1,105 matches
-
la care se adăuga și un miros acru de grâu Încolțit, care venea din altă parte, a leșinat În brațele tovarășei, așa Încât palma pe care a luat-o de la tovarășa Codruța a fost trecută cu vederea, ca și Întrebarea ei mânioasă: cum vorbești așa, mă, puță? L-au culcat În iarbă, pe marginea trotuarului, și l-a stropit cu apă de băut cărată În spate de tovarășa Îngrijitoare Codruța, Într-o marmită de zece litri, pregătită anume pentru plimbarea În parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-o, într-o deschizătură ce duce într-un palat subteran: "(...) mă aflu într-o sală uriașă în fața unui tron de malahit, pe care sta împărătița Furnică, îmbrăcată într-o rochie de dantelă neagră, cu o coroană de sârmă pe cap". Mânioasă că un om, făptură netrebnică, stăpânită de gânduri și dorințe urâte, a pătruns în sanctuarul ei, hymenoptera suverană vrea să-l pedepsească, dar aflând, de la furnicoiul vătaf, că intrusul nu călcase pe drum pe niciun supus al măriei sale, își schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei înseamnă amputarea drapelului ei, ceea ce înseamnă falset și El mă poartă și-mi arată un falset, rătăcind pe lângă noi, având vina de a fi falset, nu el și-a propus-o, nu el și-a indus eroarea și arată mânios spre El și astfel Îl simt mai trist, va trebui să-l liniștească cu o promisiune, dar datoriile Lui cresc, Mamă, așa cum eu n-am să pot niciodată să-ți întrec așteptările, pentru că port vina de a întreba și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sperie, îl amenință, îl și căpăcește puțin, dar degeaba. Cu fața tumefiată, Mitică plînge. Lumea se adună și condamnă bestialitatea candidaților satrapi. De ce te-au bătut, Mitică? Eu țin cu dom' Zamfir... Ce dobitoci! Satul vuiește și lumea este tare mînioasă. Să-l bată în halul ăsta! Pe un om nenorocit, pedepsit și așa prea mult de Dumnezeu... Mitică se plimbă peste tot și sîngele închegat de pe față provoacă o imensă compasiune. M-au omorît, dom' Zamfir. Criminalii! Zamfir îl sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu toții să ne spargem piepturile. Nimeni nu făcea mai multă zarvă ca Vilmoș țiganul. Era mai mare cu cîțiva ani decît noi, ceilalți, se pusese În fruntea cetei, șuierînd cu două degete-n gură ca la speriat graurii. Cel mai mînios și mai necăjit era Însă baciu’ Șipoș oloierul, pe care-l vedeam pentru Întîia oară nemînjit de ulei. S-a răstit la noi: — Mă! CÎnd vă văd și pă voi aci, Îmi vine să mă omor mai iute! Împrăștiați vă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca despre o zînă. În schimb, pe Împăratul de la Viena Îl zugrăveau pe ziduri ca pe un porc cu mustăți și, pe deasupra, atîrnat cu capul În jos. În al doilea rînd, basul iriș, adică domnul O’Leary, era tot mai mînios. Nu-i plăcea că veneau ziariștii să o ia pe Flory la propagandă pentru Înro lare, Îi cerea să nu se mai ducă și să nu-i trimită pe oameni la moarte, dacă tot ține la ei și le face
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și încă nu și-a reluat capacitatea de gândire. Nu mai percepe minunatele irizații albastre din neantul transparent. Nu percepe că forma bordată de violet și-a schimbat irizațiile înspre culoarea roșie. Spiritul devenit roșu, spiritul acelei misterioase Minodora este mânios. Se zbate, vibrează și o îmbrățișează pe Dora într-un cerc arzător. Încearcă să redea gândire formei flasce ca o mică băltoacă transparentă cum a devenit Dora după această reîntoarcere în lumea spiritelor. Parcă ar face niște insistente gesturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cei câțiva vecini de la marginea târgului, care i-au promis mare chelfăneală că i-a făcut de tot râsul, dezvăluind în mahalaua sireteană că rutean înseamnă un ucrainean aflat tot timpul în călduri precum cervidele în timpul rutului. Or fi ei mânioși, dar altcum nu se poate explica numărul mare de urmași de pe la casele lor... Așa că nemții, când i-au numit ruteni, au știut ei ce au știut... și au făcut legătura nemțește, chiar la marele fix, cu scopul de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cal, una vacă, una junincă, trei porci, douăzeci de găini, zece rațe, zece gâște. Proveniența terenului!? Moștenire de la o rudă a tatălui. Tot mazilit!? Tot. Frați!? Surori!? Patru frați și patru surori. Eu sunt al treilea născut în familie. Pe lângă mânios, tovarășul Ilie părea acum și nedumerit, chiar încurcat și se scărpina la ceafă căznindu-se să își amintească ceva în timp ce răsfoia febril un dosar voluminos. Deodată, chipul schimonosit și ochii de viezure i s-au luminat și s-a repezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ridicat rapid să plec: Scuză-mă, însă cred că e mai bine să... Pe hol, în fața mea era chiar sabia din vis. O fracțiune de secundă, văzui sânge, sângele meu, el tăindu-mi gâtul. Mă speriai atât de tare încât, mânioasă, întinsei mâna spre sabie, să. Însă mă oprii la timp. Mă sprijini cu grijă. Și atunci îmi venii în fire. Sigur, cum să nu. Și iarăși, îmi amintii scena din fața blocului. Îl împinsei cu putere și fugii. Nu mă oprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
amenință: Vezi, nu e bine să te pui cu mine. Așa e. Îmi pare rău. Scuzele mele. Scuzele îți sunt acceptate. Apoi îi sună mobilul. Alo? Ce? Cum? Închide telefonul. Ce s-a întâmplat? întreb îngrijorată. Poți să pleci spuse mânios. Ce? Îți recomand să pleci, spune și izbește în mobilă. Iute, ies pe ușă. Însă înainte de a ieși din pădure mă întorc tiptil. Îl văd de pe fereastră beat. Intru: Ce ai? întreb. Riscul de a fi aici e mare. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nici eu nu sunt mai prejos. Ne jucăm unul cu celălalt. Fiecare cu viața lui, treaba lui. Și totuși împreună. Într-o zi, în parc: Vrei să rămân? întreabă. Da. Sigur? Da. Însă iată că, privindu-mă, își dă seama: Mânios și rănit ca niciodată, cu sufletul îndurerat, izbește în copac. N-aveam să aflu, nu? întreabă pentru el. Când trage aer în piept, spune: Va trebui să accepți să te ajut măcar cu bani. Și pleacă, neuitându-se în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Întinse mâna și le numără una câte una, așezându-le În două grămăjoare lângă călimară. — Lipsesc patru dubloni, zise. — Da. I-am păstrat pentru deranj. Și pentru c-am fost luat drept tâmpit. Dominicanul ieși din nemișcare cu un gest mânios. Ești un trădător și un iresponsabil, zise, cu ură În glas. Cu scrupulele dumitale inoportune i-ai favorizat pe dușmanii lui Dumnezeu și ai Spaniei. Toate astea le vei ispăși, ți-o garantez, cu cele mai oribile munci ale iadului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În pensiunea unde am locuit, scumpo, înainte de a cunoaște familia mamei mele, nu existau pisici: era prea umed, prea mult vânt, prea cenușiu totul, iar în curticica din spate, cu întunericul ei, cu țâșniturile ei de stuf și cucuvelele ei mânioase, valurile care plecau și veneau se loveau în odăi cu un mic vârtej de spumă. Încât pisicile, cu toate eforturile bucătăresei de a le seduce cu străchini de țipari, dispăreau printre eucalipții alarmați de dezordinea mării și cadavrele de marinari
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
ei!" (p. 367). Asprimea aceasta de prieten adevărat e completată, de cealaltă parte, prin toleranța nesfârșită a poetului probozit. În unsprezece ani și în cinci sute de pagini de corespondență, Adrian Alui Gheorghe se supără abia de două-trei ori pe mâniosul profesor-profet. Care suferă teribil la fiecare perioadă puțin mai lungă de tăcere. Dacă am ceva să-ți spun rău, ți-o spun ție", îi precizează Aurel lui Adrian, acuzându-l imediat pe mult prea politicosul amic că i-a scris
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
simulează stabilitatea, piesa de teatru este însă o farsă: unul după altul se succed oameni grași strigând "creștere economică", speculanți care joacă Domino folosind țări în loc de piese, fete defilează pe scenă ducând parada unor imagini catastrofice. Publicul este enervat și mânios, rămâne cu toate astea așezat până la terminarea spectacolului. Dar când se vor întâmpla toate astea? 3. Lasați mai bine la o parte această imagine și începeți să puneți întrebări simple. De exemplu: De ce trebuie să muncim din ce în ce mai mult, dacă tot
Frankfurter Allgemeine: Cum poţi să salvezi lumea, în 10 paşi uşor de aplicat () [Corola-journal/Journalistic/60107_a_61432]
-
i-o întind, deci unde e, aici în oraș? încerc să aflu mimînd indiferența și spre surprinderea mea chiar primesc un răspuns, da, nu e departe de aici, să-i transmit ceva? Transmite-i că are un copil, îi spun mînioasă, Ghily are nevoie de el, ar trebui să treacă să-l vadă cît mai curînd, și el îmi răspunde, nu-ți face griji, am să mă ocup de asta, cu o voce surprinzător de blîndă, dar cînd mă uit la
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
cu acest intelectual care se bucura de o strălucită recomandație), că mai înainte de aceasta, l-a debutat, pe la 17-18 ani, în Jurnalul literar, publicîndu-l ulterior în ziarul Națiunea, că l-a făcut asistent universitar. Modestul Marino îndreaptă împotri-vă-i un deget mînios, incriminîndu-l „de megalomanie, amor propriu și egocentrism «creator», de realizare cu orice preț a unei «opere»", căci ar fi acționat la autorul lui Șun „doar o psihologie megalomană globală". Sunt scoase în relief numai și numai compromisurile marelui înaintaș, ca și cum
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
la recunoașterea greșelilor lui, el era o ființă demnă de plîns, ignorantă, așa că penitența sa n-ar schimba nimic. Nu era necesar nimănui. Putea să se pocăiască, după cum putea și să nu regrete nimic, oricum, era la fel de insignifiant în fața statului mînios. Observa cît de mult se schimbase Liudmila în acest timp. Nu-l mai căuta la telefon pe administratorul blocului ca să-i ceară: „Trimiteți-mi imediat mecanicul", nu mai făcea investigații pe scări: „Cine a azvîrlit din nou resturi pe lîngă
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
subtext, apare convertită nu numai într-o sursă de neliniști, ci și de meditație: „A murit încă o statuie în oraș/umilă cu leopardul în brațe/concavă și posacă/după ce fiii statuilor/au fost copleșiți de glorie/după ce fiicele lor mânioase/au trecut strada/năpădită de ierburi/în oraș se auzea numai orga/cu limbă de junglă/mireasa cu ochi verzi/temătoare și umedă/cu leopardul în brațe/ iar statuia care nu știa că e statuie/a traversat strada//călăul”. Diversă
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
Președintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, că este „mânios“ pentru că are un salariu redus cu 25%, având în vedere că el este doar bugetar, menționând că această scădere „se simte dramatic“ la cei cu salarii mici, dar și la parlamentari.
Antonescu se dă bugetar mânios din cauza lui 25% () [Corola-journal/Journalistic/49893_a_51218]
-
e mare. Și nu e rău deloc, fata nu și-ar putea păstra locul fără protecție. Cum arătau bărbații ăștia?” „Înspăimântători. Mi-e teamă că și eu m-aș fi îndepărtat de ei ca să nu mă molipsesc de ceva. Încruntați. Mânioși. Poruncitori. Fanfaroni. Murdari. Ce-i drept, toți cu telefoane mobile și cu inele. Și unii cu geacă.” „Da, mi-am spus, reacția clienților din cofetărie: a impresionat-o cu adevărat, o să-și aducă aminte de ea prima oară când va
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
bani. Mama s-a înfuriat de-a dreptul. M-a făcut târfă și saltea nemțească... «Rușinos! Dacă-ndrăznești o singură dată să te duci la Nadia, nu te mai primesc în casă». Eu n-o mai văzusem niciodată așa de mânioasă și i-am transmis Nadiei că nu mă voi ocupa de Bălănică.” După asta Anna și Nadia l-au întâlnit la teatru, mai precis la ieșire din teatru. În Berdiansk veniseră superiori nemți, iar localnicii primiseră îndrumarea să meargă la
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
rate, pe care tocmai le-am terminat de plătit. S-a supărat pe cei doi copii ai noștri, n-am știut niciodată de ce. Dar mi-a interzis să intru în contact cu ei. Mă tem de ea, pentru că, atunci când e mânioasă, mă și lovește. Nu mi-a trecut niciodată prin minte să o lovesc și eu, căci mi s-ar părea că dau în mama. Ocupă parterul și primul etaj. Dar eu mi-am amenajat subsolul după gustul meu. Ba chiar
RÉGIS JAUFFRET - Microficțiuni by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/5863_a_7188]
-
atitudini și asta nu doar așa, pentru că n-ar fi capabil să reziste într-o atitudine extremă și pură, dar din dorința de a edifica niște structuri poematice în care interferează în gradații echilibrate o mulțime de nuanțe tonale. Neconcesiv, mânios pe spiritul arăbesc, în ipostază de arbitru tragic între spiritul poetic și real, Ion Mureșan își vede de propriile-i mituri, dincolo de orice prejudecăți, oricât de glorioase. Patru paragrafe Un Orfeu satyric „Lumea exprimată de un satyr, după ce organicitatea religiei
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]