1,030 matches
-
vrăjea ca și când eram asuprit de propriul meu gând, ca și când, ca și când... mă loveam de umbra unui bine ce rătăcea din vechime. Apoi ningea și începuse mistic să curgă un cuvânt din nor eufemistic, impudic pe josnicul meu pat ca o perdea mânjită de tabac. Dorule de ce ești trist? Cine plânge-ncet, dar țipă? Am căzut din pod pe prispă! Referință Bibliografică: Dorule de ce ești trist / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2350, Anul VII, 07 iunie 2017. Drepturi de Autor
DORULE DE CE EȘTI TRIST de PETRU JIPA în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381593_a_382922]
-
vrăjea ca și când eram asuprit de propriul meu gând, ca și când, ca și când... mă loveam de umbra unui bine ce rătăcea din vechime. Apoi ningea și începuse mistic să curgă un cuvânt din nor eufemistic, impudic pe josnicul meu pat ca o perdea mânjită de tabac. Dorule de ce ești trist? Cine plânge-ncet, dar țipă? Am căzut din pod pe prispă! Citește mai mult Fără să vreau, sudul meu a fost înlocuit de nordpeste întinderea de sare am trecut un pod,mergând așa agale
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
cântătoarecare mă vrăjea ca și cânderam asuprit de propriul meu gând,ca și când, ca și când...mă loveam de umbra unui binece rătăcea din vechime. Apoi ningea și începuse misticsă curgă un cuvânt din nor eufemistic,impudic pe josnicul meu patca o perdea mânjită de tabac.Dorule de ce ești trist? Cine plânge-ncet, dar țipă? Am căzut din pod pe prispă!... V. BINE A ZIS EL, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. Mă liniștisem parcă... imitam natura atât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
la cuptor, dar n-am mai apucat. Nu mai știu din ce motiv am scăpat vasul pe gresie. S-a făcut bucăți, iar conținutul s-a împrăștiat în toată bucătăria. Cioburi, amestecate cu legume și cu clisa lipicioasă de iaurt, mânjiseră tot, tot, tot... Am clacat psihic și m-am pus pe plâns. Ștergeam și hohoteam, adunam și suspinam. Lacrimile picurau printre dovlecei, spălau cioburile și sărau iaurtul. A fost o tragedie. De-abia după ce am terminat de curățat, a mijit
Iaurtul care te ajută, dar nu-ţi bagă şi-n traistă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20870_a_22195]
-
câteva excepții (unele amintite mai sus), eu unul am rămas doar cu „Scîrța, scîrța, scîrța, scîrța” (Cîntec de Doamne-iartă). La început l-am acuzat pe poetul din Slobozia pentru că s-a retras în bucătărie (la modul propriu), că s-a mânjit cu politică pe la TV și că s-a apucat de business pe undeva pe lângă Dunăre. Dar abia acum realizez că-i stă mult mai bine în aceste posturi: se pare că e un bun bucătar, e haios când vorbește prin
MIRCEA DINESCU ÎN ROCHIE SIMPLĂ DE STAMBĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383766_a_385095]
-
Când dezghețat e pământul, se-nsămânțează legume: ceapa, varza, usturoiul... că, vor face roade bune. Bătrânii toarnă puțin vin la rădăcină de viță, ca-n noul an să dea rod bun, cu speranțe noi de viață. Femei fertile și bunici mânjesc pomi în semn de cruce, cu zeama de la mucenici. Rod bogat în flori să lege. Iar copiii-n bătătură, bat pământul cu ciomege. Din el să iasă căldură, și frigul iernii s-alunge. Cei ce simt povara vremii, vrând necazuri
TRADIȚIA SFINȚILOR 40 DE MUCENICI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377263_a_378592]
-
și îl acuză pe edilul Sibiului de "trădare". Comentând pe marginea anunțului privind candidatura lui Iohannis la prezidențiale, Tăriceanu susține că "oamenii lui Traian Băsescu și-au dat cu toții mâna pentru a merge împreună la alegerile prezidențiale din acest an, mânjind un simbol al României cum a fost PNL și continuând trădarea românilor care în 2012 au acordat un vot masiv pentru PNL". Călin Popescu Tăriceanu, care intenționează să candideze și el la alegerile prezidențiale din toamnă, acuză o pactizare a
Șeful Senatului: Iohannis, marionetă. A mânjit un simbol by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/82285_a_83610]
-
Tehuantepec. Cealaltă, o rochie victoriană. Figurile sunt unite printr-o arteră care trece prin inimile expuse. Firul vieții pornește din-tr-o miniatură cu portretul lui Diego Rivera pe care o ține Frida cea indigenă. Celălalt personaj taie artera cu o foarfecă, mânjindu-și rochia albă cu sânge... Structuri simetrice și opoziții binare - masculin-feminin, soare-lună, intern-extern, viață-moarte - apar frecvent în lucrările Fridei Kahlo. În Diego și Frida, Kahlo alătură două jumătăți de chip, cu trăsăturile ei și respectiv ale lui Rivera, sugerând că
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
și feminine, de la Greimas - narative și contemplative, iar odată cu Renașterea vorbim de muzici angelice și muzici diabolice. Dar cum se face că o muzică poate avea ceva din sufletul diavolului? Cum de o artă atât de dragă îngerilor s-a mânjit cu însemnele Necuratului? Dacă e să ne luăm după Denis de Rougemont, cel care, dezvoltând o intuiție baudelairiană, afirma că „scamatoria diavolului nu i-a reușit niciodată mai bine decât în epoca contemporană” (Partea Diavolului, trad. Mircea Ivănescu, Ed. Anastasia
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
toate regimurile totalitare (fie ele de stânga sau de dreapta, naționaliste ori internaționaliste), puterea politică edifică o realitate minunată, o bravă lume nouă, pe care unii dintre scriitori se încăpățânează să n-o înțeleagă ca atare, și o denaturează, o mânjesc prin scrisul lor; în timp ce alții o "descriu" în culori trandafirii. După care, la schimbarea de regim, lăudătorii se transformă brusc în ex-disidenți și dau lecții de morală aplicată foștilor rezistenți. Vi se pare un scenariu S.F.?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
cu Nepotul lui Rameau, între Diderot, Gellu Naum, David Esrig, Marin Moraru. Cîndva, poate atunci, teatrul a fost, cum spune Esrig, "altarul credințelor omenirii." Pe care nu se depun jertfe, ci "pete de sensibilitate" pe care Marin Moraru le vede mînjind sufletele cu sentimente și stări. Pete încercuite de gesturi largi regizorale, ale lui Ciulei, Pintilie și, altfel, Esrig. Ștefan Iordache, reproșîndu-și că n-a fost mai atent... la prostie, mulțumindu-se însă a ține teatrul ca pe o religie. Serios
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
frumoase autoportrete lirice din ultimii ani, poetul își mărturisește deschis mișcarea de recul din fața lumii tocmai pentru a deveni permeabil la „lucrurile cu adevărat miraculoase”: „Îți scriam: că tot reduc./ Am lăsat băutul./ Mă tem de iarbă./ Nu înjur - nu mânjesc/ Femeile mă sperie - sunt/ Niște extratereștri din Norway./ Fac exerciții/ Și beau apă multă apă care mă consolează”. Majoritatea poemelor par, de altfel, niște exerciții de inițiere - câteodată cât se poate de profană, alteori de-a dreptul diafană - în particularul
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
de pușcă și o jumate de farfurie de boabe de fier, au tras de la doar o palmă de mine. A urmat un bubuit uriaș, iar jumătate din căpățâna mea s-a prefăcut într-o băltoacă de noroi însângerat care a mânjit și podul, și pietricelele alb-cenușii și mari cât pepenii de iarnă de sub el... Nu mă las, am suferit nedreptate, vă rog stăruitor să-mi dați drumul să mă întorc, să mă duc să-i întreb în față pe oamenii ăia
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
curte împreună cu vecinul de alături care îi este și cumnat. Are o grădină unde cultivă mentă și legume. Are un cățel, un băiat care scrie foarte urât, câteva fete deja măritate și o nevastă care, din când în când, își mânjește mâi nile cu henna. Ali m-a chemat în curte să stau cu el și cu familia lui în după-masa aceea numai pentru că m-a văzut că-i treceam prin fața porții. Mi a dat să mănânc la prânz pâine cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
strâns. E frig, simțea răceala nopții, muchia ascuțită, zgrunțuroasă ca o țărână, și-ntr-o nălucire se trezi pe câmp, în același loc. Nu mai era maică-sa, era poate Alexandru trântit în miriște, îmbrăcat într-o bucată de pătură, mânjit de funingine și cărbune, numai pielea și oasele pe el. Era când trupul lui moș Țurcanu, când Alexandru, și-amândoi îl strigau neîncetat: Miluță, Miluță, nu dormi! El nu știa ce să facă, nu se putea ridica de jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
brîu, iar strigătele sale nu mai conteneau. Urcă-te într-o răchită, prostule și nu mai zbiera! strigă la el doctorul. Nuțu se smulse cu greu din nămol și reuși, după eforturi supraomenești, să se urce într-o răchită. Așa mînjit de noroi cum era pe tot corpul și chiar pe față, părea un monstru mai de temut ca fiarele junglei. O vreme nu mai scoase nimeni nici o vorbă. Pădurea părea moartă. Nici măcar păsările nu mai ciripeau, ori nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cum, de prea mult timp ca să-l mai poată revendica. Îl urmărea coborând de pe punte, înalt și zâmbitor, și-l vedea mic, gonind de-a bușilea printre picioarele lui, pălăvră gind într-o limbă pe care numai el o înțelegea, mânjit până-n urechi de cacao și scorțișoară. Copilul lui. Alioșa. Studiase febril portul, căutând două brațe albe și subțiri, de femeie blondă, între două vârste, deschise să-l primească. Dar nu. Domi nique nu era acolo. Nu venise să-l aștepte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu cretă să se scurgă unele într-altele, lăsând ardeiul iute să alunece pe nesimțite drept în inima homarului și caperele să nimerească, în chip cu totul și cu totul nepo trivit, într-o linguriță de spumă de fragi. Deserturile mânjiseră felurile principale, băutura se eva porase în ingredientele mielului perpelit în ulei de struguri, cantitățile se revărsaseră, curcubeic, în recipiente ale căror contururi se topiseră de mult și alunecaseră în dâre luminoase pe nervurile de lemn ale pereților. Pic, făcuse
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
floare fără a lua cu el nimic dar contribuind la procesul delicat al polenizării, ca florile să dea rodul firesc. „Fluturele-om” cu „aripioarele” sale numite mâini intră până la cot în avutul semenilor și nu se lasă până când nu se mânjește din cap până-n picioare spre a fi descoperit de cei în drept și băgat la pârnaie. Am observat că atunci când îi e foame, câinele, mai întâi, adulmecă, apoi latră oarecum discret, voind parcă a fi luat în seamă de un
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
mesaj. Eu vreau doar să ne iu bim și să ne jucăm. Jocuri, da. Altă neînțelegere de vocabular. Eu îi vor beam de încredere cosmică, iar ea se gândise imediat la jocuri culinare, cum îmi povestise că practicase cu ăla, mânjindu-se amândoi și morfolindu-se și turnându-și sucuri înăuntru și alte asemenea patetice transgresiuni. Ce să spun, să te dai cu dulceață, când eu eram gata s-o mănânc cum era, crudă și nedecupată! Seara dinainte nu-mi vorbise
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
spre tavan. Mi-am băgat toată palma în ciocolată și i-am tarti nat-o pe față și pe piept, după care m-am nămolit și pe mine și m-am întins peste ea. Ne-am rostogolit de câteva ori, mânjindu-i covoarele, dar brusc m-a împins: — Hiii!... Carpeta de la bunica! Plăcuțe de ciocolată unsuroasă se incrustau în fibre. — Poți să-ți spui acum că e lințoliul din Torino, i-am zis, ridicându-mă. Lințoliul din Torino al amorului nostru
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
A fost de acord cu publicarea antologiei, dar numai după apariția ultimului volum, al 61-lea, din Scrieri. Așa cum am afirmat în câteva articole publicate până acum, niște indivizi de ambe sexe, cu ale căror nume nu vreau să mai mânjesc hârtia, pe care-i consider doar niște personificări ambigene ale politicăriei bolșevice, ale dușmăniei, ale imposturii și ale prostiei, încrucișându-și însușirile specifice și combinându-le, mi-au interzis prin felurite mizerabile tertipuri, după trecerea Dincolo a lui Tudor Arghezi
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
smulgi din Celălaltť Ťsă te căiești pentru că ai ucis pentru o bucată de carneť Ťsă te doară sexul pentru că nu te-ai scremut și nu ai scos pe acolo capul lui Dumnezeu plin de sîngeť Ťsă te pocăiești pentru că ai mînjit pămîntul cu umbra ta uscatăť Ťcel ce trăiește e cel ce învie din cocoașa dureriiť Ťatrocele înger cu aripile amputate zboară zboară zboarăť Ťzboară apoi te deturnează din moartea axiomă și te înfige în moartea demonstrabilăť" (înghițituri mici de beatitudine
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
bunica atunci când a murit a doua oară împreună cu casa. "Ce greu!" și s-a risipit odată cu curcubeul. Eu treceam pe străzi apăsând pe întrerupătorul de vedenii care în cazul meu erau niște cu totul și cu totul nesfârșite ferestre similare mânjite de arhitectura urâțeniei triumfale, îmi treceam lăbuțele peste ochi ca o pisică și vedeam alte case, și vedeam străzi cu case neasemenea - ce crimă! - fiecare casă domnind ca o Regină peste grădinița sa mustind de copii și de liliac înflorit
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
veritabilă afirmare a revanșei regimului criminal comunist asupra unei societăți ce-și caută, bâjbâind, drumul spre normalitate. Problema îi vizează, dincolo de numitul Nițu, pe toți superiorii săi, până la ministrul Apărării. Acesta va trebui să taie în carne vie, înainte de a mânji încă mai tare o structură despre care se cunosc mult prea multe lucruri greu de suportat. Înțeleg că Ion Iliescu a ținut să trimită o coroană cu flori la mormântul fostului său tovarăș bolșevic. Dar nu înțeleg de ce o instituție
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]