1,231 matches
-
mai mare dragul. Chiar dacă am ținut ochii strîns închiși și bărbia în piept, tot am simțit o șarjă de scîntei trecînd pe lîngă noi ca într-un foc de artificii. Bineînțeles că parbrizul și geamurile portierelor s-au făcut țăndări. Luneta însă a rămas intactă ca prin minune. N-am oprit decît la vreun kilometru mai încolo, ajunsesem deja în Ghencea, deci trecusem peste ce fusese mai greu fără să facem deloc vîlvă în jurul nostru. Am coborît amîndoi curioși să vedem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să se ridice. După ce-și îndreptă părul în oglinda retrovizoare, ieși din mașină fără să se uite la mine și se duse spre cabina liftului. Bărbatul înalt cu aparatul foto străbătu cu pas hoinar acoperișul. M-am uitat prin luneta mașinii. Scaunul pasagerului era doldora de echipament fotografic - camere foto, un trepied, o cutie plină vârf cu becuri. Un aparat de filmat era montat cu o clemă pe bord. Se întoarse la mașină, ținând camera foto ca un pistol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe lângă un treiler cu două platforme pline de mașini accidentate. Seagrave se ridică în scaunul din spate al mașinii lui Vaughan, creierul lui golit fiind atins de un stimul familiar. Pe parcursul drumului de la spital rămăsese lăsat pe spate sprijinit de lunetă, părul lui blond-vopsit iluminat ca un văl de nailon de farurile mele. Lângă el stătea Helen Remington, care se întorcea din când în când să se uite la mine. Insistase să-l însoțim pe Seagrave acasă, aparent neavând încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
alcătuise un dosar fotografic elaborat al tinerei femei. Bănuiam că dăduse din întâmplare peste accidentul ei la câteva minute după ce Gabrielle derapase și intrase în spatele autobuzului liniilor aeriene. Chipurile alarmate ale mai multor pasageri ai firmei Varig se uitau prin lunetă la mașina sport zdrobită pe care tânăra femeie rănită le-o oferise, ca într-o sculptură a unui accident, în consola posterioară neprotejată de sub scaunele lor. Următoarea fotografie o arăta cum e ridicată din mașină, cu fusta albă îmbibată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
husa de vinilin a scaunului și trecu printre busturile copiilor de pe bancheta din spate. Brigitte, cea mai mică dintre copii, își ridică fața spre acoperișul mașinii și înălță mâinile într-un gest politicos de alarmă pe când capul mamei sale izbi luneta și, după o serie de salturi prin mașină, ieși prin portiera stângă. Încet, după câteva salturi greoaie, mașina se opri. Cei patru pasageri se liniștiră în cabina decorată cu cioburi. Membrele lor fosforescente, ocupate cu o enciclopedie de semafoare ignorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fată într-un compartiment de tren, se aude zgomotul ăla de tren, tâdâm-tâdâm. Fata se uită pe geam, vede un câmp. Se tot uită până i se închid ochii. Visează. Visează un vultur care zboară. Un vânător îl urmărește prin luneta puștii, dar nu trage în el. După o vreme, vulturul intră într-un nor, iar vânătorul trage în nor. Fata din tren se trezește, se uită iarăși pe geam. Vede pe câmp un bărbat care merge alături de o femeie. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
impunător - din punctul de vedere al unui gândac de Colorado - în răcoarea matinală ce cutremura orașul cu 2,4 grade pe scala Richter. Privind prin câinele setos, Reptigli îl văzu pe Mâzgâlici, rupt la un capăt, sănătos la altul. Ajustând luneta la mitralieră, micuțul vânător intră în muzeu. Unde se trezi brusc, neelucidat, față în față cu Mâzgâlici. - Ești ca și mort, zise Reptigli, îndreptând ucigătoarea armă către tremurândul sul de carton. - Nu trage, te rog, zise acesta. Dacă mă lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Îmi place istoria, afirmă Oberlus În timp ce punea cartea pe fundul unui lădoi pe care-l umplea cu lucrurile care-l interesau. Îmi plac toate cărțile... mai puțin Biblia... Ia te uită! exclamă el entuziasmat de propria-i descoperire. Ce mai lunetă! Cea mai bună pe care am văzut-o vreodată... O să mă ajute să-mi păzesc oamenii... Deodată Își curmă vorba, ca și cum s-ar fi simțit obosit În urma unei discuții Însuflețite cu care nu era obișnuit sau s-ar fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stare să Învețe vreo douăzeci de cuvinte În spaniolă, și s-ar fi spus că prostia lui sporea neîncetat, pe măsură ce trecea timpul. Prada de război pe care o recuperase de pe María Alejandra, hainele, cărțile, armele, salteaua și mai ales splendida lunetă a căpitanului, au contribuit la a-i face lui Oberlus viața mult mai ușoară și plăcută pe Insula Hood, căci Începînd de atunci căpătă obiceiul de a se așeza, ore În șir, pe stînca lui favorită de pe culmea falezei abrupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și vast, Îngăduindu-i să studieze Îndeaproape zborul păsărilor sau comportamentul lor pe pămînt, precum și jocurile amoroase și luptele intestine ale familiilor de foci care populau litoralul. Se Întorceau din lunga lor migrare albatroșii uriași, iar el Îi observa cu ajutorul lunetei de cînd erau doar niște puncte la linia orizontului, minunîndu-se de maiestuozitatea unică a zborului lor, Încercînd zadarnic să descopere taina prin care reușeau să plutească prin văzduh atît de mult timp. Curiozitatea, o curiozitate aproape morbidă față de toate, făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
orizontului, minunîndu-se de maiestuozitatea unică a zborului lor, Încercînd zadarnic să descopere taina prin care reușeau să plutească prin văzduh atît de mult timp. Curiozitatea, o curiozitate aproape morbidă față de toate, făcuse ravagii În sufletul Iguanei Oberlus, pe care lectura, luneta și senzația de putere Îl transformau zi de zi, Într-atît Încît existența căpătase pentru el un nou sens, pe măsură ce cîmpul cunoștințelor lui se lărgea. Odiseea, de pildă, i se părea foarte frumoasă, căci istorisea aventurile unui bărbat care, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care Îi storsese o informație pe care urmărea s-o folosească Într-o zi. Nu spuse nimic. Nu făcu nici un comentariu, dar În acea după-amiază, cînd Oberlus citea pe culmea falezei, spionîndu-i din cînd În cînd pe prizonierii săi cu ajutorul lunetei, observă trupul adus de spate al bătrînului, care suia Încet povîrnișul domol ce conducea la faleza abruptă dimpotriva vîntului. Ajunse pe culme, la mai puțin de patru sute de metri de locul unde se afla el, și, după ce contemplă o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
una din nopți În care nu se vedea nimic - nici măcar cei mai Înalți cactuși - la șase metri distanță, dar În care apărură, În sfîrșit, la distanță, luminile care semnalau prezența unui vapor. Le studie o bună bucată de vreme cu ajutorul lunetei celei grele, Încercînd să-și facă o idee despre vasul căruia Îi aparțineau, și puse apoi În practică explicațiile căpitanului spaniol, aprinzînd două felinare rudimentare pe care le agăță la capetele unei nuiele lungi. Se plimbă mai tîrziu pe coasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pelicani și corbi-de-mare, care Își luară imediat zborul, Îngroziți, acoperind cerul cu croncănitul și găinațul lor. Era ceva măreț să se preschimbe În stăpînul atîtor bogății - două tunuri și cinci bărbați - și să se așeze acolo ca să-i vegheze, cu ajutorul lunetei, pe prizonierii lui. Dintre nou-veniți, doi, Souza și Ferreira, părură să se resemneze din prima clipă cu destinul lor, considerîndu-l o aventură trecătoare, dar al treilea, un pilot numit Gamboa, cu gesturi semețe și părul cărunt, deși nu avea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mlaștinile pestilențiale din Dahomey, pentru că el, Oberlus, nu avea să mai ceară nimic nimănui. Nici măcar zeilor. Ceea ce dorea lua cu forța, iar pe cel care i se opunea Îl anihila. Și astfel, lumea Înțelegea. Lungit pe stînca lui, Își plimba luneta asupra insulei și Își zărea supușii, cu spinarea Încovoiată, muncind cu sîrg douăsprezece ore pe zi fără să scoată o vorbă sau să lase să le scape vreo tînguire. Disciplinați și supuși, nu Îndrăzneau nici măcar să-și ridice capul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
măcar să deschidă ochii, o posedă din nou, ea avu iarăși orgasm În somn și rămase foarte liniștită, În timp ce Oberlus trăgea pe el niște pantaloni roșii prea strîmți, Își punea la brîu cele două pistoale grele și ieșea, luînd cu el luneta și maceta. Se cocoță pe culme, se instală În turnul lui de observație și scrută marea, asigurîndu-se că nu era nici urmă de vapor la orizont. De-acum nu mai aștepta nerăbdător prezența unei nave cu vele În depărtare. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aparent solitară era populată de ființe omenești. Cum cerul era senin spre linia orizontului, Îi urmări cu atenție pe supușii săi, care aveau obligația de a lucra din zorii zilei, și observă pe loc dispariția pilotului portughez. Se uită prin lunetă, În lungul și În latul zonei pe care i-o Încredințase, dar nu avu nevoie de multă vreme ca să se convingă că ceea ce presupusese dintotdeauna tocmai se petrecuse. Nu fusese luat prin surprindere, și aproape că se bucura de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
angrenă În discuții prelungite cu chilianul, cu care, În chip firesc, se Înțelegea cel mai bine În limba lor comună, cu toate că acesta se arăta rezervat cînd i se adresa, uitîndu-se pe furiș pe culmea falezei, de unde Oberlus Îi veghea cu ajutorul lunetei de care era nedespărțit. — Nu puteți trăi permanent În teroare, Îi atrase ea atenția. Nu e un zeu atotputernic. Metisul Îi arătă mîna de la care Îi lipseau două degete și arătă spre catargul de care Încă mai atîrnau rămășițele pilotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
omul de cart strigă: — Pămînt! Elliot Caine, ofițer trei pe Adventurer, o bergantină semeață cu patruzeci de tunuri a Maiestății Sale, Își Înălță privirea spre bărbatul care striga, urmînd direcția brațului lui Întins, și, sprijinindu-se de sarturi, Își desfăcu luneta și o Îndreptă În direcția insulei. CÎteva clipe mai tîrziu bătea respectuos la ușa cabinei căpitanului, care dădea direct spre puntea dinspre pupa. — Domnule! spuse el fără să intre. Se vede pămîntul... Presupun că e vorba despre Insula Hood. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
asupra insulei sălbatice, care părea să ia foc, ca și cum stînca aceea șlefuită ar fi jucat rolul unei oglinzi uriașe, contrastînd prin aceasta cu albastrul palid al cerului și verdele de smarald al unei mări liniștite. Elliot Caine luă din nou luneta, se sprijini de sarturi, cum Îi văzuse făcînd pe marinarii mai vîrstnici, și cercetă țărmul sălbatic, deasupra căruia zburau sute de păsări marine ce se aruncau În apă, În căutarea zilnicului mic dejun. Brusc, ceva Îi atrase atenția, dar legănarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sfîrșite rezervele de carne de broască-țestoasă, fără apă sau hrană, supraviețuirea avea să se devină tot mai dificilă și zilele de liniște și bunăstare, În care nu trebuia decît să se așeze pe culmea falezei și să se uite prin lunetă la sclavii lui, păreau să rămînă definitiv În urmă. Triumful lui nu durase mult. Albatroșii uriași nu se Întorseseră Încă din a treia migrație de cînd se proclamase „Regele Insulei Hood” și totul părea să se fi sfîrșit deja. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vibratoarele lor. Și Evie zice: — Scârbos! Eu nu-s deloc așa cu pușca mea! Așa că sari la Evie care zboară spre Cancún, Mexic, și când mă duc să mă uit sub patul ei, acolo-i pușca de calibru 30 și luneta. În dulapurile ei e ce-a mai rămas din hainele mele, întinse și chinuite de moarte și agățate acolo pe umerașe de sârmă, moarte. Apoi sari la mine în patul lui Evie în noaptea aia. E miezul nopții. Vântul ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de sus al tunicii militare, În stânga, avea un exemplar al Conspirației legat În piele, tipărit la Editura Der Hammer În anul 1933. Citise undeva că acea carte salvase pe frontul rusesc un tânăr subofițer: glonțul tras dintr‑o pușcă cu lunetă se oprise Între paginile ei, tocmai În dreptul inimii. Cartea aceea Îi insufla siguranță. TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN Cântarea cântărilor STIMATE DOMN, În cadrul unei conferințe pe care ați susținut‑o În rue Michelet, ați pus următoarea Întrebare: „Ce s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ei roșii-roșii. Franțuzoaica asta întoarsă din morți. Salvată, și ținută dreaptă de centura de siguranță. O persoană transformată într-un obiect, acum transformat la loc într-o persoană. Animăluțele oloage, tigrii roși, ursuleții și pinguinii orfani, sunt toți aliniați în dreptul lunetei. Pisica e printre ei, adormită în soare. Toți fac tai-tai cu mâna. Cora o ia pe autostradă, derapând cu spatele, mergând deja de două ori mai repede decât limita de viteză. Sedanul ei maroniu trage deja după el o coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
hârtia, atât cât teama de a nu o primejdui prin grabă Îi permitea, și descoperi un nud de femeie. Înainte chiar de a aprecia starea desenului, nudul se răsuci cu spaimă și grabă În forma cu care se obișnuise de lunetă fără lentile prin care nu se vedea nimic altceva decât se vede În mod obișnuit, fără acea tulburătoare modificare a distanței, prin care toate Îți par la Îndemână. Îndreptă din nou sulul de hârtie poroasă ajutat acum și de Iolanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]