în lunecare. De aproape o săptămână mă aflam aici la Gropeni, pe malul Dunării, pentru câteva zile de creație avându-i ca invitați pe niște prieteni artiști-plasici, profesori de desen în orașul Botoșani. Pentru dânșii, totul părea atât de frumos, mai frumos
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
urmele cântecelor florilor plecate spre alte iubiri. Întreb stelele unde ești, dar ele clipesc cu gene răsfrânte și numai vântul, hoinar ca și mine, mai șuier-un cânt care-l știu. Peste sufletul amorțit, așez pecețile nopților mele și, în lunecările dintre două anotimpuri, scurm printre cuvinte ca să găsesc strigarea dintâi. Cu gura arsă de arșița dorului, mă-nvelesc în tăceri și leagănez stelele și florile și nopțile, ca să-mi adoarmă visând. Leonid IACOB Referință Bibliografică: veghetor / Leonid Iacob : Confluențe Literare
VEGHETOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360322_a_361651]
-
Acasa > Cultural > Patrimoniu > ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIȘTE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Și demoniac și angelic e răsunetul suplu și nemistuit, ca un tropot de clinchete, ca o lunecare de izvoare pe pietre îmbrăcate în mușchi, al muzicii clasice. Cel al vocii sopranei Angela Gheorghiu este numai angelic! Frumoasă, suavă ca o hermelină, oricând cântă pe scenă Angela Gheorghiu, scena e în pragul primăverii, e un vast farmec sonor
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
și anonim: “Vine iarna peste mine, cu șenile de zăpadă,/ mi se-nfige-n creier crucea subțiindu-se de ploi,/ am trecut de primul viscol care-a vrut să mă re/vadă/ și am auzit strigându-și teiul frunza înapoi!// Lunecărilor de sănii le sunt îngerul aproape,/ oameni cu veșminte albe văd iubindu-se în ger.../ mi-este cald de-atâta viscol,/ simt că nu mă mai încape/ haina mea rămasă nouă de pe vremea lui Homer!”... Stai să vezi! Autor: Ion
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
oricare altă femeie. - Ce pot să-ți răspund decât că simt nevoia de a te lăsa acum să-ți cobori blândețea dorinței tale peste tumultul ce-mi mistuie adâncurile sufletului meu flămând după iubire. Fii luceafărul dimineții ce-mi veghează lunecarea, gândul, simțirea și așează asupra mea liniștea unui vis împlinit. Acela de a trăi nemurirea în brațele celui care m-a răscolit precum răscolește aici la mare furtuna adâncurile tenebroase, urcându-le apoi deasupra pe vârfurile talazurilor purtate în larg
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
Publicat în: Ediția nr. 143 din 23 mai 2011 Toate Articolele Autorului ÎN CIȘMIGIU Într-o grădină-n Cișmigiu, pe-o bancă spre estradă, Stau dragul meu acum și scriu și gândurile-mi zboară. Si micul lac ușor brăzdat de lunecarea bărcii, E-o mică mare de cleștar, ascunsă între sălcii. Dar a trecut frumoasa vară, e toamnă iar în Cișmigiu, Stau și acum pe-aceiași bancă, și scriu...și scriu... Era atâta soare odată, și atâtea păsări ciripeau, Gândeam atunci
MUZA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344330_a_345659]
-
oricare altă femeie. - Ce pot să-ți răspund decât că simt nevoia de a te lăsa acum să-ți cobori blândețea dorinței tale peste tumultul ce-mi mistuie adâncurile sufletului meu flămând după iubire. Fii luceafărul dimineții ce-mi veghează lunecarea și gândul si simțirea și așează asupra mea liniștea unui vis împlinit. Acela de a trăi nemurirea în brațele celui care m-a răscolit precum răscolește aici la mare furtuna adâncurile tenebroase, urcându-le apoi deasupra pe vârfurile talazurilor purtate
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
diferitele subansamble și elementele structurale se realizează astfel încât să fie stabile geometric. În acest scop elementele și structurile se realizează cu forme și dimensiuni potrivite, în acord cu valorile de proiectare ale acțiunilor. (2) Stabilitatea la răsturnare și la lunecare a structurii se asigură prin utilizarea unui sistem de fundare adecvat caracteristicilor fizico-mecanice ale terenului de fundare. (3) Stabilitatea la torsiune de ansamblu a structurii se asigură prin așezarea potrivită în plan orizontal a cadrelor. (4) Stabilitatea locală a stâlpilor
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 23 iunie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299715]
-
de execuție a stratului drenant se vor stabili astfel încât să nu fie necesar accesul muncitorilor peste straturile executate anterior. ... 5.14. Accesul muncitorilor peste straturile drenante executate anterior se poate face totuși, dar numai pe panouri de cofraj asigurate contra lunecării pe taluz. În aceste cazuri, accesul pe panouri se va face cu grijă, fără șocuri și în nici un caz pentru transportul unor materiale. ... ... 6. Punerea în operă a geosinteticelor 6.1. Materialele puse în operă vor fi numai dintre cele
GHID din 17 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276561]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului DESCÂNTECUL AMIEZILOR Ca și când ar fi răsfoit filele unei cărți, iarna își risipise cu repeziciune zilele una după alta, și, alternanța de lumină a celor însorite, secondată de cenușiul umbrelor celor înnorate, dăduse ochiului impresia unei lunecări vertiginoase, printr-un interminabil tunel de metrou. Și totuși, fără nicio teamă, încă imediat după Crăciun, mugurii tufei de liliac de la colțul blocului începuseră încet, încet - ca niște melci ce încercau cu prudență să-și scoată cornițele - să se mărească
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
învăluiau deopotrivă pe toți, fără alegere. Rumoare, glasuri de copii, un du-te -vino pe lângă tarabele cu ispititoarele produse eco și, acolo sus, năframa azurie a cerului, agățată de vârful muntelui. Pentru câteva clipe, Smaranda rămase nemișcată urmărind cu curiozitate lunecarea norilor răzleți pe cer, felul în care aproape imperceptibil, își modificau formele, nuanțele. Se întrebase uneori, cum ar fi fost de-ar fi putut străbate cerul, plutind alături de nori, așa, ca o pasăre. Fascinația aceasta pentru nori, o avea din
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
spus, pe de o parte: cer, soare, lună, stele (termen dominant); pe de alta, pământ, peșteră, gang, melci, cârtiță, Cățelul Pământului, urmele. Între cei doi poli, între cele două mari repere cosmice, eul își consumă neliniștea, contemplând „semnele albastre” ale lunecării, ale căderii: mișcarea frunzelor, a culorilor, ploaia, pletele, brăzdând autarhia tăcerii, reflectându-se în mari oglinzi, și sporind senzația de abisalitate. Pe alocuri, sub presiunea imensă a brevilocvenței, angoasa abia dacă mai poate fi stăpânită: „Plouă Deplin. Plouă Cu pești
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
a înflorit la poarta înserării, Elena Buică meditează asupra morții, temă gravă pe care o privește, însă, cu seninătate mioritică, reflex al educației și al contaminării cu viziunea românească asupra existenței. Moartea nu înspăimântă, e doar o mare trecere, o lunecare spre o altă dimensiune. Sufletul autoarei este plin de lumina credinței și a speranței și nimic nu-l poate întuneca. Lumina aceasta se revarsă plenar asupra lumii pe care o creează. În ceea ce scrie scriitoarea își valorifică experiențele, de aceea
ELENA BUICĂ ÎN CĂUTAREA PATRIEI SPIRITUALE de ANA DOBRE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374360_a_375689]