82 matches
-
ei a oameni. Costache! Flămânzi și însetați ca în astă seară parcă nu am mai fost niciodată. Ai grijă de noi, că altfel ne pierzi de mușterii. Nu duce grijă, Dumitre! Așezați-vă colea la masa voastră, că îndată vine mâncărica și udătura. De ați avea voi burți pentru toate câte avem - s-a grozăvit crâșmarul. Spusele crâșmarului s-au dovedit însă adevărate cu vârf și îndesat...Indată au zăngănit țoiurile cu rachiu, ciocnite parcă mai cu grabă de astă dată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și matale în pace, moș Pâcule! i-a răspuns Mitruță, cu un început de necaz în glas. Dacă vorbesc, înseamnă că încă mai trăiesc. Dacă tac, se cheamă că îs mort. Si uite colea crâșmulița, care ne așteaptă cu căldurică, mâncărică, rachiuaș și vinișor... Unde mai pui că nici crâșmărița nu-i de lăsat, bătu-o-ar norocul. Ce să mai spun? Doar că Costache crâșmarul n-o avut de lucru și s-o însurat a doua oară cu fimeie tânără
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
stă, da’ mai și pleacă. Să nu pățim ca cel căruia i-o vinit cumătru-su În vizită. ― Da’ ce, nu s-au mai vizitat cumătrii? - a Întrebat Petrică. ― Da, dar aista, cum o dat de vin bun și de mâncărică aleasă, numai nu se dăde’ plecat. ― Și? ― Ce s-o gândit gazda? Și-o chemat copchiii și le-o zâs: „Ia pupați voi mâna nașului că el vre’ sî pleci!” Nu cred că trebuie să așteptăm să ne poftească gazda
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i aștepte. Înainte masa era masă, exista o rânduială. Acuma toți mănâncă pe apucate, ba chiar mai și șterg cu o bucată de pâine prin toate ruginiturile alea, ca să fie siguri că înghit toată otrava. Zâmbi misterios : Ți-am făcut mâncărica ta preferată. Jenică acceptă cu oarecare dificultate, dat fiind că bărbia îi rămăsese proptită între degetele femeii. Avu totuși inspirația să nu spună nimic, căci în fiecare zi mâncarea preferată era alta. — Hai, spuse ea, bătându-l ușor pe obraz
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gropar, băiatul a băut ceva mai mult și... (dinspre gardul cimitirului, intră preotul... cu dascălul aferent) Octav: Avem și popă! Și dascăl... și cădelniță...! Părinte, binecuvîntați..., nu așa se spune groparule?, v-am ruga să slujiți un parastas... avem băuturică... mîncărică... colivă... lumînări... Preotul: Cum să nu, fiule..., asta-i datoria noastră... Cine-i răposatul? Octav: Un prieten de-al meu, părinte... Un fost prieten... Preotul: Dumnezeu să-l aibă în pază... Da de ce-a murit? Octav: De nehotărîre, părinte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
binișor mai înaltă ca el. Și intuisem că avea o problemă cu asta, ceea ce îmi explica mie, filosofului și psihanalistului de week-end, înclinația lui pentru folosirea diminutivelor. Era straniu să auzi un bărbat în toată firea că vorbește de somnic, mâncărică, pupici... La Andrei, limba română se antrena să-și câștige dreptul la firescul și farmecul diminutivelor din limba italiană... Altfel, ele făceau parte din felul său de a fi, nu erau deloc forțate și aproape că îmi părea rău că
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
gropar, băiatul a băut ceva mai mult și... (dinspre gardul cimitirului, intră preotul... cu dascălul aferent) Octav: Avem și popă! Și dascăl... și cădelniță...! Părinte, binecuvîntați..., nu așa se spune groparule?, v-am ruga să slujiți un parastas... avem băuturică... mîncărică... colivă... lumînări... Preotul: Cum să nu, fiule..., asta-i datoria noastră... Cine-i răposatul? Octav: Un prieten de-al meu, părinte... Un fost prieten... Preotul: Dumnezeu să-l aibă în pază... Da de ce-a murit? Octav: De nehotărîre, părinte
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]