8,611 matches
-
76 V A S I L E M I C ( R O M Â N IA ) de Vasile Mic Din volumul COPACUL DE ARGINT Chemarea la mântuire Și plantele Sunt chemate La mântuire. Dintre ele, Unele vor fi aruncate În infern, Altele vor crește În întuneric. Pe noi, Contemporanii Plantelor Mulți ne vor întreba Unde am ascuns Lumina. Alegerea femeilor Femeile au de ales Între zei Și
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
76 V A S I L E M I C ( R O M Â N IA ) de Vasile Mic Din volumul COPACUL DE ARGINT Chemarea la mântuire Și plantele Sunt chemate La mântuire. Dintre ele, Unele vor fi aruncate În infern, Altele vor crește În întuneric. Pe noi, Contemporanii Plantelor Mulți ne vor întreba Unde am ascuns Lumina. Alegerea femeilor Femeile au de ales Între zei Și semenii lor, Poeții. Poeții pot alege
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
cazma de lumină scăpată din Grădinile Raiului aici la o palmă izbitură îndelung exersată din desișurile vitrinelor primești o vizită nedorită chipul tău flamă subțiată topită în peretele de sticlă fumurie tumora trasă îndărăt dusă pe pustii iei asta drept mîntuire pe ultimii metri și ce mîntuire scrisul să înceteze înainte de a scrie sfîrșit
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
Raiului aici la o palmă izbitură îndelung exersată din desișurile vitrinelor primești o vizită nedorită chipul tău flamă subțiată topită în peretele de sticlă fumurie tumora trasă îndărăt dusă pe pustii iei asta drept mîntuire pe ultimii metri și ce mîntuire scrisul să înceteze înainte de a scrie sfîrșit
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
atins și s-au tras curând înapoi, fără cuvinte de schimb. în horn a rămas puțină zăpadă și o pată albastră spre care te urnești cu toate repictările așezate pe suflet până ce fiecare punct dureros intră în expansiune sub fascinația mântuirii prin foc. Înîuntru-afară când mă despart de tine spațiul își pierde brusc punctele în trup ne apar găuri pe care le lipim după frontiere bătute împreună în momentele în care timpul e un vârf de ac așezat perfect vertical pe
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
sensurile existențiale ale vieții și în măreția umană, dornic de onoruri și măguliri, profesor născut, nu făcut. Cioran, în schimb, era un pesimist incurabil și sceptic în legătură cu facultățile morale și cognitive ale omului. Cioran respingea orice religie ca formă a mântuirii (deși mistic și fascinat de budism!) era cârcotaș în raporturile cu Dumnezeu, de vreme ce acesta s-a dovedit a fi Demiurgul cel Rău; se complăcea în contradicții și paradoxuri; disprețuia ca un sihastru onorurile... Amândoi sunt ca doi poli între care
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
clar că Domnul Emil nu mai avea pe față grimasa scârbei de politică, de români și de România, ci părea luminată de o forță Divină; dar inimitabilul său zâmbet, și inconfundabila-i voce, ușor, dar teatral-tremurată, dădeau înfățișării sale întruchiparea mântuirii neamului, fapt care l-a umplut pe Haralampy de extaz făcându-l să exclame: - Ni-l-ai, mă! Vezi-l? Extraordinar! Parcă-i Gânditorul de la Hamangia cu țăcălia nerasă... Așa și era. Privindu-l ne-am amintit cu nostalgie arogantă
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]
-
de Partid), burdușite cu colecții de vinuri dar și de arhive (ascunse în grabă de custozii Securității), rebotezându-le alegoric cu numele țării și capitalei: complexul Marconia. }elul lui este revanșa asupra adversarului declarat Miru Rozeta, autor al unei doctrine de mântuire a "craterienilor", vizionară și totodată științifică. Grila zoologică aplicată în relațiile lui interpersonale, îl face să fie mereu pe picior de război (deținerea exclusivă a informației ca premisă a puterii discreționare). Versatil, proteic până la perversiune, sardanapalic rob al multor păcate
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
părea o evidență - chiț că nimeni n-ar putea răspunde, scurt, la întrebarea: "De ce este o evidență?" -, dar Beckett oferă, cîteva fraze mai jos, răspunsul: pentru că, adoptînd "cronologia interioară a demonstrației proustiene", trebuie examinat mai întîi "acel monstru bicefal al mîntuirii și damnării care este Timpul." Simplu spus, " ecuația proustiană nu-i simplă" pentru că în ea - în această ecuație - intervine Marea Necunoscută - pe care Proust încearcă s-o afle - care este Timpul. "Fapturile lui Proust sînt așadar victime ale Timpului - deopotrivă
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să nu se vrea reprezentată și să nu se viseze gravată în paradisul de bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de ciment. Organizații, comitete, fundații
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
Wittgenstein în momentele acelea cînd mintea lui, abandonîndu-se în fluviul imaginilor fără sens ale cinematografului, încerca să-și anihileze durerea? Recurgea, poate fără știința lui, la o metodă arhaică și magică de predare a propriei subiectivități în mîna unor imagini: mîntuirea prin fantasme venite din afară, încercarea soteriologică de a-și vindeca ființa prin ieșire completă din sine și prin pășire într-o lume a ficțiunilor senzoriale. Pentru Patapievici, ceea ce trăia Wittgenstein cu o intensitate aproape neomenească este o experiență pe
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
și eu mâna pe-o pușcă și mă băteam cu anticriștii ăștia, cum s-au luptat bătrânii noștri pe vremuri cu păgânii!", un preot perorează împotriva "ateilor și stricăciunilor de rânduieli creștinești din țară", un alt personaj are planuri de "mântuire morală a nației române" după ce vor fi scăpat de bolșevici și, în fine, comisia de revizuire a pensiilor din Ministerul Muncii se află la camera 666. Țăranii din Deșertul roșu încep să se informeze. Citesc ziare, ascultă posturi de radio serioase
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
se orientează către limanul unei atitudini limpezitoare de suflet, către un echilibru care, fără a exclude în mod factice-moralizator Răul, izbutește a-l ține în cumpănă. Oneroasa materie mundană, e proiectată pe ecranul transcendenței, prin urmare îmblînzită, apropiată de zona mîntuirii. Performanța lirică rezidă în acest echivoc între cele două poziții antagonice, revolta și resemnarea, autoarea evitînd să se predea cu arme și bagaje vreuneia din ele, limitîndu-se la recunoașterea lor pe partitura orfică: "Fiind cu mine sufletul clipelor pe care
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
populismul deșănțat, reforma amânată, nedusă până la cap sau prost făcută, cei care blochează accesul la dosare, trenurile jegoase, cei care folosesc rău limba română, naționalismul european, alegerea între UE și NATO, patrioții de paradă, preoții ortodocși cu vederi înguste, Catedrala Mântuirii Neamului, tutuiala generalizată ș.a.m.d. Adnotând și comentând realitatea (cu actanții ei cu tot) grotescă, sordidă, absurdă sau suprarealistă de-a binelea, Andrei Pleșu face figura unui moralist modern. Dar nu acesta este meritul esențial. Într-o societate care
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
vechi ale literaturii. În primul rînd pe cea a locului în care nu se întîmplă nimic, cu toată suita de detalii care decurge de aici - nebuna orașului (Hleanda o cheamă și a prorocit cu voce neomenească, de pe vremea comunismului, sosirea mîntuirii, sfîrșind tragic, în aceeași epocă, hărtănită de cîinii pe care-i îngrijea), "înțeleptul" orașului (e dom' Petrică, el dă mereu verdictul final), casa misterioasă în care doar un personaj pătrunde și care devine subiect de speculații și de fabulă. Dar
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
știa, dacă nu așeza pe hârtie, pentru rămânere temeinică, un locaș scris lângă cel vorbit, într-o sumă impresionantă a tuturor lucrurilor pe care trebuie să le aibă în vedere tot creștinul îndoindu-se de sine și îngrijindu-se pentru mântuirea sa, cu frică și cu iubire de Dumnezeu... Până să ajung la întâmplarea frumoasă ce mi-a fost dat s-o trăiesc pe viu astă vară într-o biserică din București, și pe care voi încerca cu ardoare cândva s-
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
caracter, este biserica. Insă chiar dacă ar avea slobod și la statuie, ea nu prea este disponibilă acum doar pentru hălci de veșnicie fiindcă tocmai se ocupă întensiv cu veșnicia întreagă, adicătelea cu Casa Ortodoxă a Poporului, pe numele ei Catedrala Mîntuirii Neamului. Dar și în condițiile acestea ea este, în felul ei, prezentă și pe lîngă statui; pentru că acolo unde pune comanditarul gradul, trupețul solda, primăria spațiul și sculptorul botul, soborul pune busuiocul și livrează norișori de tămîie și imponderabile cețuri
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
spirit (agravată și de dispariția frapierelor în restaurante!), îl prinde "războiul civil" dintre "trupele Securității și ale Armatei" din decembire 1989. Concluzie morală superbissimă: Se pare că vine o vreme. Dar nici eu n-o voi ocoli!" Rămășițele comuniste și mîntuirea neamului În consistent număr este acela al Contemporanului pe septembrie. Spicuim textul memorialistic al lui N. Breban despre Matei Călinescu, cu un puternic accent emoțional, paginile despre Doinaș și Afinitățile nedezmințite ale lui Ion Ianoși. l Interesante, ca totdeauna, considerațiile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
a cărui naștere se împlinesc la 29 septembrie 140 de ani. Odată cu cei 400 ai lui Don Quijote, iată, se rotunjesc cei 140 ai celui mai de seamă exeget al său. l Observatorul cultural din 19-25 octombrie revine la Scandalul Catedralei Mîntuirii Neamului. Și bine face. Cronicarului începe să i se limpezească încăpățînarea ierarhilor B.O.R. de a clădi Catedrala pe locul Monumentului de veci al eroilor comunismului românesc (de unde cenușa sau osemintele le-au fost între timp mutate). Capul B.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
au fost între timp mutate). Capul B.O.R. este singurul cap important care n-a căzut după Revoluție. Prea Fericitul garantează continuitatea dintre cele două Românii. Și unde, dacă nu pe rămășițele celei comuniste, putea visa să edifice monumentul mîntuirii sufletelor noastre? l în pagina de Magazin a Evenimentului zilei din 22 octombrie , Cosmin }upa semnalează un fapt care arată, încă o dată, că legea drepturilor de autor nu se aplică în România. Filmul Maria regizat de Călin Netzer, premiat la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
cît s-ar crede, chiar dacă proletarizarea eșuată a țăranilor a tulburat vechile repere. Cum putem vorbi de dispariția unor mari obiective colective, odată cu dispariția marilor ideologii, cînd în România nimic nu pare a fi mai urgent decît proiectul construcției Catedralei Mîntuirii Neamului! Oare este literatura postmodenă română avangarda dezabuzării și a pierderii oricărei credințe (nu doar de natură religioasă) ce urmează să se instaleze? Iar consumismul de masă și hedonismul egoist, trăsături importante ale unei societăți postmoderne, sînt ele efectiv caracteristici
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
omul, în viziunea lui Luther, e o ființă duală, asociind ascendentul în fața divinului (postură de sorginte umanistă) cu fața sa "coruptă", "detracată". Chiar dacă teologia luterană încearcă să iasă din acest impas, afirmînd că, deși corupt, omul e înzestrat cu idealul mîntuirii, Cioran trage o concluzie... cioraniană, avant la lettre: "Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătății, al izolării în cosmos. Nu știu dacă vreodată ați încercat, între un strigăt de disperare comprimat și un oftat de resemnare, acest sentiment. Liniile
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
omul, în viziunea lui Luther, e o ființă duală, asociind ascendentul în fața divinului (postură de sorginte umanistă) cu fața sa "coruptă", "detracată". Chiar dacă teologia luterană încearcă să iasă din acest impas, afirmînd că, deși corupt, omul e înzestrat cu idealul mîntuirii, Cioran trage o concluzie... cioraniană, avant la lettre: "Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătății, al izolării în cosmos. Nu știu dacă vreodată ați încercat, între un strigăt de disperare comprimat și un oftat de resemnare, acest sentiment. Liniile
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
cinic pînă și sub forma bolșevismului care avea "semnificația simbolică" deturnată a unei promisiuni evanghelice, cea a unui paradis terestru făgăduit mulțimilor. Autorul Metafizicii se situa la antipodul socialismului degenerat în totalitarism nu doar prin religiozitate, prin "grija tainică a mîntuirii" ce-i străbate întreaga acțiune, ci și prin ideea reabilitării individului, a personalității ocultate de o aritmetică a colectivismului mistificator. El constata cu mîhnire o "scădere a religiozității", o reducție a contactului cu absolutul produsă de înțelegerea eronată a factorului
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat. Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu. Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat” (Is. 53, 4-5). Această profeție este uluitoare și ne oprește-n loc, invitându-ne să reflectăm mai mult asupra ei. „Robul” suferă, nu pentru El, ci pentru noi. Dar cum
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]