283 matches
-
pură bravadă, pe jumătate una de supunere în fața autorităților. Mal se gândi că cel scund și musculos era Duarte, fost lider de grup Sinarquista, cei cu costume zoot și banderole cu svastici, reorientat apoi de Partidul Comunist, iar amicul lui lungan era Benavides, domnul Secretosul în hârtiile doctorului Lesnick, un tip cu un dosar extrem de plictisitor, cu excepția unei ședințe dedicate unui episod în care un Sammy de doisprezece ani își molesta sora de nouă ani, punându-i o lamă la beregată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
umbla distrată în poșetă, cu mâini deodată calde în mănușile subțiri, căutând, fără s-o găsească, hârtia de douăzeci, care era totuși la îndemînă. . . . Tot în aceeași stagiune a vieței cunoscuse pe Rirni: pe prietena Lina - buna Lina - și pe lunganul, savantul Rim, soțul ei catolic și mai ales iezuit. . . Surâzând în aerul care șfichiuia, surâzând luminos în promoroacă, Mini se uită la casa din față, pe care n-o vedea desigur, și la birjar, care, frecîndu-și labele înmănușate cu colțuni
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cărora nu ajunsese niciodată la săvârșirea unui tablou. - Nu le găsesc! Le-a ascuns avarul! Aide, spune tu cum e "neizbăvita" Evă a lui Hans Uys van . . . ceva. Nory se așeză în scaunul cu spetează înaltă care servea de asă lunganului Rim. Mini, rezemată cu amândouă coatele pe birou și capul rezemat pe mâini, o privi surîzînd: - E schița, desăvârșit lucrată în taina sepiei calde, a unui trup desemnat din față, de profil, din vreo 6 puncte ale privirei, estetic alese
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Horăicioara de acum 30 de ani în urmă a devenit monah în obștea Mănăstirii Cetățuia în anul 1937, pe 30 octombrie, fiind frate de călugărie a duhovnicului Ieronim Gagea, consăteanul său. S-a născut în anul 1907, în localitatea Goești Lungani, Iași. „În registrul de evidență a monahilor din cancelaria de la Horaița se spunea despre el că a dus o viață smerită și a avut o vedenie înainte de moarte. Unii părinți din Horaița spuneau despre el că avea darul înainte vederii
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Și Năculeasa cu feciorul, văzând că lucrurile stau așa, la 17 iulie 1768 scriu: „I-am dat noi acestu încredințat zapis la mîna dumisali numitului mai sus”. Apoi dacă nu vindeau casele de pe Ulița Strîmbă cu acest preț, pierdeau „moșiia Lunganii, sat întreg cu iazu, și casăle din Eș” puse zălog de Ion Nacul. Dar deajuns cu plânsul pe umerii celor care își pun în joc casă și masă. Mai degrabă spune-mi dacă nu l ai uitat pe Locman gerahul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
uitat. C-așa e omul... Domnul elegant nu se simți, se pare, vizat de furia necunoscutului. Nici nu-l auzise, probabil. Își strânse sulul de ziare și se desprinse de stâlpul de lângăchioșc. Desfăcu larg compasul picioroangelor. Pași mari, de lungan, dar înceți, era cam molâu domnul acesta cu barba și mustățile imaculate. Strada veselă, într-adevăr. Pitorescul bucureștean, feminin și sprinten, petit Paris cândva, nu alta. De n-ar fi mizeria și gâfâiala asta în jur și veselia asta nefirească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
neagră, aproape lipit de fereastră, fără a se întoarce spre interlocutor. Frazele veneau parcă prin ricoșeu, dinspre ecranul de sticlă, din întunericul nopții. Simțea nu simțea că musafirul se ridicase, că se afla lângă fereastră, chiar lângă... simțea nu simțea, lunganul Gafton se afla deja în stânga sa, aplecat, parcă, asupra unei invizibile umbre. Simțea nu simțea, oricum nu se sinchisea... nătărăul deja se rotise, iată, lent, scăfârlia sa netedă, o sferă lucioasă, stătea sub cercul subțire de lumină al opaițului, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lent, scăfârlia sa netedă, o sferă lucioasă, stătea sub cercul subțire de lumină al opaițului, ca într-o aură. Da, da, mutase caietul și becul pe un raft, să-i cadă sfânta lumină pe chelie și îl privea uimit pe lungan, ca și cum abia acum îi descoperise prezența. — Te-am supărat cu ceva, coane? Te supără voioșia mea deșănțată? Un joc ingenuu. Merită ignorat. N-ai de ce să te îngrijorezi. N-am să te sâcâi cu melodrama mea, nu-s pisălog. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zidurilor isterizate. Mișcările cuplului Gafton în baie, dimineața? Nu însemna neapărat că Dominic chiar auzise căzând o agrafă pe lavoar sau xilofonul papucilor cu toc, ciocănind mozaicul. Vreun sunet care să aparțină distinct imaterialei făpturi? Nicidecum! Doar pașii sfioși ai lunganului pensionar, foșnetul prosoapelor pe care le schimba, bombănelile, peria și pieptănul și pensonul de bărbierit și clinchetul lamei căzând pe oglindă. Ceea ce nu însemna că nu era și consoarta alături sau fusese sau avea să fie. Doamna își comunica existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu mai puteai continua multă vreme zborul prin nori. Erai obligat să arunci o privire spre pustiul pământesc, să zărești, undeva, în forfota de furnici turmentate, un ac arămiu, cu gămălia ruginită, să recunoști statura unui bărbat, oho, chiar pistruiatul, lunganul nostru amic Matei Gafton care se legăna în ritmul frazelor, la doi pași de ascultătorul apatic. „Cunoști scenariul. Operațiuni în doi timpi. Austriei i se propusese o reformă internă, apoi s-a pretins că nu și-a respectat-o. Cehoslovaciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
doctorul Antoniu. Notează, Florine. Să fie anunțat doctorul Antoniu, neurologul, pentru vineri. — Fost, fost doctor Antoniu!... rânji inocentul. Ha, am fost Antoniu. Doctor Antoniu spus înainte. Tot înainte pionieri, tot înainte, spus Antoniu... țopăia, înveselit, copilașul. Femeia făcea semne în spatele lunganului, să nu fie luat în seamă. — Ce ai lucrat tu? — Ha, chelner, dom’ doctor. — Bravo, Ionel, bravo. Să vii vineri. Vivi Ionel revine vineri la consult. Acum, să intre Vlădescu Dragoș. Ușa deschisă inchisa, a intrat Vlădescu Dragoș: nepoata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lor împânziseră tot centrul Constanței, zidurile, tonetele ambulanților de porumb și floricele, băncile din parc, crengile pomilor, curțile interioare de la blocuri. În dimineața plecării mă trezesc, în curtea din spate unde-și parchează Ilie microbuzul, cu un individ blond și lungan, cu ochelari de soare, față osoasă imobilă de rusnac din filmele cu kaghebiști... Ca să nu mă piardă, stă lipit de capota mașinii și fumează. - Zina?... O cunoașteți? șoptește de la distanță, după ce m-a măsurat câteva secunde. - Ce-i cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
preferă să creadă Christa. Arăta ca abia ieșit din adolescență În fotografia pe care Christa a scos-o din dormitor, de pe noptieră, după prima lor noapte de dragoste, și a mutat-o Într-un album al anilor de demult: un lungan În uniformă de ofițer american, cu față și nume de nordic, probabil urmașul unor emigranți suedezi. Trebuie să fi Îmbătrânit și el, chiar dacă pe atunci era cu câțiva ani mai tânăr decât Christa. Oare În deceniile care s-au scurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o nimeri, dădu nas în nas cu un văr de-al ei din Câmpulung, pe care-l știa că lucrează la IMGB de vreun an și se mai întâlniseră în câteva rânduri. Acum era cu un prieten după el - un lungan roșcovan cu fața osoasă și stacojie, ducându-te cu gândul la un cocoș, și cu mersul înțepat și parcă bombându-și pieptul, ca și cum s-ar fi umflat în pene. Vărul Cornel i-l prezentă, da, Velicu, și de cum îi văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
temă, așadar, iar oamenii ăia se arătau dornici să-l ajute, să-l învețe, care mai de care mai pricepuți, fiind mai vechi decât el în meserie, fără a avea totuși vreunul o vechime mai mare de câteva luni. Păi, lunganul ăla pletos și adus de spate, cocoșat aproape, proaspăt absolvent de Filologie, redactorul-șef Codruț Davidescu, era cel mai școlit și cel mai tânăr dintre toți, și-n rest numai unul și-unul, trecuți de prima tinerețe, veniți din locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lungi, vâscoase, dintr-un soi de lichid verde-venin, bălos. Nenorocitul-nenorociților! Rebutul! Boaita! Fir-ar mamă-sa să-i fie, de canalie! Dacă era singur... Am impresia c-a fost cât pe ce s-o-ncurce! zice Fratele, privind admirativ cum Lunganul recade cătrănit, la loc. Să ne fie învățătură de minte! Pravilă! La amândoi! Data viitoare, nu-l mai luăm la pileală, pe imbecil, decretează Dănuț. Dacă vrea să se sinucidă, să-i fie de bine! Să-i priască! Mi se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
diametral opus, topografic, tronsonului de scăpare pe care Avocatul îl va fi stabilit cu ai săi, inițial. În avangardă, mergeau Îngerul de rang înalt, ambasadorul bunăvoinței Domnului, cu barba și pletele blonde, înveșmântat ca un paparazzo, alăturea de Poet, un lungan așijderea bărbos, șaten și încruntat. La mijloc, urma un bărbat matur, robust, încărunțit de tânăr, Fratele, purtător a unei mustăți bonom plivite, mici, în ton cu freza îngrijită pedant, și cu un început proeminent de burtică. Acesta era însoțit de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
potaie hazlie, bearcă, încrucișare ludică de fox-terrier cu maidanez, erupe din întunecime zigzagat, în tumbe și năvălește ca un glonț, direct în pieptul lui Dănuț. De unde se azvârle iarăși la pământ, chitită pe șotii, amușinându-i curioasă pe ciudații companioni ai Lunganului, cu scâncete și cu zvâcnituri frenetice, dintr-un mertic de coadă! Cățelușul mic, mic, mic, ce-avea el pe sub buric? o alintă Dan. Potăița se rostogolește pe jos, printre foi veștejite de brusture, beată de fericire că i se acordă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un mezelic tare și uscat, probabil ghiudem. Plus paharele suplimentare, absolut trebuincioase libației. Hai noroc și la mulți ani, fiindcă p...la e pe bani! reeditează gazda Patru-Dește un alt leit-motiv, din repertoriul creației poetice diseminate treptat în foclor, a Lunganului. Pentru Boss, un suc, un ness, o apă, cu scuzele mele! Am uitat că Marco nu mai pilește. E rău, e ca naiba, când te lași de băutură, da-i și mai și, când n-o găsești unde-ai lăsat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de tăria holercii, Apostatul, Boss și cu Fratele bat și ei din palme, fără jenă, în tactul dezlănțuit al zbânțuielilor! Frunză verde lobodă, p...la lumii slobodă! culminează Dănuț, ca un vătaf-țâpuritor profesionist, la nuntă, pe finalul dansului miresii. Brusc, Lunganul se oprește din rotație, pălit, ciocnindu-l tărișor pe Vălică: Băi, care dracului ai râgâit cu mici...?! Nu-i nici o râgâială, asta-i bășinică curată! îi confirmă și Apostatul temerea, ținându-se demonstrativ de nas. În sfânta bisericuță, băi, se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Pisica aia ticăloasă i-o fi ros nenorocitului legătura și l-a slobozit! Păzea...! Ăilalți dau peste noi! răcnește Dan. Pe nevăzute, Fratele intuiește cum Poetul proiectează de-a-ndăratelea, preventiv, un dupac ushiro-geri, în masa puhavă de cadavre ambulante. După care, Lunganul se azvârle fără să pregete asupra Avocatului prăbușit, acoperindu-l protector pe acesta, cu propriul său corp. Stăpânul meu va poci și va închirci omul, după chipul și după asemănarea lui! scandează Șobolanul. Apoi, va stârpi de pe pământ și din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
până la nouă s-au înființat toate, iar am uitat de ea. Le-am spus de Egor și de poveștile lui, la care, în mod neașteptat, ele au părut ofensate și-au bâiguit din vârful buzelor: "Mai dă-l încolo de lungan tîmpit" - sau cam așa ceva. Dar, cum eram foarte însuflețită, mi-au spus până la urmă că fiecăreia în parte îi povestise, tot așa, de prima dată când le văzuse, toată aiureala cu strămoșii lui și cu magazia aia veche în care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am silit a lua noua ei atitudine față de el ca o nemulțumire provocată de lipsa lui de intervenție în cazul Spiridon. Atâta s-ar fi cuvenit să facă odată ce l-ai rugat ! mi-a spus Sophie, în clipa când bietul lungan s-a desprins din brațele mamei sale și a luat-o spre poartă cu ranița în spate, bocănind pe peron cu greoii lui bocanci soldățești. Cu toate diligențele ce am mai făcut, nu am putut afla nimic despre el. Atmosferă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai stau pe picioare? strigă la el santinela. — Soldat, cînd ești În postul de gardă nu ai voie să vorbești cu nimeni. Comandatul gărzii știe că fumezi În post? țipă Portocală insolent. — Bă căcatule, ia vezi..., Îi răspunde veteranul, un lungan ciolănos, cu un aer de șmecher de oraș. Dacă pun laba pe tine și te lovesc, o doare pe mă-ta, continuă el ca o adevărată santinelă. Se pare că olteanul și-a pus În cap să ajungă cel mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cumva să scape, să frece menta În locuri unde nu trăiesc cu amenințarea instrucției, a măștii de gaze, supuși capriciilor unui caporal pe care nu știi din ce Îl apucă. Așa că la tunuri rămînem doar trei craioveni. Marius e un lungan cu un aer placid, e ultimul aterizat În această adunătură bizară de soldați. Din motive doar de el știute, nu are o disponibilitate de comunicare prea mare, ca orice lungan, privește lucrurile de sus, mijindu-și un pic cam disprețuitor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]