4,645 matches
-
mi-a șuierat Dumnezeu. Vino cu mine și n-o să-ți pară rău. Dar scrisul? Sminteală curată. Necurățenie desfrînată. Vii? Unde? Unde vrei: în mîine, în ieri, în tot locul sau nicăieri. Totul e o părere - am să-ți dau mîngîiere. Și alinare? Da. Și dimineața țigări la cafea? Era tîrziu. în jur, luminile se prefăceau în șoapte și ziua în noapte. Mi se năzăreau din ce în ce mai tare balauri, uriașe jivine, locomotive cu aburi. Una dintre ele a șuierat și-a oprit
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
Marius Chivu cu degete pe tastatură bătând scriu și încerc să fac abstracție de asta îmi trimit degetele peste tastatură într-o mângâiere forțată ce-mi răspunde cu vorbele mele deși eu sunt un altul care mi-e la fel de străin el îmi spune povestea pe de rost iar eu scriu fără să revin m-aș îngrozi să mai și citesc ce zbate trupul
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
ce poate Să scrumească totul, iar din scrum Să refacă pruncul matusalemic În carnea mea și în a voastră. Voi, cei din paradis, nu vă supărați Pe cei ce vor să-și fie din nou trup, Ce printr-o simplă mângâiere Ies din oseminte și devin mângâiere. * Deodată un nor zăvorăște întreaga viziune. Din el crește crinul sie însuși boltă. Încă îmi ești nevăzută, minune, Virginitate, a mântuirii escortă. Te pleci peste lume încătușată De gândul ce pentru spirit s-a
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
din scrum Să refacă pruncul matusalemic În carnea mea și în a voastră. Voi, cei din paradis, nu vă supărați Pe cei ce vor să-și fie din nou trup, Ce printr-o simplă mângâiere Ies din oseminte și devin mângâiere. * Deodată un nor zăvorăște întreaga viziune. Din el crește crinul sie însuși boltă. Încă îmi ești nevăzută, minune, Virginitate, a mântuirii escortă. Te pleci peste lume încătușată De gândul ce pentru spirit s-a născut. - Curăță de pe sunet, de pe cuvânt
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
ar fi lovitura care se abate asupra unui om, el - iertați-mi felul grosolan de-a mă exprima - va începe să mănînce numai după cîteva ceasuri sau cel mult a doua zi. Și cu asta își va găsi cea dintîi mîngîiere..." Și-un om care mănîncă, stimate domn, ca să mergem pînă la capăt „- iertați-mi felul grosolan de-a mă exprima -" se mai și cacă! Or, Natalia suferind și căcîndu-se, iată răzbunarea sadicului Turgheniev!!! Ce elegant trece timpul lui Turgheniev! „Mai
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
ca o iubire neterminată. Apoi se așternu molcom pe cea mai înaltă stîncă. Și se lăsă o lungă vreme sub gymnopediile lui Satie. O clisă perfectă în care se afunda uitînd orice; uitînd. Și fiecare bătaie a pianului erea o mîngîiere apăsată-n trupul lui. Și fiecare pauză-ntre sunete - o pauză respiraței lui erea. Un desfrîu static, definitiv, lipsit de obiect, lipsit de regret ori rușine... Un desfrîu ireproșabil, lipsit de urmări, de consecințe; de valori lăturalnice... Era chiar dezmățul
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
la urmă, ca o trufă amară - gnossianna lăutarului. Un plînset gemut din cine-știe-ce voluptate scrîșnită; epuizată. Ceva care-l spinteca încet, vibrînd în carnea lui și topindu-se. Ca și cum palme aprige, odată săvîrșindu-și lovirea - pe trupul lui se dizolvau în mîngîieri. Ca și cum fluturi enormi s-ar fi nuntit pe spatele lui, tăvălindu-l zăcut și moale, torturîndu-l cînd și cînd cu biciul tăios al muchiei de aripă. Năruindu-l cu ecoul tremurător al zbaterii lor... "Plouă cu vin..." Își spuse; și
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
găsit: ... O întreagă colecțe de boli cu transmitere textuală. Ferecate în coperț grele de toval, sfinte scripturi apocrife încuiate-n argintării de evangheliar, croite toate pe porunceala lui zănatecă. Sastisite ori fragede, ferfenițte sau fecioare, cu toatele-i simțră mîna și mîngîierea, bălăcind cu degetele printre cotoarele lor... Și cu cît ereau mai bătrîne, cu atît le înveșmînta mai prețos și le acoperea de valtrapuri ca pe împărătese. Iar eu am gîndit că pe undeva, cimitirul și biblioteca se suprapuneau în preocupările
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
hotărât accent compensativ. Echilibrul interior al eseurilor și articolelor critice, al simplelor notații, chiar ale lui Virgil Ierunca se află aici, în spațiul acesta greu de determinat, dificil de precizat, aflat la limita dintre sarcasm și dor, dintre ocară și mângâiere. Exilul este astfel o cruce răscolitoare de întoarceri, o "cruce de dor", e o stare a ființei care leagă, într-o mult mai hotărâtă măsură individul de spațiul care l-a născut și de care - cu voie sau fără voie
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
o stare de alertă a eului, de urgență a trăirilor și scriiturii, compensată de nostalgia purificatoare. Echilibrul - instalabil ca orice echilibru -, dar și armonia acestor enunțuri reies tocmai din această dialectică a sarcasmului și dorului, a verbului insurgent și a mângâierii, pentru că exilul înseamnă, deopotrivă, intransigență a neuitării și a demnității, dar și semn al destinului, privilegiu al întoarcerilor spirituale în spațiul matricial care a modelat sensibilitatea "des-țăratului". Tristețile, neîmplinirile și eșecurile, întâmplările și neîntâmplările sunt întâmpinate, cu patetism și luciditate
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
și li riaduc zîmbietul pi buzi? Pientru că - nu-i asa? - o mini întinși ți poati ajuta și primiești z/ua di mîini cu mai mulți spieranțî, iar un sufliet di om cari s-întoarci spri tini să iți ofere o mîngîieri ți poati faci și miergi mai dieparti cu pași mai siguri și mai încriezători. Nu sîntim cu adevarat oamini, fati, nu sîntim oamini în toatî puterea cuvîntului dicît cînd reușim și oferim din timpul și ienergia noastrî altor oamini cari
Scrisorile Andreei Marin catre Mihaela Radulescu se intoarce 2 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21206_a_22531]
-
a pelicanilor, lebedelor, stârcilor și cormoranilor care se trezesc alene la cinci dimineață pe meleaua Sahalinului. Lenea crepusculara care te face să adormi cu o carte pe fata pe o bucată pustie de plajă la Sfântu Gheorghe sau la Vadu. Mângâierile calde ale soarelui care-ți lichefiază pielea, mușchii și oasele după o baie în apă limpede și verzuie a lacului Erenciuc. Emoția melodioasa a Oanei Pellea într-un spectacol de teatru pe care-l urmărești cu lacrimi în ochi, baletul
Geamantanul cu dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82445_a_83770]
-
Dragoș Bucurenci Octavian Paler scria în jurnalul său mexican că, “lângă o mare, în timp ce soarele domnește singur deasupra plajei, nu mai e nevoie de nicio retorică pentru a da un înțeles vieții. Trupul singur umple lacunele filosofiei. El găsește o mângâiere într-un adevăr care pe filosofi nu-i satisface: că există.” Mi-am reprezentat întotdeauna paradisul ca pe o vacanță nesfârșită la malul mării, cu acces nelimitat la o bibliotecă. În ciuda avertismentelor medicilor dermatologi (pe care vă sfătuiesc, de altfel
Frica cea mare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82456_a_83781]
-
consoane Și vocale sacre? Pe ce chip Repede scufundat în limpezimea de brumă? Câtă splendoare devenită nisip Pentru a-mi arde bătăile inimii Și cât de beat respir Fulgerul pielii femeilor, nesecatul fir Ce leagă invizibilul de vizibil, Suflu al mângâierii, intangibil tangibil. 23 oct. 2003 Fluture, împărat, joc de harpe, În rug din îngeri bați Cu aripi ce pentru vecie Iau dimensiunile cunoașterii Flăcărilor pe care le cântă cenușa. Vezi, un aur ars sub pământ, Cu mine în pământ, Umple
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
Dorință de rădăcini dezgropată de cer. Dar e o foame de sub ceruri de apă Unde înghițită istoria rând pe rând, Fulger în fulger carnea o adapă, Cel mort e-n viul din împrejurul blând Al apei și-l cheamă printre mângâieri Prea târziu triumfa peste pietre poemul, Prea târziu câștigă memoria Celui în veșmânt de depărtări. Privește acest izvor păgân Și lanul de grâu vecin: desuetudinea Rugăciunii tale i-a dat numele Cu sarea tuturor corpurilor îngropate și aeriene. 30 oct.
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
de elixir își dă spiritul acestei ruperi sub arome Și inima se dezleagă de om Bătând în ritmul civilizațiilor ascunse. Cântați, voi, îngeri și copii, Mai bine să-mi aud văzul Cu aripile și gâtlejul vostru să-l pipăi Ca mângâierea nepierdută Și regăsindu-și puterea. Se așează totul în genunchi și în văzduh, Preaplinul râde ciobului de stea Ce i-a căzut în palmă. Dinspre lucrurile necreate contemplă Viul cuvintele. Grădina se visează acoperită De fulgi primăvăratici. Luciul de pe podoabe
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
un obiect pe care nu-l caută nimeni stau stau contemplându-mi lenea de la un gest la altul aud plângând o păpușă văd un copil lovind-o cu palma peste gură apoi ducând-o la piept într-un gest de mângâiere Am sărit peste gardul de sârmă ghimpată am mai surprins o vietate strecurată-ntre lemnele aduse de-afară de la o vreme îmi place s-aud jarul trosnind în măruntaie aștept să aud pocnitura întârziată a unei arme stau cu gura
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
dulce introducerea unei trompe de flutur într-o corolă... alo! strigă... dumneata bați cîmpii!... ne fraierești!... Și n-am mai vorbit o vreme... apoi iar... Mi-am șoptit că trebuie să fiu calm (nu bleg!) , să-mi îndrept cuvintele spre mîngîierea proaspătă de-adolescență rătăcită printre oameni, spre înțelegerea strictă a serafimilor... a heruvimilor... Doar leuștean hrănesc eu pentru ei în putini de cristal, nu glumă! De ce aș adăuga numai zbîrnîielile, poticnirile mele de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
copilăria recâștigată”, spune Charles Baudelaire. Fără asemenea adulți cu suflet de copil nu ar fi existat niciodată „Amintiri din copilărie” sau „Aventurile lui Tom Sawyer”. Din acea perioadă a vieții, când totul era posibil, când orice tristețe era ștearsă de mângâierea blândă a mamei, când pur și simplu puteai visa continuu, căci viața însăși era un vis, avem doar amintiri plăcute. Așa cum spune și Octavian Paler, „copilăria și inocența sunt descoperiri târzii, când amintirile și greșelile își alungesc umbrele. Ni le
„COPILĂRIA ESTE INIMA TUTUROR VÂRSTELOR” de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380656_a_381985]
-
gânduri într-o iarnă cu zăpezi / Aduse în miez de noapte peste munți, de caii verzi // Chem iubirile apuse din nedefinite vise / Să-mi trimită-a lor dorințe prin viu grai, nu vorbe scrise / Pregătesc la fiecare un buchet de mângâieri / Să le însoțească-n noaptea coborâtă în tăceri // Caut în singurătate întâmplări din vremi trecute / Cum am înfruntat „sistemul” să n-ajung la servitute! / Caut să găsesc cuvinte să cutremure pământul / În vreme ce omenirea-și sapă singură mormântul // Ca să-mi fac
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
a ființei, sunt trăiri în frumusețea și în truda cuvântului scris: “Din ierburi sălbatice și culori/ Am împletit cununi de apă vie/ Punând pe frunte și la cingători/ Cuvintelor parfum de iasomie.// Bolovănișul l-am greblat în gând/ C-o mângâiere dusă la ispită,/ Am pregătit ogorul cultivând/ Frânturi de dor din viața netrăită.// Pe secetă cu lacrimi le-am sădit,/ Sudoarea frunții le-a udat pe toate,/ Suav buchet de flori mereu călit/ Să-nfrunte vremurile, de se poate...” (Trudă
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎNTREBĂRI DESPRE VIAȚĂ! Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Care-i marea alinare, Și la boli și la durere? Este rugăciunea tare; Ea aduce mângâiere! Ce-i în viață fericirea? Nu averea,nu comori! E să-ți afli mântuirea, Înainte ca să mori! Care-i marea suferință, Drumul către iad și chin? Să te lepezi de credință, Când,tu te-ai născut creștin! Care-i bogăția
ÎNTREBĂRI DESPRE VIAȚĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380754_a_382083]
-
perceput. Deoarece i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Încerc și mă străduiesc să cred și să am convingerea sau nădejdea că vom ști cu toții pe mai departe, să ne cinstim înaintașii, potrivit meritelor și vredniciilor fiecăruia, cu toate că în aceste
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
noapte În sufletul meu. Eu locuiesc Într-un ceasornic - mi-am spus -, strigătele oaselor aleargă toată noaptea prin mine. Uneori deslușesc printre ele glasurile mamei care mă cheamă din depărtarea grădinii, din albastru. Ale mamei, care Îmi leagă rănile cu mângâierile ei, care mă ceartă cu lacrima. Cineva a pus cu siguranță ochii pe mine. Roțile din cer ale ceasului mă urmăresc cu scrâșnetul lor de fier, cu strigătul oaselor. Cu soldații Întunericului. Soldați pe care, În ultima vreme, nu-i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
crize de agresivitate În mediul familial și În cazuri extreme prin depresii, alcoolism, drog, etc. Pentru a nu deveni adevărate „bombe cu explozie Întârziată”, băieții trebuie Încadrați de mici Într-o formă de educație adecvată și nu trebuie privați de mângâieri și de gesturi de tandrețe care erau de obicei rezervate fetițelor. Societatea și familia cere de la un bărbat, echilibru și responsabilitate. Bărbații trebuie inițiați de mici În ARTA DE A TRĂI ÎN SOCIETA-TEA DE CONSUM, În ARTA ECHILIBRULUI. Contactul cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]