105 matches
-
român, romantic și clasic în aceeași măsură), un ochi interior se deschide pentru a fixa, în marea de aparențe volatile, esențele. Reflexia lasă loc reflecției, ridicată la o treaptă inumană. Apar personaje și avatari (neguțătorul de săbii, tăietorul de lemne, luntrașul, "duhul fărădelege", "zeul cel singur") care, trăind în lumea oamenilor, se sustrag regulilor de uzură și moarte ale acesteia. Timpul nu curge și pentru ei. Astfel se citesc Desprinderea de țărm sau Ambră, în care anii par un drum, iar
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
ați avea nimic de pierdut, ci dimpostrivă, ați evita să vă autoînșelați grăbindu-vă, cartea dvs. negăsindu-și ecoul sperat la cititor și la critică. În Podurile, dvs. v-ați gândit la Caron, care ne trece Aheronul? În postura de luntraș, m-am străduit să nu vă dau sfaturi definitive. Nu vă iau pe podul plutitor spre moarte ci vă rețin la malul viilor, ținându-vă puțin de vorbă, și poate cu un mic folos pentru versurile pe care le veți
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13647_a_14972]
-
A. Toma? Ciorna răspunsului lui Cazimir umple opt pagini dintr-un carnet cu scoarțe cafenii și seamănă binișor cu un plan de lecție: invocă un șir interminabil de titluri (Va fi mai bine, Trăiască Comuna!, Secerișuri sfinte, Cîntul vieții, Cîntecul luntrașului, Avangardei, Șomaj, Solar, Acesta e cîntecul pîinii amare, Cînta o țesătoare, Marșul rezistenței, Răvaș din Ucraina, Imn păcii, Ne vine dreptatea, Sub razele vremilor noi, Flăcări pe culmi, Azi țara ta e casa ta, Azi e fiertul fierului, Imn tineretului
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
să trec hotarul... Faust (revine): Care hotar? Nu-i lanțul nesfârșit Al celor ce frumosul în lume l-au iubit? Mefisto Poezie - ion brad (îndrăzneț): în dragoste, poeții ca vandalii-s! O pot lua pe urma lui Novalis, Pot fi luntrașii de pe Rin... Și, vai, Cum pier privind spre stânci la Lorelei! Goethe (supărat): Plecați! v-am spus. Voi judecați poeții? Dar cine oare suferă ca ei Când se trezesc în roua dimineții Desculți, damnați, dar murmurând idei De fericire, de
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
-și fi spus totul, Audbert i se adresă lui Balamber: Dacă vreți să treceți Rinul fără să fiți observați, mâine va trebui să coborâm la vad înainte să se lumineze de ziuă. Cu ce te gândești să-l plătim pe luntraș? E un pungaș bătrân și, dacă vreți să treceți în secret, nu o să fie mulțumit cu o bucată de stofă. Hunul surâse și încuviință. Apoi se ridică brusc și, din câțiva pași, ajunse la încărcătura de bagaje, pe care Kayuk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
când tatăl său, foarte ocupat de această măreață priveliște ce se desfășura în jurul său, nu ar fi băgat de seamă lipsa ei, Henrietta de Serrey se trase pe furiș în apartamentul său unde Juana, camerista sa, aștepta. - Ei bine! Beppo luntrașul hotărîtu-s-a? - Da, doamna mea, însă cere douăzeci de galbeni pentru ducere și alți douăzeci pentru înturnare. Zice că trecerea nu e fără primejdii și se teme de strășnicia poliției portului care oprește tot felul de îmbarcație, în golf, de cum trage
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ne-am văzut ne despărțește pentru totdeauna!... Gîndește-te câteodată la mine, trăiește pentru maica dumitale și pentru slava ce te așteaptă... pentru aceea ce îți jură aci amor vecinic! Henrieta IV Juana înfășură cu grijă suvenirile stăpîne-sei, le-trimise la luntrașul Beppo, care se puse în barcă și trecu la Sorrenta. Pergoleze nu era acasă când Beppo dete Ninei cele trimise de Henrietta. Noaptea trecută îi răcorise sângele și ieșise în ziua aceea foarte vesel de-acasă. {EminescuOpVIII 584} Fericirea este
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe scările fictive ale reușitei sociale: șef, responsabil, director sau președinte. Nici nu contează ordinea, importantă este înrolarea, intrarea în rând, în uriașa armată a mediocrității. Comparativ cu ei, un om ratat e cel care și-a ratat mediocritatea. Un luntraș care trecea turiștii la Vanarsi (Benares), pe malul celălalt al Gangelui, este întrebat de un european de ce nu se găsește hârtie igienică în closete; capătă, liniștit, un răspuns cu sens: „Dacă ați venit în India ca să puneți întrebări din astea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ne ducem? Toate religiile lumii, chiar și cele mai pricăjite, în măsura în care presupun un "cult al morților", nu s-au îndoit o clipă că există un "pe urmă" și un "dincolo". Toate presupun rupturi de nivel, praguri, treceri, tărâmuri diferite, vehicule, luntrași, zei psiho-pompi. Toate presupun desprinderi ale sufletului de trup, apoi călătorii ale sufletului, halte și etape. Există o morfologie a peisajului străbătut, o cronologie a acestei călătorii, un punct terminus al ei. Pe scurt, toate religiile dezvoltă o scenografie a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mare și surâzătoare, cu figuri de bătrâni înțelepți. Acum râul a deviat, și-a mai schimbat cursul și locul acela de la cotitură, inundat de sălciiș se trece cu ușurință, nici nu trebuie să-ți ridici fusta. Îmi mai vorbește despre luntrași, mi se pare imposibil, știi astăzi râul nu mai este decât un fir anemic de apă, vegetația a acaparat fostele albii, ici, colo, pasc iarbă cârduri mari de gâște, conducătorul lor sâsâie nemulțumit la trecerea noastră, zburlindu-și penele, compunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mine jilăveala acelei ierni târzii de unde veneam, care-mi furișase în măduvă reumatismul zloatei. Înțelegeam că nu nimerisem acolo ca să înșir undițile pe marginea luntrii, ci ca să mă ardă și să mă curețe de iarnă soarele biruitor. Mi-am trezit luntrașul turtucăian, care dormita cu fruntea pe genunchi, și am pornit domol, prin florile de lumină presărate de sălcii pe luciul lacului. Îmi strânsesem sculele. Nu mai aveam nici putere, nici dorință să prind cu vechile viclenii crapii Dunării. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urmează morții. În clipa în care moartea venise să-l ia, ea îi apăruse lui Oedip sub forma glasului unui zeu invizibil, al cărui nume nu va fi rostit. Acest nerăbdător zeu al morților să fie oare Hades? Sau Caron, luntrașul său, ori Hermes, călăuza sufletelor celor morți? Comentatorii ezită. În orice caz, nimeni în afară de Tezeu nu fusese atunci autorizat să asiste la desfășurarea evenimentelor. „Numai el era îndreptățit să știe ce se pregătește.” Ceilalți trebuiseră să-și întoarcă privirile. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
întors dintre morți are un corp și o voce. Căci ca să poți dialoga cu fantomele trebuie să aparții unui spațiu marginal, acelor zone-limită în care se aventurează doar pribegii, hoinarii fără țintă, călugări sau poeți. Waki îndeplinește astfel rolul unui „luntraș” prin mijlocirea căruia se realizează trecerea din lumea morților în lumea celor vii. Numai văzul și auzul omului retras departe de semenii lui, dar dorind să revină printre ei, să fie „de-al lor” fac cu putință întâlnirea cu spectrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nu le e tovarăș decât luna”, cum se spune în Matsukaze. Două existențe rătăcitoare se întâlnesc astfel la „hotarul părelnic dintre viață și moarte”. Căci shite se preumblă și el prin aceste spații intermediare. Și el este un soi de „luntraș”, o făptură a tărâmurilor mărginașe și un mijlocitor al trecerii, întocmai ca și waki. Dubla figură a luntrașului apare cu claritate în Kanehira lui Zeami. Oare în prima parte a piesei shite nu este acel bătrân barcagiu, transportator de lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
hotarul părelnic dintre viață și moarte”. Căci shite se preumblă și el prin aceste spații intermediare. Și el este un soi de „luntraș”, o făptură a tărâmurilor mărginașe și un mijlocitor al trecerii, întocmai ca și waki. Dubla figură a luntrașului apare cu claritate în Kanehira lui Zeami. Oare în prima parte a piesei shite nu este acel bătrân barcagiu, transportator de lemne care a luat chipul barcagiului de pe malurile râului Yabase, chipul unui om obișnuit, al unui ky:gen? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cel care, în această primă parte, îl trece pe waki de pe un mal pe altul. Când se întoarce, în partea a doua a piesei, ca fantomă a lui Kanehira, războinicul sinucigaș, îi cere lui waki să facă și el pe luntrașul: „Acum trece-mă, rogu-te, tu pe mine pe malul celălalt”. Splendidă piesă no, în care omul mort și cel viu își asumă, rând pe rând și împreună, trecerea. Teatrul no ne conduce, astfel, spre acele spații-frontieră de la marginea vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
lui Zeami, fantoma nu este numai o figură a visului, o apariție onirică susținută de forța memoriei, căci ea nu bântuie doar visele ci și realitatea făcându-ne să credem că e aievea apa atât de familiară luând înfățișarea unui luntraș, a acestui barcagiu (care) negreșit a lui Kanehira întruchipare era formă sub care ați putut să-l vedeți de-adevăratelea șs. n.ț. Fantoma e, așadar, nu numai o închipuire, ci și un soi de realitate care poate fi văzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
caldă ori fulgi moi, răcoritori. Alteori se aprinde în mine focul sacru al incertitudinii: cine sunt, și încotro mă-ndrept? Și dacă în Ceruri nu exisă dragoste, iar soarele ce ne încălzește e doar o candelă aprinsă în casa vreunui luntraș? Aș vrea să cred că soarele meu nu e altceva decât căldura sufletului bunicii mele, ridicat la Cer mult prea devreme. Doamne, ce dor îmi e de ea! Și cât vreau să-i spun că o iubesc! Abia acum învăț
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
putut exista, În el, măcar o scânteie de viață. Mâinile legate de stâlp și rigiditatea stratului de tencuială, care se Întărise, Îl mențineau Într-o poziție dreaptă, puțin aplecat În față, aidoma unei macabre statuete de la prora unei corăbii. Caron, luntrașul umbrelor, s-ar fi putut folosi de el ca ornament pentru barca lui, se gândi. — Înțelegi acum de ce ar fi oportun să se ocupe autoritatea supremă a Comunei. Ar trebui să chemăm... ar trebui chemată Sfânta Inchiziție. Diavolul locuiește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rememora viața cu povești pline de farmec, din copilărie până în săptămâna când părăsise Egiptul ca să se mărite. Pregătirile fuseseră minuțioase și avusese o zestre foarte mare. Re-nefer își amintea cantitățile de pânză din cufere, bijuteriile de pe degete și de la gât, luntrașii care o duseseră la mare. Mă aplecam în față, sperând să aud mai multe detalii despre nașterea lui Shalem sau vreo poveste din copilăria lui. Dar se oprea exact în momentul când ajungea în casa soțului ei; rămânea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acolo până la țărmul Mării Dulci care se întinde între lanțurile de munți ale răsăritului și Râul Cald de la apus, până aproape de țărmul pe care l-ai părăsit tu, slăvite, nu era mult pământ, am mai trimis o dată luntrea cea ușoară. Luntrașul s-a întors după câteva ceasuri și ne-a spus că l-a uimit ceea ce a văzut, anume că a izbutit să ajungă până la Marea Dulce, care acum nu mai avea țărm și era sărată ca mările mari. Atunci am
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Între două lovituri de vîslă. Răsăritul a murit, iar tu știai asta cînd ne-am Îmbarcat. Își scutură părul cel negru. Nu mai există nimic... Nici nordul, nici sudul, nici estul, nici vestul... iar tu nu ești altul decît Caron, luntrașul morții, care mă conduce pe malul celălalt... Dar nu mai există nici malul celălalt... Nu există altceva decît marea, iar marea e moartea, veșnicia, infinitul... Poate că ăsta e iadul la care am fost osîndită, pentru tot răul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
salut, eșec, / te salut ieșire din cadru. Există însă și reversul: sentimentul perpetuului învins (mereu altcineva ia premiul cel mare), dar nu este debusolant, devenind chiar o a doua natură, pentru că oricum, altcineva / prinde din zbor moneda de aur - plata luntrașului / spre cea mai bună lume dintre toate... Compromisul devine, prin urmare, deseori, o necesitate, indusă devreme: de la mine are pretenții / asta aud de când sunt, fiindcă țelul celor care vor să formeze, să educe e, de cele mai multe ori, să fiu mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
viață Jivine hrăpărețe, setoase de argint. Am clopotat deuna, prin crânguri și ogoare Ca șoimii să m-audă plătit-am cu amar Cu grele munci și cazne, cu veacuri fără șoave Țărâna înroșit-am cu a sângelui pojar. Ca un luntraș pe ape, descopeream catarguri Lumini tulburătoare, a sfinților martiri Cu oase fărămate, cu trupul prins în ștreanguri De-ntunecate minți și negre clevetiri. Mi-i sufletul un templu cu răstigniri ascunse Corabie purtată prin crâncene furtuni În care dorm răpuși
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
se târăște ca motanii/ să-ți lingă seva care dă în pârg/ statui de abur leagă epifanii/ de stâlpi umili la poarta unui burg.// Din snopul de tăceri civile/ îmi treier cina micului eon/ ajuns cu pașapoarte și ștampile/ șeful luntrașului pe Acheron.// Și risipind monade ca sesterții/ în lupanarul târgului de praf/ ca un bacșiș las pe taraba ceții/ milordul frate al lui Edith Piaf.// Când noaptea se târăște ca motanii/ pe pântecul tău luș de catifea/ se-aud prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]