105 matches
-
mai bine nu se năștea; el scrie degeaba, nimeni nu-l citește, nici nu-l înțelege cineva și producția lui nu este comercială, el este un ignorant, nu a citit nimic din Christian Dior, nu știe să numere, iar iepurul, mîțul și rața nici nu există, sînt ficțiuni și vedenii..." Sînt greu de pus la un loc temele mari și ingeniozitățile, religiosul și ludicul, sacrul și absurdul, prețiozitatea, cea mai afectată și o anume tranșanță lucidă, arhaismele și neologismele. Nu este
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
Bubencu, Buibăr, Buzduc, Căcuciu, Cotfase, Delabuda, Gîndut, Hătcărău etc., dar și în personaje că Ghideon Ghinolea, Aneofita (Petre Sălcudeanu); Nicanor, Dealatul, Fără (D.R.Popescu). În categoria numelor simbolice mi se par a se distinge mai ales modă mai conformist-oficială a mîțului Manole (Manole Crudu, Manole Suru) și cea cu intenții mai mult sau mai putin subversive a simbolismului religios. După obsedantul deceniu, un număr semnificativ de personaje masculine din proza românească poartă numele evangheliștilor: eroul-martor și/sau personaje, cu mare probabilitate
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
inalterabila, patriot, iubitor al trecutului glorios și militant politic ardent și necorupt pe baricadele adevăratei simțiri românești. A doua componentă are în vedere opera lui: poetul național, nepereche, luceafărul poeziei românești. Sută de ani care s-a scurs de la nașterea mîțului, nu i-a adus nici o modificare importantă. Folosit, în epocile care au urmat, de cele mai diverse (și uneori opuse) interese politice, morale sau literare, miticul Eminescu și-a pierdut treptat consistentă, luînd formă tuturor vaselor în care a fost
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
Eminescu și-a pierdut treptat consistentă, luînd formă tuturor vaselor în care a fost turnat. Ortodoxismul, legionarismul, comunismul, și l-au revendicat cu aceeași convingere. Eminescu a fost, pe rînd, emblematic pentru toate curentele de gîndire din secolul nostru. Critică mîțului nu trebuie confundată, cum fac zelatorii lui, cu banală contestare. Nici un om serios nu se îndoiește de locul și de rolul lui Eminescu în cultura românească. Problemă se află în altă parte. Spre deosebire de mit, interpretarea cu spirit critic a personalității
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
1968). De atunci încoace, materialul adunat este imens, biografiile sînt tot mai temeinice, marea ediție academică s-a încheiat, subtilitățile critice abundă: dar o nouă interpretare majoră, a treia în ordine istorică, întîrzie. Aceasta e în definitiv problemă. Pe fondul mîțului rămas neschimbat de un secol, analiza critică a operei s-a oprit la nivelul anilor '30-'40. Generațiile postbelice îi sînt în continuare datoare poetului. Nevoia de a avea un Eminescu al vremii noastre este evidentă. Ea se traduce deocamdată
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
e departe de a fi dovada iubirii față de poet. Ea blochează lucrarea spiritului critic și descurajează ideile noi prin perpetuarea tenace a unor clișee, care îl golesc pe Eminescu de continut și-l prefac în obiect de idolatrie religioasă. Rostul mîțului e ușor de acceptat. Românii au avut și au nevoie de compensația morală pe care miticul Eminescu le-o oferă. Riscul de a-l absolutiza este însă mult mai mare și constă în a substitui poetului viu și adevărat moaștele
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
desfășurându-se cu amețitoare acrobații sub cupola imaginației: "Pisica soților Naum/ (pe unde-or fi tus-trei, acum?)/ avea un nume, Japonica, / pe care, când voia, pisica-l/ recunoștea - iar când nu, nu. / Ea avea însă un atu/ pe care-un mâț european/ Miorlau, Bombalurina, Otto/ Coricopat, ba chiar Malocchio/ nu-l poate-avea: umblând, din an/ în paști, pe clape de pian/ (cu placă de lemn scump sau bronz,/ diezii o duceau la Tokio, / pe când bemolii, la Kioto.- /conform celui mai tainic
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
Spiritul le este străbătut de mult mai multe lucruri decât credem", se minunează Sir Walter Scott. Precum iubita sau prietenii, e un duh al cărților fără de care cei mai mulți s-ar simți stingheri: Dorințe domestice am trei/ Priveliștea unei femei,/ un mâț haihui printre volume/ și-n orice timp amicii mei/ fără de care-i greu pe lume" (Guillaume Apollinaire, Pisica ) Îmi plac și mie pisicile, mai ales cele moderne, care dorm pe laptop iar noaptea se arcuiesc ca o pereche de căști
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
mi-i dor, o Doamne, și tare mi-este frică... Am să mă duc și astăzi să m-ascund după horn Și iar s-ascult din codri duiosul glas de corn; Prin blândul acel sunet Prichici încet să toarcă, Prichici, mâțul cel harnic și dragu mamei... Parcă Aud că în fereastră se bate ceva. Nu e. O, luna dintre dealuri cât de frumos se suie Și sufletul mi-l împle cu un dor mare... mare... O, cum aș vrea acuma să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Destul. Acum însă, că am ajuns aici, Voi tu să-mi spui [anume] ca cine îți sânt drag? VER[ENA] Ca Prichici. BOG[DAN] Cine-i Prichici? VER[ENA] Prichici-i... {EminescuOpVIII 99} BOGD[AN] Dar cine este? VER[ENA] Mâț. BOG[DAN] Verena! Numa-atîta iubire să-mi arăți! VER[ENA] Atâta. BOG[DAN] De ce, scumpă? VER[ENA] Pe Prichici îl bat bine, De-aș putea, ca pe dânsul te-aș bate și pe tine Așa, că tu mă sparii... să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
m-or bătut”. Onica strânge la piept copilul și-l liniștește: „Nu mai plânge, mă Văsălică, mă copile, nu mai plânge”, doar atât Îi poate spune și copilul nu mai plânge și se duce În grădiniță și se joacă cu mâțul costeliv și sur, dar din ziua aia nimeni nu-i mai spune Vasile, ci Bitancu și Bitancu Îi rămâne numele, iar el se joacă toată ziua cât Îi de lungă cu mâțul sur. Stă Bitancu lui Onica lui Sâiu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se duce În grădiniță și se joacă cu mâțul costeliv și sur, dar din ziua aia nimeni nu-i mai spune Vasile, ci Bitancu și Bitancu Îi rămâne numele, iar el se joacă toată ziua cât Îi de lungă cu mâțul sur. Stă Bitancu lui Onica lui Sâiu În pridvor și se uită la frunzele galbene care plutesc În aer, Încet, Încet, Încet, atinge cu talpa un pământ uitat Într-o vară fierbinte și o vede pe mamă-sa, Onica, plecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
munte câteva sute de metri de urcuș fac cât câțiva kilometri de mers pe șosea. Asta dacă nu luai în calcul că se mai și trage în tine. Pare destul de lung drumul până la munții ăia, domn' locotenent. Așa o fi, Mâțule, dar vom ajunge mai repede acolo, alergând. Un strigăt purtat din gură în gură se aude pe întreaga linie de front a românilor. Înainte! Înainte! Soldații pornesc zoriți, aplecați înainte, cu un vânt puternic în față care-i taie până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la capăt. Recunosc, cam mulți dacă, dar se poate face. Abrupt, cu o mișcare rigidă, ostășească, își îndreaptă umerii și cuvintele se derulează cu intensitate categorică: O spun direct, eșecul trebuie exclus total ca variantă. Sunt întrebări? Când plecăm? Imediat, Mâțule. Soldații au mai prins ceva putere și cum ne așteaptă drum lung, fiecare minut contează. Sublocotenent Novăceanu, pregătește oamenii. Formația de marș este aceeași. Dă-i bice, iute! Iovuț se ridică fără chef de pe trunchiul prăbușit al unui copac unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nou. Tropăituri, frânturi de conversație, un râgâit sonor, urmat de râsete înfundate, uși trântite, înjurături. Strânge în pumn bucata metalică cuprins de furie și deznădejde, până când simte cum marginile metalice îi intră în piele. Domn locotenent! Domn locotenent! Ce-i Mâțule? Întreabă cu glas tare Marius, aplecându-se peste balustrada scării. Jos am răzbit peste tot, nu mai e nimeni să ne bage un glonț în fund. Foarte bine. Vezi dacă recuperezi ceva armament care poate fi folosit. Și verifică subsolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rână și când ridică capul peste marginea gropii întâlnește privirea scormonitoare a sergentului Lazăr. Dom' locotenent ...sunteți în viață! Bucuria de pe chipul gradatului este imensă. Mă gândeam eu că nu se poate să pățiți ceva. Am un glonte în stomac, Mâțule. Vorbele șoptite aproape că urlă iremediabilul în urechile sergentului. Închide ochii într-o încercare de a-și ascunde tristețea copleșitoare, dar când ridică pielea albă a pleoapelor își dă seama că nu a reușit deloc să facă asta. Mâhnirea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se încolăcesc in trupul lui. Încearcă să le ignore dar îi devine din ce în ce mai greu. Parcă are un sfredel turat la viteză maximă în intestine. Strânge din dinți cu putere până simte că îi plesnește capul. Chinul îngrozitor încetează pentru moment. Mâțule, aprinde-mi o țigară. Dar mai înainte dă-mi o gură de apă. Colțurile gurii sergentului se lasă în jos și câteva riduri adânci îi apar pe frunte. Cei împușcați în stomac nu au voie să bea apă. Ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a încheiat pentru totdeuna, căci tu ești cel întîi amor al meu și vei fi cel din urmă, unicul, precum unică ești, așa mititică și gingașă și cochetă pentru. al tău. Emin Te jenează că scriu numai pe o pagină, mîțule? Zău daca am două fire de nisip în casă și asta-i cauza. Până ce scriu a doua pagină se usucă cea dentîi. Mâțule, măi mâțule, mîncați-aș ochii! 182 [VERONICA MICLE] Constanța, 16 iunie 188 [2] Draga mea Veronică, Iartă-mă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mititică și gingașă și cochetă pentru. al tău. Emin Te jenează că scriu numai pe o pagină, mîțule? Zău daca am două fire de nisip în casă și asta-i cauza. Până ce scriu a doua pagină se usucă cea dentîi. Mâțule, măi mâțule, mîncați-aș ochii! 182 [VERONICA MICLE] Constanța, 16 iunie 188 [2] Draga mea Veronică, Iartă-mă că nu ți-am scris de atâta timp, dar am întîrziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scăpat o dată vaporul, care nu pleacă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
gingașă și cochetă pentru. al tău. Emin Te jenează că scriu numai pe o pagină, mîțule? Zău daca am două fire de nisip în casă și asta-i cauza. Până ce scriu a doua pagină se usucă cea dentîi. Mâțule, măi mâțule, mîncați-aș ochii! 182 [VERONICA MICLE] Constanța, 16 iunie 188 [2] Draga mea Veronică, Iartă-mă că nu ți-am scris de atâta timp, dar am întîrziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scăpat o dată vaporul, care nu pleacă decât de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dă fierărie, care umblă schimbând pasu, s-a Îndrăznit să ceară socoteală lu unu dă la bar că de ce-a manglit nește doape și-o pâlne; băieții s-au Îndurerat și au vrut să-și scoață pârleala pă hoitu mâții. Limardo i-a Împiedecat pă neprevăzute. Le-a manglit felina tomna când ierau cu zugrăveala la juma și-a catapultat-o În fundu dughenii, de iera s-o fractureze și să vină Societatea dă Protecție. Don Parodi, pentru nimic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un curent rece. Nu așa se intră aici, îl mustră socrul său, trebuia să faci ca mine, să te apleci puțin și să te ferești de apa care curge de sus. No, uită-te la tine, ești ud ca un mâț plouat. Într-adevăr, cămașa inspectorului era leoarcă. Nu fusese atent cum procedase bătrânul comisar. El trecuse de-a dreptul prin pânza de apă a cascadei. Sunt sigur că n-ai nimic de schimb la tine, nu-i așa? Cristian dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
treamăt freamăt * țîșnet * foșnetul trăsnet plesnet șteamăt cotropitor 108 {EminescuOpXV 109} [2] 2268 clocot muget hohot răget strigăt răget chicot strigăt zornet zinghet *** urlet [SINTAGME RĂZLEȚE] 2254 O privesc Facă lumină 2257 de aceea a întuneca conștiința paragin părăsit "coada mîții" 2258 Dacă se Unde a dus surdul roata și mutul iapa Domnilor Babilonia românească 2259 prostire [2cercevele *]2 prosop tocmagi posmagi (posmag) tăieței (tăiețel) vorbește mărunt mărunt, mărunt (mărunțel) cărunt stare Vermoegen înstărit vermoegend a se disprimăvăra Fruehling werden jitar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
minunat care insistă pe lângă mine să-l primești! Tocmai erau în criză de mâțe, ultima dispăruse. Stani se ridică mirat și după ce își salută profesoara îl ceru: - Dă-mi-l, te rog! El alegea mâțele, era expertul casei! Primi mâțul în brațe și începu examinarea sexului. Animalul nu se sinchisi și începu să toarcă. El se uita uimit la mâțul colorat multicolor, prototipul perfect al pisicii, exact cum îi plăcea; capul rotund, ochii mari și verzi, avea impresia că era
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mirat și după ce își salută profesoara îl ceru: - Dă-mi-l, te rog! El alegea mâțele, era expertul casei! Primi mâțul în brațe și începu examinarea sexului. Animalul nu se sinchisi și începu să toarcă. El se uita uimit la mâțul colorat multicolor, prototipul perfect al pisicii, exact cum îi plăcea; capul rotund, ochii mari și verzi, avea impresia că era un mic tigrișor tărcat, care începu să sforăie puternic. Dacă pisoiul toarce la cineva în brațe înseamnă că simte protecția
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]