134 matches
-
suflet îndrăgit, Nici visezi cât poți în lume Tu să fii de fericit. A mea buză e de miere, Sânii mei sunt de omăt Și tot sufletu-mi te cere Și te chem, le chem încet Vin iubite, multe nume Mângâioase îți păstrez Visul vieții mele este Tu ferice să te vezi. De ce-ntorci tu ochi-n laturi De cuvântul meu gonit...? Nici visezi cât poți în lume Tu să fii de fericit. Zi și noapte stă la tine Al meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trase în dreptul lor tocmai când Constantin Brâncoveanu, adus de spate, obosit, ieșea din cuhnie. În întunericul rădvanului, când trăpașii repezi intrau pe Podul Mogoșoaiei, domnul îi spuse: — Au stors sedilele, patru sedile, și m-au spălat cu rouă, blând și mângâios. Apoi m-au frecat cu rămurele de pelin. Mirosea tare bine. Pe urmă mi-au spus să închid ochii și au început să mă lovească cu rămurele de pelin și de urzică. După un timp, loviturile au devenit mai dureroase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încălecai, Ștefane. În întunericul cortului, așezați pe spate pe matrațuri umplute cu iarbă de mare imitând divanele, cei doi bărbați întinseră mâinile să și le întâlnească. A prințului era rece, umedă și tremura ușor, a domnului era caldă, bună și mângâioasă. — Să-i judeci și să-i pedepsești, taică! — Pe cine, pe slugă sau pe cel care i-a poruncit? — ... — Așteaptă..., așteaptă să-i prind și să-i dau în vileag pe cei ce au pus la cale netrebnicia. — Aga Selin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
coada solzoasă și ochișori lucind bulbucați. Mișcându-și mustățile groase, dihania începu să roadă grăunțele care se scurgeau dintr-un sac. Când, descântând de spaimă, fata zvârli cu ciudă în el un ciucalău, lingurarul zise cu glasul lui moale și mângâios : - Lasă-l, săracu’, asta e munca lui. Hai, fată, toarnă și tu în coș, că-l trezesc eu pe morar. Ghebosul se ridică iar sarcina din spinare i se văzu mai bine. îl împunse cu codiriștea pe morar. Acesta căscă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
altfel. Și propuse să împărțim cele două grame ale mele, dându-i lui și lui Zander câte trei sferturi de gram, iar mie, ca începător, să-mi rămână o jumătate de gram. - Se poate, nu? mă întrebă el, privindu-mă, mângâios, în ochi. Dar Zander interveni, spunând că se îndoiește că două treimi plus o jumătate fac doi. Văzând că s-a ajuns la un acord, Hirghe, care până atunci stătuse cu capul plecat, luă banii de la mine și de la Nelly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
replicile, ca într-un film mut: “El - uscățiv, cu mustățile adunate, cu ceva bătrânesc în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre a nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care are alte treburi, cu gândul în altă parte, fără pretenții, fie că și le îndeplinise, fie că nu se mai gândea la ele, știind că e prea târziu să
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
aștepta să se întâmple ceva, cu toate că este conștient că nu se poate întâmpla nimic. Și, pe măsură ce îl deranjează tot mai mult sentimentul neplăcut, amestecat cu o tandrețe tulbure față de cei doi, vocea și-o aude tot mai prevenitoare. Atât de mângâioasă, încât numai el și-ar putea detecta cele câteva note false. Note false am spus ? O eroare ! Mai degrabă cele două suflete pe care le poartă în piept, așa cum îndreptățit a spus poetul... — Faimoasa scrisoare a Regelui Carol care se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o tractare ce promitea atât de mult, căci curând după aceasta trimise pe capelanul Curții și omul său de încredere, Ioan, ca sol cu scrisoare de răspuns către domnitorul româno-bulgar Kalojoannes (Ioannițiu). El liniști pe solicitatorul doritor de coroană, prin mângâioasa împărtășire, că pe baza însemnărilor făcute în cancelaria papală, s-a descoperit că și în vremea de mai de mult mai mulți regenți romîno-bulgari fură încoronați. El pomeni faptul, stabilit prin documente, că în zilele și după impulsiunea papei Nicolae
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
convertiți, de a readuce pe calea dreaptă pe cei ce îmblă pe căile strâmbe ale ereziei și, în fine, de a smulge din puterea păgânilor prin mâinile credincioșilor Locurile Sfinte ale mântuirii oamenilor. Față cu această problemă a răsărit acuma mângâioasa speranță cumcă Asan va alerga în ajutorul împărăției latine amenințate cu o putere mai tare, iar Vatatzes se va abține de la orice dușmănie și va reintra în sânul bisericei dreptcredincioase. Plecând de la ideea cumcă pierderea vrednică de plâns a Locurilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
brusc, țâșni în zigzag spre mănoasele spice. Era o splendoare să-l privești; înalt, cu glezne fine, cu crupa încordată de efort, cu gâtul întins și roind de sudoare, calul părea un zeu modern fugărind o nevăzută nimfă prin pletele mângâioase ale grâului. Deodată, superbul centaur cu cap de cal și corp de taur își arcui în aer cele peste 400 de kilograme ale sale, făcu un salt și se ghemui la pământ, dispărând din vedere. Când se ridică ținea între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu vreau! Și, dacă nu mănânc, mor! - Oi!, se sperie Bălana, cumplit. Scuipă-n sân, Îi trage la cruci - Încearcă să mă ia cu binișorul - m-aș lăsa cu dragă inimă: e așa de bălană și de ochioasă și de mângâioasă la auz... Și atât de bine miroase - altfel decât Tecla, decât toate - miroase bine, a cozonac de crăciun, deși a trecut demult Crăciunul... Dar nu trebuie să mă las Înmuiat. Ea mă roagă, cu mâinile Încrucișate; mă amenință cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pozitiv. Vă va aștepta probabil o vindecare temeinică și cu siguranță o stopare a progresiunii răului care vă chinuie. Promiteți-mi că veți colabora, că organismul dumneavoastră va colabora cu mine și totul va fi foarte bine. Vocea fermă, dar mângâioasă a femeii în alb are cu adevărat miraculosul dar al unei terapii de suflet. Dora răspunde cu convingere deși vocea îi devine din ce în ce mai moale, mai ștearsă, mai pierdută: Desigur, voi colabora ! O voi face atât cât conștientul și poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
părea că, deși țintuit pe scaun, devenea un fluture ușor care își lua zborul de pe degetele subțiratece ale doamnei și se avânta în văzduh în căutarea sunetelor pe care nu le putea ajunge niciodată fiind urmate de altele și mai mângâioase sau și mai sprințare. Goana după sunete era întreruptă de vocea blândă a doamnei Ana care îi dădea un fior, o neliniște în piept "E târziu, copile. Mama te așteaptă." Acum știe, știe cât o iubise pe doamna Ana încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
liniștea ! Simion, pune-le pe fetele tale să caute, să caute și vor găsi, vor descoperi adevărul. Și acum plec, vă las în familie." Calmul se restabilește la masa umbrelor, la masa dorului. Dora simte din nou degetele Teodorei atingând mângâios degetele stângii sale. Când cercul din trei se reînchide, percepe din nou întrebarea transmisă de spiritul tatălui ei : "Dorina, ce face Dorina ?" "E bine tată, e bine. Și-a terminat licența în literatură și acum pregătește o teză la Sorbona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Se culca el, nu mă lăsa nici să citesc, "iertați-mă, îmi bate lumina în ochi", și începea teroarea din fiecare noapte. Din pricina lui cunosc toate felurile de zgomote pe care le face marea lovindu-se de țărm, rare, sacadate, mângâioase, aproape șoptite, tandre, lenevoase, ori, dimpotrivă, surde, furioase, anxioase, amenințătoare. Nopți întregi n-am făcut decât asta, să le studiez. Încercam să ascult marea, ca să-mi strunesc nervii gata să explodeze. În mod excepțional, i se aducea totdeauna mâncarea în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care sălășluia o rezistență a formulelor care dispăreau. Era un component chiar în descompunere. Mini își închipui locul viran înainte ca oamenii să fi clădit orașul; își închipui apoi orașul golit de oameni! Erau inseparabili. Căută orașul cu o privire mângâioasă, prin voalul ceței. își reaminti atunci același oraș, întreg, în plină funcție a uzinei lui omenești și pe care totuși nu-i vezi din pricina unei anumite cete care nu s-a rupt; ale cărui aspecte nu prind pe plăcile sensibile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de duzină, Dan Stoica 1784. Vreme în schimbare, Eugen Uricaru My Name is Alzheimer, Tania Lovinescu,. Strigă acum, Magda Ursache Întîmplări, Alex Ștefănescu Tîrgul șaradelor, Paul Miron Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, Hélène Lenz Abigél, Magda Szabó Gina, Méhes György Mîngîios, Irina Andone Iubire în bătaia vîntului, Leonard Barras Fontana di Trevi, Dan Stoica Clonțea, Roze, crini, metafore Procopie P. În curs de apariție: Vânătoarea de porci, P. C. Jergild LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției INOROG (selectiv) ALBA-IULIA Librăria
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Ursache, Astă vară n-a fost vară ▪ Josef Haslinger, Balul Operei ▪ Jean Giraudoux, Bella ▪ Lucian Merișca, Deratizare ▪ Cătălin Mihuleac, Dispariția orașului Iași ▪ Dan Stoica, Fontana di Trevi ▪ Gyorgy Mehes, Gina ▪ Ion Gheție, Încotro? ▪ Leonard Barras, Iubire în bătaia vîntului ▪ IrinaAndone, Mîngîios ▪ Petru Aruștei, Moarte și renaștere. Supraviețuire ▪ Tania Lovinescu, My name is Alzheimer ▪ Procopie Clonțea, Roze, crini, metafore ▪ Felix Caroly, Sertarul cu iluzii ▪ Magda Ursache, Strigă acum... ▪ Paul Miron, Tîrgul șaradelor ▪ P.C. Jersild, Vânătoarea de porci ▪ Anton Marin, Eu, gândacul Librării
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ușori ca umbra, șaluri cu ciucuri mititei, de mătase roșie, și alte țesături, de să le spargi cu limba de subțiri. Ieșiră, apoi, în jurul cănii de vin, în care scânteiau pureceii de argint viu, să dospească, afară, cu toții, la soarele mângâios, prin care Vara Sfinților Arhangheli binecuvânta, poate, cel din urmă răstimp, cu ceasuri plăcute, călduțe ale anului. Profetul își apleca, tot mai des, pletele-i crețe și botișorul fremătător către Vartolomei: Mult place la mine, fata Caterina, zicea el. Iov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
György Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, Hélène Lenz Iubirea și alte iubiri, Ion Miloș Iubire în bătaia vîntului, Leonard Barras Încotro?, Ion Gheție Întîmplări, Alex Ștefănescu, Lacrima interioară, Solo Juster Madia Mangalena, Michael Hăulică Milionar la marginea imperiului, Constantin Dram Mîngîios, Irina Andone Moarte și renaștere, Petru Aruștei My name is alzheimer, Tania Lovinescu Pe apă, Hans Maarten van den Brink Rămîi peste noapte, Michael Kohlmeier Roman de citit în tren, Dumitru Țepeneag Roze, crini, metafore, Procopie P. Clonțea Sertarul cu
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
EminescuOpI 105} SINGURĂTATE Cu perdelele lăsate Șed la masa mea de brad, Focul pîlpîe în sobă, Iară eu pe gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. Amintiri Țîrîesc încet ca greeri Printre negre, vechi zidiri, Sau cad grele, mângâioase Și se sfarmă-n suflet trist, Cum în picuri cade ceara La picioarele lui Crist. În odaie prin unghere S-a țesut păinjeniș Și prin cărțile în vravuri Îmblă șoarecii furiș. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un dans iscusit. vă spune ceva bobița de transpirație ce-i frăgezește lui fruntea, i-o face amară precum coacăza verde? acolo, în căderea de sudoare alungită, văd limpede julitura genunchiului ce și-a câștigat dreptul la cicatrice, la balsamul mângâios al luminii. musca și păianjenul de când mă știu, dorm cu tâmpla pe o pânză de păianjen, ușoară, flexibilă și transparentă ca aerul înghețat. dimineața, ei mă întreabă de ce am fruntea boțită, iar eu le răspund că m-a rănit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vibratile polenuri, hrănitoare și dense ca mierea, ni se adaugă continuu în locul unde ne depozităm comorile iluzorii, smulse din noaptea ce-și închide pleoapa peste tot. chiar și incompletă, lumea germinează în cernoziomul ce se îngrașă în neștire, din noi. mângâios mângâios sună cornul lunii celei noi, surditatea pământului doarme somn faraonic, totul cade în ea ca într-o gaură neagră și se prinde în capcane ce n-au dezlegare. atotputernică, noaptea devoră totul și pe sine cu fierbințeală. nouă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
polenuri, hrănitoare și dense ca mierea, ni se adaugă continuu în locul unde ne depozităm comorile iluzorii, smulse din noaptea ce-și închide pleoapa peste tot. chiar și incompletă, lumea germinează în cernoziomul ce se îngrașă în neștire, din noi. mângâios mângâios sună cornul lunii celei noi, surditatea pământului doarme somn faraonic, totul cade în ea ca într-o gaură neagră și se prinde în capcane ce n-au dezlegare. atotputernică, noaptea devoră totul și pe sine cu fierbințeală. nouă ne sucombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
strop de ploaie 70 hrană 71 neliniștea cântecului 72 puterea tăcerii 73 pierderea glasului 74 vrei tu? 75 noaptea cu vene îngroșate 76 băieții mei 77 nu mai sunt tânără 78 piatra 79 toamnă 80 nepoftita fiară 81 chirurgie 82 mângâios 83 osmoză 84 următoarea chemare 85 vremelnicie 86 durere 87 nicicând 88 arhanghelul gabriel 89 febra cântecului 90 viitorul culcuș 91 înțelesul ascuns 92 înțelepciunea pietrei 93 părinți și copii 94 iubind 96 lumi nenumite 97 caii din copilărie 98
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]