413 matches
-
și odată cu ele și Vasili. Așteptarea omului lui "de încredere" nu a fost prea lungă. De fapt nu a fost un bărbat, ci o femeie care nu mi-a plăcut de cum am văzut-o. Tânără, îndesată, cu o privire neagră, lunecoasă... Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care nu te privesc în ochi și femeia asta, care s-a recomandat ca ofițer de informații în Armata Roșie și prietenă a lui Vasili Vasilievici Cozmei, mi-a displăcut din primul moment. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cum fumam prima țigare soldățească răsucită în curtea cazărmii. - Ce căutăm noi aici? avea să întrebe Boris nițel mai târziu, la Buzău, într-un restaurant din centru bând un vin ruginiu... - Nu știu; ce știu e că trăim pe ceva lunecos,... pe ceva... fals,... o bolboroseală... ceva... o realitate vâscoasă... - Ești băiat deștept, a spus Boris, care era cel care ținea tranzistorul acolo, la ... Spusese asta privind cântăreața care cânta O, de-aș fi să mor... uite-așa aș vre să
Vulcanii noroioși by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7547_a_8872]
-
mijloc. Oare m-am îndrăgostit, eu anul acesta, acolo în lumea mea de pe scenă? Alexandru Dabija Regizorul cu mare talent de actor, invidiat de noi toți pe la repetiții face anul acesta un spectacol ciudat, ascuțit, plin de MIRODENII, UN SPECTACOL lunecos, greu de apucat. E o felie din Shakespeare, din piesa "UN VIS din noaptea miezului de varăť. Meșteșugarii într-o posibilă nuanță. Ceva patetic și fascinant. Un loc unde nu mai știi nimic decât să fii copil și ŤVIU, VIU
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
pentru a răspunde PROVOCĂRII - ŤTĂRÂMULUI DE NICĂIERIť. Al năibii de greu și de riscant, pentru că volens-nolens afli despre tine tot. E o excursie în tinerețe. Alexandru Dabija e PROSPERO: ironic, misterios și sarcastic. INSOLIT, DUR ȘI SEVER, UNDUITOR, VICLEAN ȘI LUNECOS. Dabija știe să chinuiască și o face cu voluptatea unui chinez. Dabija e MAGICIANUL RECE, RĂU ȘI GENEROS. Rolurile din spectacol sunt și ele viclene și ne învăluiesc cu mireasma lor zăpăcitoare. Dar cu ele descoperi dragostea necondiționată. Dabija - regizorul
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
emotive, de aici și tonul sobru și impostat cu care își desfășoară evocările. Singurele dăți cînd își lasă simțirea în voie privesc asociațiile sinestezice pe care le face în marginea unor senzații trăite: călcarea pe un șarpe cu fiorul panglicii lunecoase resimțite în talpă, călărirea unui cal la vîrsta de șase ani, impresia gustativă pe care i-o dă sunetul unui cuvînt (Claridge’s Hotel îi pare o bomboană fondantă alunecîndu-i pe smalțul dinților, în vreme ce Mivart’s Hotel e ca o
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
am înțeles nimic. Dar a fost bine.// Am uitat ce-a fost rău. O ceață luminoasă./ E ce-am iubit. Sunt multe lucruri// Ce te rănesc. Puține mângâie. Și mai puține/ Intră în carne și își fac cuibul acolo.// Carnea: lunecoasă materie. Nu rămâi/ Decât c-un anume fior, cu muzica limfei/ Într-o dimineață de vară:/ O ceață luminoasă." (pag. 53) În paginile acestei cărți, Alexandru Mușina devine cel mai liric dintre poeții generației 80. El depășește inventarul modernist al
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
jos cu ajutorul unor plicuri cu materiale pornografice care să pară că ar fi provenit de la membrii respectivului guvern. Concluzia lui Mallon: „Cu asta se ajunge, pentru a ne lega de un faimos titlu al lui Greene, în inima lucrurilor: posibilitățile lunecoase, insidioase, pe care le oferă poșta - modul în care, cu câțiva bănuți, poți să răspândești, de-a lungul și de-a latul globului, cele mai deranjante porniri și să te strecori nepoftit în casa cuiva. Multe din viața și din
Poștașul nu mai sună la ușă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6397_a_7722]
-
o metodă numai a lui care generează o muzică și sofisticată și plină de sensuri. Cum să treci măiestrita îmbinare într-un sistem de comunicare cu alt tipar fonetic-morfologic-sintactic, păstrând atât înțelesurile cât și subtila armonie, atunci când aceste înțelesuri sunt lunecoase, aleatorii, subordonate senzațiilor vizuale și acustice, mai ales dacă trebuie să treci dintr-o limbă scrisă trăgând cu ochiul la etimologie într-o limbă cu scriere aproape perfect fonetică, în care „monsieur scriem, monsieur citim"? Pentru Șerban Foarță, încercarea puterilor
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
de mine și au rămas tăcute în urmă, tot mai departe. Eram anonim ca un puștan înconjurat de dușmani în curtea școlii. Farurile mașinilor erau tot mai puternice. Mă luminau în timp ce țineam strâns de volan într-o spaimă transparentă și lunecoasă ca albușul de ou. Secundele erau tot mai mari - aveam loc în ele - crescuseră cât clădiri de spital. Parcă ar mai fi rămas ceva timp să respir o clipă înainte să fiu zdrobit. Atunci, deodată, o pavăză: un grăunte de
Singurătate () [Corola-journal/Journalistic/5008_a_6333]
-
pe care o ține în gură. În acele momente, maestrul îi cerea să spună ce e koan. Ion Mureșan scrie: „El este vinul care nisip se face în gura ta /.../ O, vremuri pe când casa noastră înflorea pe țărmul unui limbaj lunecos!/ Pe când cuvintele ieșind din scorburi vorbitoare,/ asemeni melcilor urcau pe ziduri.../ Apoi blândele, prăfoasele arhive ale ospiciilor/ unde am cercetat semnele inventate de nebuni,/ unde am întocmit o mare istorie a lor/ pe care scriind-o în chiar semnele acelea
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
Philippide. Vis (a visa, visare) posedă cea mai înaltă frecvență din poezia autorului și constituie emblema acesteia; albastru apare și el obsesiv încă de la debut: visul vine pe furiș, vise-n traista lui albastră, rază albăstrie, fior albastru, albastru-i lunecos, înmărmurite valuri albăstrii, vis albastru-n barca lui de umbră. Oglinzile albastre plîng, cioburi de ger. Azurul, umerii de marmură albastră - toate în doar primele 4 poezii ale primului volum. O poezie intitulată Împăcare înregistrează sintagmele, lacuri de azur, pîrtii
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
în mîine, în timp ce eu zac în acest azi fără sfîrșit mă așteaptă într-adevăr cineva poate că moartea poate că moartea poate că moartea doldora de ceasuri și bani trece-mă trece-mă dincolo îți dăruiesc femurul meu tibia mea lunecoasă trece-mă-ți zic și pe mine m-așteaptă cred cineva 2. vînturi. cum stai în fereastră privind peste umăr iar dincolo, marea, val după val cearceafele umflate ale vîntului înaintînd, nisipul umed, scoici meduze-avortate ca niște bucăți de creier
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
neîncrederea în sine (o liotă psihologică) nu funcționează ea însăși decît ca o ironie, adică un mod invers al afirmării personalității. Să vedem cum anume. întregul discurs în cauză e clădit pe nisipurile mișcătoare ale unui relativism generalizat, ale unei lunecoase incredulități care exprimă fața modernă a scepticismului. Ataraxia urmărită de scepticii antici, realizabilă în concepția lor prin ,dedogmatizarea" vieții, a trecut în epoca noastră într-o anxietate generată tocmai de suspectarea certitudinilor, de treptata lor abolire. Răspunsul la acest vid
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
atunci de ce le ucizi? Și te mai miri de ce mori, poate că și ce ucizi tu se miră la fel. Poate că iluziile tale cu care-ți hrănești xistența sunt cele care te fac o iluzie importantă în ochii tăi lunecoși. Ce ești cu adevărat arată faptele tale, ele doar ele îți vor stabili cât de mari îți sunt șansele în universul în care ai intrat și pe care te lupți să îl stăpânești. Restul promisiunilor pe care ți le faci
EXTRAS DIN MEMORIA ILUZIILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384955_a_386284]
-
a grăbit să spele... X. IDEALURI, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017. Am făcut din idealuri, Trepte pe care să urc Dar vă spun că uneori, Drumul a fost și abrupt... Pe o pantă lunecoasă De fatidice întâmplări Am schițat ușor grimase Și- am scâncit în resemnări. Au trecut pe lângă mine Oameni, munți și sentimente, ... Citește mai mult Am făcut din idealuri,Trepte pe care să urcDar vă spun că uneori,Drumul a fost și
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Asud în spatele gândurilor mele, acolo este atelierul secret al cuvintelor, robesc în hainele limitelor iele panaceu dăruit jurămintelor. Cuvintele-s vitrine de gânduri misterioase, pure, murdare, transparente, de vrei poți citi printre rânduri ele sunt magnetice uneori „prepotente”. Altele-s lunecoase, disimulante, slabe, n-au vertebrală coloană, n-au oase, sunt fecioare, femei în putere sau babe, locuiesc prin boscheți sau în viloase case. Cuvintele mă transformă-n luminoasă sferă cu interior catifelat de aur ce curge pentru că încep meditativ noua
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
Până când tu Cascadă jucăușă peregrinezi măreață către marea de frumos albastru. Până când însingurat să aștept să mă împrospătez în prea plinul tău. Până când mă vei boteza cu apa lacrimilor înspumate ale pârâului tău Cascadă... PE MARGINEA LACULUI (Buzë liqenit) Prospețime lunecoasă în prim asfințit doi îngeri priveau dansul ușor al lacului albastru. În cupa cerească tocmai clipea o stea, invidia beția celor două suflete fericite. Melancolie de voci, romanță tinerească, sărut călduros pe marginea lacului. ISPITĂ (Tundimi) Sufletul tău ispitea valurile
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
executării acestor obligațiuni (BO nr. 30 din 18 iunie 1952). Decretul 131/1952 simplifică procedura de confiscare în cazul refuzului de a preda cotele la stat.” Venise toamna anului 1950, bălăcindu-se în ploi și într-o înecată posomorâre. Ceața lunecoasă și nesuferită acoperea în fiecare dimineață ariile ruginii și clăile de grâu netreierat, de după gardurile de nuiele ce împrejmuiau curtea unde era hambarul și nutrețul. Pământul nedesțelenit mustea de apă iar în luncă, amăgitoare culori vii, ca dintr-un obraz
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
vezi numai apă și doar întorcându-ți privirea ajungi la un țărm sau imaginația de o treci peste valuri și îți convingi închipuirea cu tărâmuri ivite în larg peste depărtări măsurate te așteaptă numai pe tine apa o întindere așa lunecoasă măsură a depărtărilor pe care poți să calci navigând cu ochii minții cu vela sufletului lăsată în vânt spre a ajunge din urmă navigatorii ce caut eu la un țărm unde marea nu are valuri stă nemișcată în întinderea ei
O MAMĂ PENTRU FIUL MEU de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383604_a_384933]
-
petrecerea timpului liber. Dar, cum toate se termină pe neașteptate, Marga, jos pălăria dragi femei, la duș, în condiții excepționale, n-a renunțat la nimic din tabieturi: jos papucii de baie, jet de apă la refuz, tot felul de smârcuri lunecoase și o trântă ca la carte. O fractură la încheietura mâinii stângi, repetate tentative de reparație la urgență, complicații, suferință și, inerent renunțarea. O perioadă de recuperare lungă și, ce era să fac, am intrat și eu în jocul tandemurilor
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
havuz Într-un scuar dintr-o mică așezare răsăriteană, o calmă oră de seară cu ciorchini de glicină și acolo sub zvîcnirea vioaie a apei o fată goală; Încercați să simțiți răcoarea parfumată a pielii ei, acel trup oval și lunecos sub stropii zglobii ca și cînd zilele de mult s-ar fi Întors cu adevărat, ca și cînd nu ar fi fost niciodată plecate. Ies pe poarta din spate În amiaza Înaltă. VÎntul stîrnit brusc ridică trîmbe de praf pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Stein își răpăia plin de sine răspunsurile excelente. Cu gândul la binecuvântatul „treci la loc“, încerca să privească mereu dincolo de clasă - pe fereastră -, mestecând parcă ceva sau șoptind nu știu ce. Tot așa de dezarticulat trecea apoi la loc, pășind pe parchetul lunecos, se așeza în bancă la fel de zgomotos precum se ridicase și, fără să privească în jur, se punea pe scris sau scotocea în pupitru până ce atenția clasei trecea asupra următorului chemat la lecție. Când, în timpul pauzei, se povestea ceva nostim, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să-l scape, dar simți că, mișcându-te și gonind, alungi de la tine imaginea suferinței care te umple de un sentiment insuportabil de milă. Scara se sfârși. În sala de mese de la subsol, picioarele se adaptară de la sine la dalele lunecoase de un alb-albăstrui. Ultimul geam mă orbi cu o rază de soare, apoi intrai brusc în întunericul umed al vestiarului. Pe podeaua lui de asfalt, tălpile mi se fixau ca înșurubate. După asta, iar o scară care urcă. Știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
porție de cocaină. Iată-ne îmbrăcați cu șubele. Apoi ne trezim direct în coridor, de parcă n-ar fi existat eforturile mari depuse pentru a ne îmbrăca. Coborârea scării pare lungă, chinuitor de anevoioasă, de parcă scara ar fi acoperită cu gheață lunecoasă pe care picioarele abia se proptesc ca să nu alunece. În același timp, picioarele mă trag înainte de parcă din urmă m-ar urmări un câine care vrea să mă muște. Suntem deja jos și, iarăși, nici o amintire despre eforturile chinuitoare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lămpița de noapte și acest cap începe apoi să se legene. Fără capăt, chinuitor și, în final, fantomatic, ireal pare totul: cotrobăitul în lenjeria cu miros de caramelă, găsirea broșei, întorsul pe scară care, din nou, e făcută din gheață lunecoasă și pe care iarăși mă urmărește un câine, trecerea prin fața lui Matei care, parcă înadins, privește în ochii mei înspăimântători, și mersul straniu de încet prin curtea lungă, acoperită cu zăpadă (abia ajuns la sanie, observ că merg în vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]