1,217 matches
-
mi-ai dat ochii,/ Ochi de cer și-nflorit liliac:/ Tu vîsleai, spintecînd negrul lac,/ Eu sorbeam crinii albelor rochii/ Și doi ochi, două-adîncuri de lac” (Sub vraja trecutului). Nu lipsesc nici consonanțe bacoviene: „În toamnă, cînd cerul își plînge/ Mîhnirea, stropind chiparoșii,/ Prin parcul cu-aleile triste,/ Ca umbrele trec ofticoșii/ Flegmatici, tușind în batiste,/ Și scuipă petale de sînge,/ Ca purpurul frunzelor roșii” (Toamna în parc). O notă particulară întîlnim în expresia unui simțămînt campestru, al spațiilor largi de
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
depline în UE, a fost compromisă pentru că Traian Băsescu a dorit să își salveze pielea cu ajutor extern”, se arată în sursa citată. Profitând de acest context, Traian Băsescu confundă sprijinul extern pur politic cu sprijinul divin, amintindu-mi cu mâhnire de atitudinea pe care o adopta Ceaușescu după vizita lui Richard Nixon în România (1969), explică Norica Nicolai, care conchide că ziua de 29 iulie este foarte aproape, fiind ziua când se poate spera la un ”nou început”. Citește aici
Norica Nicolai: Băsescu confundă sprijinul occidental cu sprijinul divin () [Corola-journal/Journalistic/43420_a_44745]
-
slăbiciune. Dimpotrivă, mie, un astfel de om mi se pare chiar puternic. Tristețea, disperarea, sentimentul de neputință fac parte tot din noi, în diferite momente ale vieții noastre. Am intuit mereu, de când ne cunoaștem, că te ascunzi. Ți-am simțit mâhnirea, deznădejdea, revolta, toate aceste simțiri care te răvășesc adesea, dar despre care nu vrei să-mi vorbești. Ai uitat esențialul: că te iubesc. Atât de mult, încât am ajuns să-ți anticipez fiecare gest, fiecare cuvânt pe care-l vei
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
a ipocriziei. Gorgias, în Elogiul Elenei, relevă caracterul persuasiv al cuvântului, "crai puternic". Accentuează puterea lui cvasimagică și demonică. Unele întristează, altele înveselesc, unele îngrozesc, altele încurajează. Prin intermediul lor, un auditoriu teatral este succesiv mișcat de groază, milă, admirație sau mâhnire și poate trăi experiențele altuia ca și cum ar fi ale lui însuși". Gorgias spune despre tragedie: "Cel ce înșeală e mai cinstit decât cel înșelat, iar cel înșelat mai cuminte decât cel care se ferește de înșelăciune". În cazul lui Emil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
îl mărturisea dincolo lui Osiris și Isis, prin celebra Declarație a inocenței, așa încât se considera "curat", condiție pentru a i se dezvălui "taina aflată înapoia tuturor tainelor". Pe de altă parte însă, în scrierile sapiențiale ale vechilor egipteni, aflăm îndoielile, mâhnirile, nedumeririle oricărui om lucid de întotdeauna, începând cu îndoiala relativ la justiția divină: "Din copilăria sa omul s-a străduit să înțeleagă gândirea Zeului, cu umilință a căutat-o, și totuși zeii mi-au adus suferință și mizerie în loc de fericire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prin excelență un exemplu de acțiune cathartică pe care poezia, de înaltă gândire și vizionarism, cu puternică inducție emoțională, o poate exercita asupra unei profunde stări de neliniște. Adresându-se prietenei sale, poetul începe prin a-și deplânge starea de mâhnire "nedureroasă, goală, sumbră, mohorâtă, înăbușită, atonă, apatică", astfel că nici inima nici gândul nu mai reacționează la frumusețile naturii, precum apusul de soare, norii diafani care își împrumută mișcarea de la stele, strălucirea astrelor, luna de pe lacul de azur. Deși contemplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
scos cartea de identitate și aproape că i-a aruncat-o, iar arătarea cu șorț a înhățat-o cu dexteritate de maimuță. A examinat-o, iar fața i-a basculat, ca o hologramă, spre un amestec de satisfacție ascunsă și mâhnire mimată. — O, dar se pare ca ziua lui Mademoiselle a fost alaltăieri. — Da, și? — Deci nu e azi. Nu mai e. — Și ce contează o zi-două în plus? Ce fel de oameni sunteți? I-am dat cu piciorul sub masă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a contribuit, de fapt, la ceea ce doream: să mă vadă lumea și să știe că trăiesc. Devenisem ,,nevăzut", aproape nimeni nu mai știa unde sunt și cu ce mă ocup. E nevoie să se știe că exiști. Uite, una din mâhnirile mele este că nu am avut ocazia să stau la Paris, ca Becket, Llosa, ca Brâncuși sau Ionesco... Nominalizarea aceasta a însemnat foarte mult pentru mine - în primul rând pentru că o condiție esențială a unui candidat la premiul Nobel este
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
Tinde să creadă că, în alte locuri, ar fi avut el însuși șansa acestei împliniri prin eșec. Căci eșecul lui, pe care-l consideră real, i se pare golit de reversul împlinirii. Oricum, iată ce crede despre succes: "Dintre toate mîhnirile, cea mai cumplită e cea a consacrării" (III, 117). Sau: "Orice triumf are ceva profund abject, dacă judecăm după mutra învingătorului. Din păcate, învinsul, dacă învingea el, ar fi avut aceeași expresie ca rivalul său mai norocos. Nu e nimic
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
nu mai însoțește creatorul în demersul său, nu se mai înflăcărează, nu-i mai este partener, nici receptacul al entuziasmului. Postura unui poeta vates și-a încheiat, se vede, actualitatea, ori trebuie reformulată, de o manieră șocantă. De aici, exasperarea, mâhnirea fără leac. Dar, tocmai de aceea, Magda Cârneci apare ca o autentică poetă: vocația ei ultragiată nu se lasă reformulată sau transformată, în pofida epuizării induse de acest timp pervers al viețuirii noastre, devenit insensibil la sacru și la fervoarea câte
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
deșeuri pietre și vechituri/ am fost una cu podul cu râul aproape uscat una cu/ cerul crepuscular (...) eram aceeași milă aceeași esență sau cum să numesc/ acel frison (...) cutia goală de tablă era aruncată în apă/ era aruncată în mine, mâhnirea era aruncată în mine/ și în amurg în râu și în pietre/ mâhnirea mea nu avea rost eram lumea întreagă/ și o claritate fulgerătoare nemărginită m-a străbătut:/ am știut că sunt totuși iubită/ iubită de o iubire mai vastă
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
una cu/ cerul crepuscular (...) eram aceeași milă aceeași esență sau cum să numesc/ acel frison (...) cutia goală de tablă era aruncată în apă/ era aruncată în mine, mâhnirea era aruncată în mine/ și în amurg în râu și în pietre/ mâhnirea mea nu avea rost eram lumea întreagă/ și o claritate fulgerătoare nemărginită m-a străbătut:/ am știut că sunt totuși iubită/ iubită de o iubire mai vastă". Splendid poem, impregnat de o emoție superioară, metafizică, prea puțin obișnuită în poezia
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
păcălit! Eu știu ce spun. Lavoisier refuzat de o catedră de chimie pentru un flogistonis!... Eu aștept cu stoicism rezultatul. Mulțumesc pentru carte. O citesc. Cu sincere mulțumiri și salutări prietenești, H. Sanielevici Aflând toate acestea, mi-am spus - cu mâhnire în glas - că pentru a le comenta cum se cuvine ar fi nevoie de un nou Caragiale. Și-mi părea, firește, rău că nu-l avem. Dar tot meditând la acest trist adevăr, mi-am amintit deodată chiar de Sanielevici
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
foarte frumoase și, în ciuda unor singularități, foarte inteligibile (altfel n-aș fi îndrăznit niciodată să spun Ťfoarte frumoaseť, căci nu îmi bat niciodată joc de oameni)... Așadar, amintindu-mi că am fost fermecat de primele sale versuri, simt o adevărată mîhnire că nu înțeleg perfect pe cele din urmă și îmi vine să îmi cer iertare". Remarca lui Șerban Cioculescu: "Rîndurile lui Jiles Lemaître vor să fie subtil ironice, dar prin ricoșeu, noi surîdem pe seama criticului, care se crezuse în stăpînirea
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
iubit cu patimă, vizitat ades, cum ai intra într-un tunel de tren și în pieile mai tinere. Cafea cu lapte și pesmeți, în loc de madlenă, flori pe mormîntul lui Șaguna, maghiară învățată de nevoie. Și strigătul de alarmă și de mîhnire după farmecul care trece, acoperit de siluetele gregare ale cartierelor de blocuri. Prin același mecanism se pierd, în București, Moșii. La tîrgul statornicit pe vremea Basarabilor bătrîni se luau cele trebuincioase pomenirii morților, moșii și strămoșii. În Joia Moșilor, cobora
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
larma/ din jurul porumbelului asaltat.// Tresar dimensiuni între odihnă și mișcare./ O mână ar vrea să scrie, cealaltă întârzie/ sedentară, sprijinită de îndoielnic alb.// Un picior alintă epiderma covorului zburător.// Primăvară./ Verde întinat de relicvele evacuate de vânt.// Așteptare." Adaug cu mâhnire. Grăbită e viața artistului dar și insuportabil de leneșă, îndelungă și de atâtea ori mortală așteptarea artistului între semenii săi prinși cu folos și fără folos real cu viețile și așteptările lor! (Filip Köllö).
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
o carte sau foșnetul obsedanților oțetari din curtea casei intră, parcă, în chipul cel mai firesc în cuprinsul elastic al acestor convorbiri. Nemaivorbind de politica dâmbovițeană, care îl irita pe Octavian Paler până la cele mai plastice comentarii, ieșite dintr-o mâhnire profundă... Nu aveam, așadar, cum să-i prevăd răspunsurile. Întrebările mele sunt, de mai multe ori, simple pretexte pentru ca acest gânditor privat și independent, "lup singuratic", cum se definea, să se exprime în toată anvergura ideației sale. Lipsesc din această
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
Andrei Pleșu În Adevărul despre cineva care a făcut o comparație deplasată :” A-l compara pe N. Iorga, cu Dan Puric, e ca și cum l-am compara...pe Iorga, cu Puric”. Solomon Marcus, la TV, În dialog cu Patapievici, mărturisește cu mîhnire că actorii se mai și laudă că au fost proști la matematică!... Ca să-i ofer o palidă consolare marelui om de știință : și eu am fost prost la matematică, dar mă rușinez de această personală incapacitate. Punct. Uneori, snobismul, ori
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a fost una de substanță și că s-a cîștigat mai puțin decît se merita... Mi-am subliniat o sumedenie de fraze, care merită reproduse, spre edificarea celui care nu a citit romanul; din ele, Încerc să aleg cîteva, cu mîhnirea că nu-ncap toate, Într-un colț de carte: „Băteam mingea Într-o zi de decembrie cînd, deodată, a venit Revoluția”(p.11); „Nu numai Gheorghe era bețiv În blocul acela. Erau seri cînd toți bărbații veneau acasă direct de la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
oamenilor. Și primăvara trecu și ea ca toate lucrurile bune și frumoase și veni vara. Vara înseamnă pentru oamenii școlii, elevi și dascăli, vacanța mare. Bucuria îmbracă haine de sărbătoare pentru toți copiii aflați în bănci. Un cunoscut scriitor, intuind mâhnirea unor copii pentru trecerea neașteptat de repede a acestui al cincilea anotimp al anului, și-a intitulat o carte dedicată puștimii cu un titlu incitant: ,,Mică e vacanța mare!" Și iar venea toamna... Timpul își torcea nestăvilit din nesfârșitul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că atunci când într-o asemenea localitate strănută cineva dintr-un anumit cartier, toată suflarea din oraș se îmbolnăvește de gripă. Și vestea despre situația în care se afla Simona se răspândi repede. Ea însă trecuse uneori cu nepăsare, alteori cu mâhnire peste precupările oamenilor, cunoscuți și necunoscuți, peste micimea concetățenilor privitoare la modul ei de viață. Din anonima de altădată, datorită colportorilor de zvonuri și transmiterii acestora, în progresie geometrică, devenise o persoană cunoscută în întreaga urbe. Pe unde trecea simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fața scăldată de lacrimi reuși să șoptească printre sughițuri un rămas bun ce se topi în incinta care se întunecase de-a binelea: Sărut mâna mamă, sărut mâna tată... Dar cei doi se văzură alungați, cu toate gândurile încărcate de mâhniri, dincolo de căminul lor în care pasărea neliniștii își făcuse nechemată cuib. Văzând-o ca pe o umbră care se îndreaptă spre ușă, mama ei voi s-o urmeze. Se trezi cu o mână hotărâtă pe umăr. Soțul ei o opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fetei lui. Dumnezeu să te aibă în pază, fata mamei! spuse Maria, dar Simona era departe de binecuvântarea mamei sale. Aceasta o urmări cu inima frântă de durere prin geamul ce dădea spre stradă, ascunzându-și lacrimile în basma și mâhnirile în suflet. Fata făcu drumul până la poartă însoțită doar de un cățel tărcat, un ghemotoc cu ochi care n-o cunoscuse până atunci pentru că, la plecarea ei în lumea largă, acesta nu se afla în gospodărie. I se alăturase gudurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
două mâini, și-și strânse gândurile toate să nu izbucnească afară la lumina care creștea o dată cu dimineața. Dacă i-aș spune lui Costache acum că fata asta la care ținuse atât nu-i a lui, poate i s-ar potoli mâhnirea. M-aș alege cu sudălmi, cu un noian de vorbe grele, poate m-ar și bate. Ei, și? O mamă trebuie să îndure multe la viața ei. Dar cum să-i spun un așa cumplit adevăr pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
bucuria de a-și cunoaște bunica, măicuța mea fără seamăn în lume. Soarta mea, bună măicuță, ar fi fost mult îndulcită dacă tăicuța mi-ar fi înțeles crezul așa cum l-ai înțeles tu. Nu i-a trecut nici acum cumplita mâhnire, dar nădăjduiesc că nu m-a șters din sufletul lui"... Deși tatăl ei o repudia, nu-l ura, știa că undeva, într-un colț al inimii sale, mai păstra acea dragoste de părinte care nu se poate stinge niciodată. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]