171 matches
-
Onule Semăna-ți-aș numele Mâna aspră mângâind chelia orfanului. Lent lent se ridică glasul, lent și subțire curge lacrima cântecului: Măi bădiță Onule semăna-ți-aș numele în toate grădinile... în toate grădinile... s-ajungă miroasele... la toate frumoasele... lungit lungit până începe, ca de obicei, balamucul. Tolea sare în picioare, urlând, Rock Rock Rock again, rotiri zăpăceală chiote, până o aruncă pe pacientă în bucătărie: gata, să văd musacaua! Gata, să văd musacaua... ăsta nu-i piper, astea-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de bucurie, ca la nuntă - și iar Împușcături. Înfrigurat de somn, cu toate că afară-i cald și bine, cobor În curtea pustie: unde-or fi gazdele? Dar mama? Mama, unde-i? Străbat ograda prin troscotul gros și gras, răcorit de umbra lungită a asfințitului; trec pe lângă o căruță fără cai, cu hulubele puse pe umeri, aducând a tunurile gemene de sub sălcii de la noi, de la Mana; ocolesc un stog de fân dolofan și bineparfumirositor. Și mă opresc. Drept În fața mea: poarta larg deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
limpezească, străduiește-te, umilește-te, întărește-te. Cât de greu e să nu te îndoiești; toate se întâmplă spre binele tău. Privindu-l în ochi pe omul din fața lui, parcă s-ar fi căznit să vadă cerul prin el. Rafael lungit și aschilambicul în picioare, străduindu-se parcă dar neputându-și stăpâni cu nici un chip pornirea de a se răsti, șuierând înveninat, ininteligibil, ca și cum s-ar fi ferit să fie înțeles. Ia vino încoace! — Ce? — Vino nițel cu mine. Oh, v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ultima vreme, și peste toate astea, nu mai putea de bine. De atâta bine și fericire se prostise și se tâmpise. Zi după zi amâna... 13. Era ca și cum ar fi vrut să țină timpul în loc și să rămână veșnic așa, lungită și contemplându-și buricul și pielea întinsă peste umflătura burții, ca un cearceaf sub care simțea zbenguiala aia și o vedea: niște umflături apărând și dispărând precum valurile și clipocelile unei ape sub care înota copilul, iar pe lângă ăsta îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ating, se Îndepărtează, se ating din nou, se desfac și se contopesc. Degetele li se Împletesc, sosește o slujnică, se desprind fără grabă, apucându-și fiecare cupa. Djahane surâde și murmură: — De-aș avea șapte vieți, mi-aș petrece una lungită, În fiecare seară, pe această terasă, aș bea din vinul acesta pe divanul cel moale, mi-aș cufunda degetele În bol, fericirea pândește În monotonie. Omar Îi răspunde: — O viață, sau trei, sau șapte, le-aș petrece pe toate așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unui drog, nu-și mai țese plasa lui perfectă, ci una cu găuri și bucle dispuse haotic, creatorul lumii noastre (și, după el, scriitorul) , deformează materia, o tulbură sub influența vântului nebunesc al inspirației. Legile, schemele, firele rămân aceleași, dar lungite, strâmbate. Dantelăria capătă viață." Apoi: Nu mi-ai povestit nimic despre jocul vostru de-a Reginele, nu te porți frumos. Dar eu îl cunosc mai bine decât voi și-ți spun că totul acolo are un înțeles și că visele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
găsim cuvenit să spunem despre un lucru prost făcut : treabă românească ! Cu acea inimitabilă intonație, cu acel inimitabil zâmbet batjocoritor... Făcând să-i scârțâie botinele de lac, Margot se ridică de pe canapeluță. Ce rost are să mai rămâie la această conversație, lungită ca o peltea ? Blague ennuyeuse ! Doar vorbe goale, printre care nu ai voie să plasezi niciun cuvânt ! Sophie se conduit toujours comme en pays conquis - și toate trebuie să iasă numai pe a ei, dar curaj, pauvre Cendrillon ! Cine știe cine îți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
poza lui din manualele din școala primară, dar dusese totuși până atunci o viață de rege. Așa că mai mult ce-ar fi putut să-și dorească? Sirena de la "Steaua Română" suna de ora unsprezece. Ora unsprezece din noapte. Daniel stătea lungit, cu ochii deschiși în întuneric, către tavan. Nu era chip să adoarmă. Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Femeia străină, ea singură, se apropia mereu, cu pas încet; nu era decât ea pe toată lungimea străzii I.C. Brătianu și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu mâinile încleștate pe coarnele ghidonului și pentru o clipă rămânea încremenit în aer în timp ce trecea în zbor prin rama înaltă cu geam, izbind peretele de sticlă, învăluit într-un nor alburiu-sclipitor de țăndări... În odăița de la mansardă, Rareș stătea lungit, cu privirea în tavan. Tavanul era înclinat și pe jumătate umbrit. Se ridica într-un cot și avea lângă el, chiar în fața ochilor, pe pat, în lumina lămpii de noapte, toată colecția de reviste. O singură copertă colorată, de Crăciun
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cât se poate mai mult. Mersul lor a devenit mai precaut. „Cine știe? Poate au împânzit cu ceva trupeți traseul” - gândeau în timp ce se aflau la câțiva pași de rambleul șoselei. Tunetul motoarelor grele de tanc se apropia din ce în ce mai mult... Ședeau lungiți ca șerpii, cu ochii în patru. În fața coloanei de tancuri mergeau două camioane care, din câte și-au putut da seama, erau încărcate cu trupă. Nu mergeau cu viteză, pentru ca tancurile să nu rămână în urmă. Încet-încet, pe sub nasul lor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să mergem la grădiniță! Și când te întorci, te rog să mă înveți și pe mine tot ce ai învățat tu! Povestea unei furnicuțe A fost odată o furnicuță care nu prea voia să muncească. Furnicuța Lenuța stătea toată ziua lungită, să se joace sau să alerge. În orice situație găsea scuze pentru a nu munci. Din această cauză ea se juca mai mult singură, deoarece colegele sale erau ocupate să muncească. Într-o zi, în timp ce Furnicuța Lenuța era plecată în
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
descopeream că viața mea încăpea în strigătul unui cuc și ca viață trăită și ca viață înțeleasă. Știam despre mine doar că eram ceva între șobolan și sfânt și că trăiam într-o gară pustie. Câțiva pași mai încolo stătea lungită, dormind poate, o femeie despre care știam ce-mi povestise ea. În rest, viața mea era populată numai de năluci ca mlaștina. Cerul pe care-l priveam rămânea cer, pasărea care trecuse rămânea pasăre, iar eu, da, devenisem propria mea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cumpătul în fața ei, eu care ― orice s-ar spune ― aveam destulă experiență în materie de femei. În definitiv, de ce-mi făceam sânge rău din cauza unei fetițe care nu mă interesa nici cât negrul sub unghie? Am rămas multă vreme lungit, într-o toropeală plăcută, fără să mă gândesc la ceva. Într-un târziu, am auzit pași apropiindu-se. Îi cunoșteam: erau ai lui Charlot. ― Mergi la masă? ― Nu mi-i foame! Vin mai tîrziu! Charlot a plecat. După el a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lui. Îl puteam simți respirînd, puteam să-l miros. Chiar dedesubtul meu apa rîului se mișca foarte blînd. Dacă cineva ar fi privit în jos de la un balcon de la primul etaj al marelui hotel, ar fi văzut doi băieți bronzați lungiți, unul, prelungire a celuilalt, capul unuia aflîndu-se nu departe de genunchii prietenului său, înfășurați strîns în învelișul bărcii lor înguste, ținută în echilibru de două vîsle subțiri. Nemișcați, înconjurați de apa albastră, nu un vas cu un echipaj, ci un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de un portocaliu tern cu o stea neagră în șase colțuri pe piept. Băiatul înalt căsca necontenit. Ceilalți își arătau nervozitatea fixînd piulițele pedalelor ori apucînd și eliberînd mînerul vîslei. Mă încălzisem. Vară fără vînt. În dreptul turnului de start stăteau lungiți șase băieți care țineau pupa bărcilor chiar de după cîrmă, precum ții peștii chiar de după cap. Își mișcau brațele roată la comenzile bărbatului de pe mal, încoace și încolo, pînă vîrfurile din față erau exact în linie. Cînd s-a petrecut asta
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o luă mai încet, pentru că acum nu-l mai urmăreau, suspinînd mai rar. Se așeză pe un colț de zid și înghiți aer pînă cînd bătăile inimii i se mai potoliră. în fața lui era un teren gol, acoperit de umbrele lungite ale clădirilor de locuințe. Culorile se transformaseră în tonuri de cenușiu, iar gurile gangurilor erau niște dreptunghiuri negre pe pereții caselor. Cerul era străbătut de un nor albastru-cenușiu, dar palele de vînt își deschiseseră canale prin el, așa că putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acolo patru persoane, doi bărbați tineri și o fată pe care, firește, am iubit-o de la prima privire, iar pe o masă lungă, făcută din scânduri groase și așezată sub fereastra care dă spre mlaștini, un alt bărbat, mai vârstnic, lungit acolo, pe masă, părea că doarme sau că e mort sau că e o păpușă de ceară. Figura lui mi se părea cunoscută, dar nu știam de unde s-o iau. Când am intrat, a deschis ochii și s-a uitat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
patru scaune în cameră -, iar tânărul acela cu sâni ca de femeie, despre care am aflat mai apoi că se numea Iason (ținea ceașca de ceai în mâna stângă), s-a instalat peste omul mort sau peste păpușa de ceară lungită acolo, părea că nu-l vede. „Nu-i nimic“, mi-a spus încet domnul Sima, pe când eu mă pregăteam să-i atrag atenția tânărului Iason că nu se cade să stai peste cineva care deschide ochii și te privește atât
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
știrea curată. Au încercat să facă două ediții, Curierul dimineții - Curierul serii, dar n-a durat din cauza problemelor de distribuție: ziarele ajungeau deodată, și știrile se repetau. Procopiu și Pavel Mirto, care țineau legătura cu tipografia, aflată în aceeași clădire, lungită ca un vagon uriaș spre fundul curții, își luaseră răspunderea gazetei, așa că plecau ultimii. Un ciocănit îi făcu să ridice deodată capul din hârtii. Intră Marwan, fotograful. Era un eveniment, fiindcă poze în Universul nu prea vedeai. Ilustrații erau zilnic
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iar buna înțelegere, ca soarele îl discopere. 270Cel ce-și ascunde adevărul său, ca cel ce-și îngroapă aurul și argintul său. 271Ca cărămizile pe zid, una peste alta se așază. 272Ca cânele ce așteaptă cu picerele plecate, cu gâtul lungit, cu ochii sclipiți, cu gura cascată o îmbucătură de la masă să-i cază. 273Ca cel ce-l iubește soacra sa, îl așteaptă cu masa. 274Ca un idol, ce gură are, dar nu grăiește, ochi are dar nu vede, urechi are
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ei nici n-au vrut să mă asculte. Noi știm mai bine ca tine", mi-au zis iritați, închizîndu-mi gura și trimițîndu-mă într-o cămăruță cu pereții goi, cu fereastra zăbrelită și cu două paturi. În cel de lângă fereastră stătea lungit un bărbat în vârstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi preferat să rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am plâns. Nu credeam în povestea cu scrisorile, eram convins că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tu că e mai bine. Gail oftă. — Ai dreptate, zise ea. Mă port prostește. Se strecură înapoi sub cuverturi. — Spune-mi că sunt prostuță. Te rog. Capitolul 33 Brad Gordon închise televizorul și strigă: — E deschis. Intră. Era amiază. Stătea lungit, în apartamentul lui de la etajul trei, din Sherman Oaks, urmărind meciul și așteptându-l pe tipul care livra pizza. Dar, spre surprinderea lui, ușa se deschise și intră cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse, în viața lui. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
parcurs revista: nu mai văzusem niciodată pînă atunci un portjartier, ca să nu mai vorbesc de un corset pentru talii de viespe, veșminte care pentru mine țineau de domeniul science-fiction, singurul la care mă puteam gîndi contemplînd acele făpturi ademenitoare. CÎnd, lungit fiind pe canapeaua unui psihanalist, mă voi lăsa În voia unui istoric minuțios al măreției și servituților masturbării, voi avea plăcerea să aud spunîndu-mi-se că noțiunea de auto-erotism nu se aplică aceluia care se masturbează uitîndu-se la poze, ci, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
n-au vrut să mă asculte. „Noi știm mai bine ca tine”, mi-au zis iritați, închizându-mi gura și trimițându-mă într-o cămăruță cu pereții goi, cu fereastra zăbrelită și cu două paturi. În cel de lângă fereastră stătea lungit un bărbat în vârstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi preferat să rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am plâns. Nu credeam în povestea cu scrisorile, eram convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poruncea să tușesc. Îi vizitasem adeseori pe Ravelstein și pe alți prieteni sau rude În săli de terapie intensivă din diversele spitale și, cu acea stupiditate firească omului teafăr, sănătos, m‑am gândit cum ar fi dacă eu aș zăcea lungit acolo, conectat la tot felul de mașinării care te mențin În viață. Și iată că acum eu eram muribundul. Plămânii Îmi cedaseră. Un aparat respira În locul meu. Fiind inconștient, nu știam mai multe despre moarte decât știu morții. Dar capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]