337 matches
-
e floarea unui alt copac/ pe ale cărui crengi,/ mugur de cais, să nu te dezlegi./ Lasă vîntului calea muntelui,/ lasă soarelui calea laptelui/ și streșinilor plînsul caselor./ Altfel, floare de cais, miezul tău dulce/ ca lemnul de cruce,/ ca lustrul de ape,/ nu se va mai coace./ Mielule-copile,/ nu-ți lăsa din zile/ celor ce nu știu/ că vei mai fi viu,/ celor ce-au uitat că din carnea ta/ se îmbulzesc, nevrednici, a se înfrupta./ Mielule-copile,/ fulgerat de rază
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
azi? Sau e un altul, mai docil stilistic, uitat între timp? În ipoteza că acestea ar fi (până la proba contrarie) primele texte cunoscute ale lui Ioan Es. Pop cel de azi, saltul ar fi formidabil: în mai puțin de un lustru, tânărul poet arde etape esențiale, devorează rafturi întregi din marea bibliotecă a poeziei și câștigă aproape spontan un imens capital de conștiință artistică. De nu va fi fiind așa, oricum, grupajul din Nord (și, implicit, din 1983. Marș...) rămâne, istoricește
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
geografică nu s-ar ridica deasupra statutului de paria. Sunt prea apropiat de Vladimir Tismăneanu ca om și-l admir prea mult ca intelectual încât să-mi fac iluzii că rândurile mele vor fi percepute altfel decât ca un nou lustru pe care l-aș da statuii sale. Din fericire, biografia științifică a lui Vladimir Tismăneanu e prea strălucitoare pentru a fi împroșcată cu noroi de adversarii săi, al căror număr sporește geometric cu fiecare săptămână. Va rămâne în analele infamiei
Al treilea val by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3852_a_5177]
-
sub glastra cu flori se află bilete de tramvai ori o cartelă telefonică, oameni ca noi au trecut pe aici și au plecat iar aceste spații au rămas pentru o posteritate nedefinită, pentru lumina de poimîine ori pentru bezna altui lustru. Te apropii de bibliotecă și deschizi cîte o carte, citești fraze de ici și de colo așa cum ai umbla pe străzi fără țintă, paginile paragrafele sunt cartierele orașului visat demult în copilărie și în care n-ajungeau decît cei fără
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
am dus sa mă apuc de lucru, o! preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu!... S-au aflat chipurile terminate desăvârșit, precum se vede. Eu văzând această minune, n-am mai îndrăznit a-mi pune condeiul pe ea, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși greșeala am facut aceasta, ca să mai dau lustru la o asemenea icoană. Aceasta este povestirea, pe scurt, a acestei Sfinte Icoane." Rugăciunea pe care preoții o rostesc înaintea acestei icoane este următoarea: "Prea Sfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare
CÂTEVA INDICII ISTORICE ŞI REFERINŢE CULTURAL – SPIRITUALE CU PRIVIRE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “PRODROMIŢA” DE LA SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 [Corola-blog/BlogPost/384492_a_385821]
-
Maicii lui Dumnezeu!... S-au aflat chipurile terminate desăvârșit, precum se vede. Eu văzând această minune, n-am mai îndrăznit a-mi pune condeiul pe ea, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși greșeala am facut aceasta, ca să mai dau lustru la o asemenea icoană. Aceasta este povestirea, pe scurt, a acestei Sfinte Icoane." Rugăciunea pe care preoții o rostesc înaintea acestei icoane este următoarea: "Prea Sfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, pururea Fecioară Maria, protectoarea și apărătoarea noastră, cerem a Ta
CÂTEVA INDICII ISTORICE ŞI REFERINŢE CULTURAL – SPIRITUALE CU PRIVIRE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “PRODROMIŢA” DE LA SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 [Corola-blog/BlogPost/384492_a_385821]
-
vorbit „ într-atât de mult și bine despre el, încât n-a mai putut, cu toată marea vocație de critic, să dea o imagine unică, totalizatoare”. Și totuși, evocând moartea poetului, George Călinescu scria: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață, cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
sunteți mare ...noi vă iubim, de aici, din depărtări ! Vă mulțumesc de precizări, în mare parte, așa este; trebuie să mă laud...Asociația Canadiană a Scriitorilor Români se află în cel de-al 15-lea an de existență, sau 3 lustri (!) cum îmi place mie să zic. Mai sunt încă președinte și mai mulți colegi insistă să mai rămân un an, până se împlinesc 15 ani de trăire a A.C.S.R. Voi vedea. Cu cenaclul „Eminescu” se impune o altă precizare
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
refuzată. Însă vedem departe, ca și când viața noastră ar fi amplificată de una din acele sticle convexe pe care le șlefuiesc maurii pe pământurile Arabiei. Ca printr-o asemenea sticlă văd eu destinul tău. Vei umbla pe Pământ vreme de trei lustri, iar apoi vei cunoaște moartea cea umedă, care sapă cu febra ei În oase și În măruntaie. Dar nu vreau să te Îndestulez pe seama celor viitoare, așa Încât să le poți descoperi una câte una, cu durere. Mai mult nu Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În fața unor prieteni, apoi a părăsit Atena, retrăgându-se În insula Eubeea, la Chalkis. Întâmplător sau nu - mai degrabă, nu -, a murit În același an cu sclipitorul său elev și, asemenea lui, subit și misterios. Abia pășise În al treisprezecelea lustru de viață. Cei cu care lucrase la Codul lui Alexandru au dispărut, la rându-le, În scurt timp, unul câte unul. Vagi urme ale preocupărilor lui Aristotel pentru faptele regelui macedonean s-au păstrat, Îmbrăcând Însă o haină ciudată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șeful de coloană se oprise în spatele său. Să trăiți! spuse el, ștergându-se cu cârpa pe care o ținea în mână. Plec imediat se grăbi să-l asigure pe șef, nu mai stau mult. Doar să-i mai dau puțin lustru. Ce să mai lustruiești, măi băiete? Mașina asta arată excelent, numai un strat de vopsea îi lipsește. În rest, ai făcut-o ca nouă. Te urmăresc îndeaproape și văd că ești gospodar, îmi place! Mâine nu urci în munte, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu cerneală pentru noi și mi-a oferit un pergament pe care să-mi pot scrie numele și să-mi Încep astfel cariera literară pe urmele lui Victor Hugo. Apoi, după ce Îl trecu printr-o cîrpă spre a-i reda lustrul, Îl puse la loc pe tronul său de onoare. — Poate altă dată, bîigui tata. Ajunși Înapoi În stradă, Îmi spuse cu blîndețe În glas că nu ne puteam permite prețul acela. Librăria dădea cît era necesar pentru a ne Întreține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ce locuiau sub același acoperiș, unul dintre multele acoperișuri ale orașului infinit. Era trecut de două și jumătate cînd m-am Întors la librărie. CÎnd am intrat, Fermín mi-a aruncat o privire sarcastică din Înaltul unei scărițe, unde dădea lustru unei colecții de Episoade naționale ale ilustrului don Benito. — Ce noroc să te vedem! Deja mi te credeam făcînd Americile, Daniel. M-am luat cu vorba pe drum. Tata? — Cum dumneata nu mai ajungeai, s-a dus el să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prea poate ca printre acești poeți să mai fie vreun Keats la fel de fervent, vreunul mai eteric decât Shelley care să fi publicat deja versuri pe care lumea va binevoi să și le amintească. N-aș ști să spun. Le admir lustrul - tinerețea lor este deja desăvârșită, încât pare absurd să vorbim de promisiuni -, mă minunez de stilul lor atât de bine lucrat; dar în pofida producției copioase (vocabularul lor sugerează că au umblat încă din leagăn cu dicționarul de sinonime numit Tezaurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l uite complet. Culorile erau atât de stranii, încât e greu să descrii în cuvinte ce emoție tulburătoare îți provocau. Erau nuanțe sumbre de albastru, opace ca un bol sculptat cu multă finețe în lapis lazuli și totuși cu un lustru fremătător care sugera palpitațiile unei vieți misterioase; și erau nuanțe vineții, oribile, ca pielea crudă și intrată în putrefacție, și totuși cu o pasiune strălucitoare și senzuală care amintea vag de imperiul roman al lui Elagabal; erau și nuanțe roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
murdari ai justițiabililor care se înghesuiau pe băncile tribunalului sau ai bărbaților și femeilor pe care îi întâlnea pe stradă. Când îți vedea pantofii, erai judecat pentru a se stabili dacă ești demn de privit sau nu. Totul pentru un lustru fără cusur al pantofilor, care trebuiau să fie strălucitori precum o țeastă pleșuvă după o vară cu mult soare, precum crusta unui pământ arid sau ca ploaia scânteind peste o piele tăbăcită, rigidă și goală pe dinăuntru. Dar acum, înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mărunțită pe tot parcursul drumului, în special în dreptul Universității, apoi la mormânt, s-au ținut cuvântări îndurerate și banale, după care pe înserat, coșciugul fu coborât în groapă între un tei și un brad. Astfel s-a stins al optulea lustru de viață cel mai mare poet român, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată pământul românesc. Pe data de 3 august 1889, noaptea, închide ochii pentru totdeauna la Văratec, Veronica Micle, în a cincizecea - noapte de la moartea
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
societatea în care trăiește și dominând-o, el prinzându-și personajele în insectarul său literar, pus la dispoziția noastră, spre a ne vedea semenii și spre a ne simți superioritatea. Căci răzând de oamenii aceștia trândavi, mincinoși, impostori, proști cu lustru „dă” deștepți, incapabili, fără orizont, unii perfizi, alții demagogi etc., descriși cu o cerneală vitriolantă, ne simțim superiori în normalitatea noastră. Și când spun „noastră” mă refer la cititorul român de aici, ca și la cel din România, ori de pe
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
suprime dreptul de a-mi forma o impresie despre un om, indiferent cine este el, a comunica, a avea prieteni fără a așeza în fața ochilor etichete ștanțate de altcineva. Poate că și mediul politic ar avea un cu totul alt lustru dacă biografia reală a celor care îl frecventează n-ar fi împăunată și ar evidenția mai presus de tot calitatea umană. Căci și de-ar putea cineva să urnească din loc pământul, să o poată face omenește e important, nu
TUDORIŢA LUNGU. NU POLITICA A SCHIMBAT-O PE EA, EA A SCHIMBAT POLITICA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362373_a_363702]
-
români - incompetența și corupția, pe care sărăcia triumfătoare rulează nestânjenită înspre ruina totală a țării. Și în regimul bolșevic erau, har Domnului, destui incompetenți, căci Universitatea „Ștefan Gheorghiu” chiar pentru așa ceva a fost înființată: Să dea cât de cât un lustru intelectual acelor activiști, care, pentru zelul demonstrat, erau recrutați și trimiși pe cheltuiala statului-partid la această fabrică privilegiată de clănțăi, din rândul cărora se asigura necesarul de cadre de conducere la toate nivelele și în toate compartimentele sociale. Evident, întrucât
SĂRĂCIA – STAREA DE FAPT A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362430_a_363759]
-
unuia încărcat de permanentă și stringentă filozofie folclorică. Departe de patrie, poetul se identifică în mare măsură cu protagonistul pe care, odată cu înaintarea în vârstă, dorul îl răvășește până la strigăt. Celebrul și, totodată, tulburătorul basm citit în urmă cu doisprezece lustri l-a urmărit pe rescriptor toată viața, după cum o afirmă într-o confesiune recentă plină de duioșie. Basmul ispirescian, singurul fără happy end din câte se știu până acum, își are povestea lui. Celebrului culegător i-a fost povestit în
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
le dezvolt tocmai eu? Zi mersi că tot timpul cât ai fost în Honolulu și te-ai distrat, ți-am notat faptele concrete. Acum nu ai decât să le mai aranjezi pe ici pe colo, puțină cosmetică, o leacă de lustru, vezi că ți-am notat și unde trebuie să bagi umor... E simplu! ---------------------- Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 29 decembrie 2016 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (100) - REȚETE DE UMOR / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2231
REŢETE DE UMOR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367067_a_368396]
-
-ți aprinzi țigara de la ea... ...i-am căutat prin șoproane - i-am căutat prin păduri - am revenit în oraș și - din tufiș în tufiș - din gard viu în gard viu - din bloc în bloc - din cameră în cameră - împietrită în lustru - am sperat să-i aflu și să-i mustru ...e seară - peste tot se simte târziul - bolborosind mânios între pereții formelor lucrurilor - și n-am găsit pe niciunul dintre zeii turbați - din ceata pângăritorilor scriitori cu flăcări - pe paginile acoperișurilor
PIROMANII (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366120_a_367449]
-
a fost sau n-o să fie La vreun Guiness referință Dacă rupe gardu-n vie, N-are altă trebuință Tot ce spune, s-a mai spus Dincolo de orice taină Că-i stă bine ca intrus Îmbrăcat în orice haină N-are lustru ce-i ilustru Ci, mai mult un handicap Nu-mi da-n cap dacă te mustru Că ții banii la ciorap! Da-n zadar e vânătoarea Prin pustiuri și coclauri Dacă nu-ți asumi teroarea Portativelor cu grauri Din eroare
VÂNĂTOAREA CRITICĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355522_a_356851]