1,063 matches
-
reiese din faptul că tu citești, altceva decât că știi să citești?” Ei bine, asta da lovitură! „Indiscutabil, reiese că tare prost mai ești, luate-ar dracu’ cu totul!” Și am grăbit pasul, ținându-mă cu mâinile de cap și mârâind printre dinți furios și alte câteva înjurături de largă popularitate. Ei, drăcie! Asta-i de tot inadmisibil, dar, totuși, uite că este foarte adevărat. Așadar, aceasta îi era lui mentalitatea, element descompus la el. Ce pot spune, prostie pură, și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fuseseră avertizați de foștii săi stăpâni de fioroșenia sa. Mi-am dat drumul pe spate, chiar În preajma acestuia, rotindu-mi cu frenezie brațele, căutând să scot Îngerul la iveală. Atins cu vârful degetelor la coada stufoasă, animalul sări ca ars, mârâind scurt, apoi, cu un lătrat strașnic, se repezi spre mine cu sălbăticie. I-am simțit respirația fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi a venit și durerea. O
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Și totuși niciodată nu mi-a plăcut Neli. Unele obiceiuri mă exasperau la ea. Scotea câteodată o limbuță obraznică atunci când trecea vreun străin pe lângă noi și-și ridica fustița, arătându-și chiloțeii albi, pătați de urină. Oamenii o priveau Îngăduitor, mârâind printre dinți, indescifrabil. Unul a și vrut so plesnească, dar fetița s-a ferit iute, cu mișcări agile, de felină. Îi strigam să Înceteze, dar nu mă auzea decât atunci când plecam supărat. Alerga după mine cu bărbia tremurătoare, cerșind iertare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o zi de nu. Poate că-l supăra ulcerul, poate se certase cu madam Matilda, mustăcioasa aia de nevastă-sa, mare șmecheră pe la Ministerul Învățământului. În orice caz, era plin de draci și se simțea dator să boscorodească și să mârâie la toată lumea. Avea pur și simplu un puseu de șefită cronică. După prânz, în loc să moțăie în cabinetul lui, așa cum făcea de obicei, îl apucase o frăsuială tâmpită. Varianta cu ulcerul era cea mai probabilă. Din când în când, cobora să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și ei menta p'in facultate, cu alde d-ăștia ca dom' Scufiță al nostru, și p-ormă îți saltă parnosu' dân buzunar, dă zici că ce-i aia. Știe ăia ce-i munca? Știe pă dracu' să-i pieptăne!", mârâie Cateluța cuprinsă de o sfântă mânie proletară. Își revine însă, reîntorcându-se la termos. Îl cercetează, aruncându-și ochii în interiorul lui. Iar oftează. De data asta parcă mai cu amărăciune. Întreabă retoric: "Știi tu, bă, Vijulie, ce era în termosu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
observația fătucii și meșterește la radio, căutând un post favorit. Ea se impacientează: "Tu n-auzi?" "Ce e, dom'ne? Am plecat? Las' că-l închid eu când o luăm din loc. Nu mă mai freca la icre aiurea, da?", mârâie tipul. Da' ce binedispus ești, nene!", observă cuconița malițioasă. "Păi, de când te-ai trezit, numa' și numa' într-o observație și o acreală mă ții. Că iar mi-am dat cu Brut, și că cu Brut numai fraierii se mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mi trebuie mie mobil. Și acu?... Stau și râd ca broasca la inundație pă lângă scroafa asta dă secretară". Se imită pe sine: "Săru'mânușițele, duduiță scumpă! Po' să dau și eu un telefon, că am mare necaz în familie?". Mârâi cu glas subțiratic, închipuind-o pe secretară: "Poți, băi, Vasile, da' mai dă vară, mă, băiatule! Că de az-dimineață, să dea naiba de n-ai încercat de vreo șapte ori pân' acum. Uite și tu ce de treabă avem, numai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
începând după aceea să-și maseze ușurel grumazul. Constată: "Mamă, ce-am amorțit". Frisonă ușor: "Și s-a lăsat și frigu', al dracu'. Trebuia să mă bag înăuntru, la căldurică". Strănută vârtos de câteva ori, apoi își trase zgomotos nasul, mârâind: Acu' poate și răcesc..." Intră în odaie și aprinse becul ce lumina cât de cât curtea interioară. Aruncă o privire asiguratorie în jur, pregătindu-se să se culce din nou. Abia atunci zări bidoanele răsturnate lângă canal. Înlemni cu ochii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tipă. "Ce faceți, fetelor?", încercă o întrebare amabilă nou-sosita. "Mersi, bine", răspunse cam în doi peri Delia. Încercă să mai îndulcească replica: "Uite, stăteam și noi de vorbă...". Imediat apare și radiologul. Pare indispus: "Ce-i cu tine, mă, aici?", mârâie el la Fany. "Am venit cu un pacient. M-a trimis domnu' doctor Gherasim. Zicea că-i urgent" se justifică fătuca, uitându-se defensiv la șeful cabinetului. "Unde-i omu'?" " Uitați-l aici", îi arată cu degetul către nea Vasile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ușii așteptând să zbier eu să poftească 'mneaei încoace." Strigă: "Haidi, dragă, intră odată!". Într-adevăr, în birou pătrunse asistenta cu o tăviță pe care se aflau două cești așezate pe farfurioare și o zaharniță. "Mersi, mersi, și-ți mulțumesc!", mârâi baba, făcându-i semn să le lase pe o măsuță aflată între două fotolii. Adăugă în timp ce se așeza pe unul dintre ele: "Stai, măi, fată, și tu jos, că parcă-mi șezi în cap, zău!". Adulmecă cu o schimă de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Poate că ar trebui să te doară. Scroafa aia guiță tare și peste tot pe unde apucă. Eu zic că ar fi cazul să te gândești cu seriozitate la chestia asta." "Acuma ai venit pe capu' meu să mă dăscălești?", mârâi baba. Profesorul oftă: "Înțelege că sunt singurul care îți ține partea în situația asta. Lămurește-mă odată și pe mine! Ce s-a întâmplat?". "Păi, nu ți-am spus?" " Ce mi-ai spus, măi, femeia lui Dumnezeu?" "De gândacii ăia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Contabila, grăsuță și mai în etate, se uită la tânăra zveltă și scump îmbrăcată, scăpându-i fără voie un zâmbet de satisfacție. Reuși să și-l reprime imediat, înainte ca să fie zărit de domnul director. "Cu tine vorbesc mai târziu", mârâi Ciucurel, făcându-i lui tanti Mery semn către ușă. Funcționara nu așteptă alt îndemn și ieși de urgență. Relu se sprijini de un fotoliu, își aprinse o țigară și întrebă pe un ton de gheață: "Acu', că am rămas numai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mă crezi, dă să n-am habar dă un creator italian celebru ca Paco? Văd că acuma, na, ai ajuns să te pricepi și la modă de când te tot lipești de vaca aia șmecherită și cu bășini în cap." "Auzi?...", mârâi amenințător Ciucurel, încercând să se concentreze. "Mai lasă-mă, dreacu', să mă gândesc la problema mea, și nu mă mai freca la icre, da? Că aici e vorba dă o sută dă mii dă euroi, nu dă rahaturi." "Păi, du
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care am făcut semn tuturor să se retragă rapid. Peretele redeveni alb, iar pentru Relu cu atât mai amenințător. Se ridică de la birou și începu să se învârtească năuc prin cameră. Din când în când avea adevărate puseuri de isterie, mârâind și gesticulând frenetic. Alteori se oprea locului, răsuflând greu, cu brațele lăsate neputincios pe lângă corp și ochii în pământ. În el se dădea marea luptă. În cele din urmă se așeză iarăși la birou și-și scrise cu litere lăbărțate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Probabil că mulți dintre criticii mei or fi țistuit, strâmbând din nas: "Cu ce șabloane uzate ne umblă și ăsta. A adormit și a visat că e gândac și pe urmă s-a trezit din nou la lumea reală! Patetic" mârâie cei mai americanizați -, "penibil", fac ceilalți. Ei bine, după cum au observat cei un picuț mai atenți, nici vorbă de așa ceva. Poate par oarecum obositor, dar mă văd nevoit să accentuez că, grație spiritului meu științific, am consemnat cu scrupulozitate faptele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-mi ceri să te vezi cu dumnealui... E imposibil. Și în cazul în care v-ați vedea, oare ar mai fi convingătoare piesa pe care o veți juca peste câteva săptămâni? Desigur, nu. Și totuși, eu ce trebuie să fac? - mârâi. Să ai grijă ca Henri să pregătească bine Ursul. Să-l dreseze în așa fel, ca să poată depăși chiar și rigorile scenei. De altfel, cei din cuplul Bethlen nu se așteaptă ca Ursul, venit din spate, pe parcursul vânătorii, să-i
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cum frazele abil ticluite Împingeau auditoriul Încet spre punctul de fierbere. Liderul făcea pauze de efect, oferind publicului acel bâzâit liniștitor al mașinii care rula cu viteză constantă pe autostradă, Își dregea discret glasul din discul de ambreiaj, după care mârâia vreo douăzeci de secunde la circa 1200 rpm, lăsând ușor discursul la ralenti, Încât aveai impresia că motorul i se va Îneca, și o dată Îl auzeai, În liniștea generală, după detunătura abil potrivită a unui rateu, turându-și vocea până zbârnâiau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
al convertibilelor, siluetele grațioase și lustrul fără de cusur al caroseriilor au stârnit murmure dezaprobatoare printre câteva mașini agricole care veniseră Într-un suflet la manifestație direct dintr-un lan din Împrejurimile Romei. „Ia uită-te și la mironosițele-astea!“ a mârâit o semănătoare cu ghearele zbârcite de câte gropițe săpase la viața ei, „n-au nici măcar scaunele decolorate de soare, darămite o pată de rugină.“ „Astea numai prin spălătorii și ateliere de tuning s-au ținut“, a molfăit o combină știrbă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
răspuns Anna, au apărut brusc, când a răsărit soarele. Până atunci, drumul a fost pustiu. Am oprit la o benzinărie și am intrat Împreună În cușca de sticlă de pe marginea drumului. Înăuntru părea că nu se Întâmplase nimic. Frigiderele transparente mârâiau, cu vitrinele ușor aburite, veghind ordinea geometrică a rafturilor centrale. O femeie stătea În spatele casei de marcat, urmărind știrile la televizor. Am Întrebat-o dacă erau vești noi despre evenimentele de la Roma. „Ce evenimente?“ a Întrebat casiera. La televizor, buletinul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iar tonul aproape triumfător. — Domnule colonel, Îmi permit să vă anunț că savanții noștri au localizat recent ceea ce savanții dumneavoastră doar au presupus că există. Aflat deja În toiul crizei de hemoroizi, complicată de o constipație de cîteva zile, colonelul mîrÎi sceptic printre dinți: — Serios? Și ce anume au localizat? — Punctul lui Dumnezeu! — Habar n-am la ce vă referiți, Majestate și, la drept vorbind, nu Înțeleg la ce i-ar folosi lui Dumnezeu un asemenea Punct mărturisi colonelul; În același
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cap, mai curînd neîncrezătoare. Apoi se Întoarse să vadă ce face cățelul și Îi porunci: — Pufi, să stai cuminte, să nu pleci departe! Pufi nu prea o luă În seamă. Se lupta cu o rădăcină sau cine știe ce altceva găsise acolo, mîrÎia, se retrăgea cîțiva pași, apoi sărea Înainte și lătra scurt, făcînd pe grozavul. — Dar celălalt prieten al tău, Vasile?... Parcă ziceai că și el scrie o carte. — Ah, săracul Bazil a murit, Dumnezeu să-l ierte, răspunse Pablo grăbit, de parcă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fîstîcindu-se în fotoliul său tapițat cu piele, privind țintă în fundul scrumierei pline de chiștoace turtite. Riscul e prea mare, viața nu e film, îi trece prin minte. La poarta Unității îl latră o droaie de cîini flămînzi, îi dau tîrcoale mîrîind, plini de bale, zburliți, nici vouă nu vă mai aruncă nimeni de mîncare, se gîndește pînă ce soldatul de gardă îl recunoaște în sfîrșit, coboară din post și catadicsește să-i deschidă. Cu ce treburi pe la noi, dom’ Regizor? încearcă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în partea cealaltă, două potăi costelive se zbîrliră la el din dosul unei grămezi de gunoaie. Voi mai lipseați, se auzi spunînd cu voce tare, ia să vedem dacă tot faceți gălăgie, aveți curajul să ieșiți la interval sau doar mîrîiți de la distanță? își împinse mai pe spate geanta ca să-și elibereze ambele brațe și începu să se uite în jur după ceva cu care ar fi putut să arunce. La numai un pas zări un colț de cărămidă, se aplecă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca curu viața din mine, mă sugrumă și țipă: Oprește-mi respirația ce naiba! Fute-mă mai tare! Mișcă! Mișcă! Oprește-mi afurisita de respirație! Mă sufoc și văd negru În fața ochilor pe cînd intru În convulsii, iar ea țipă și mîrÎie, iar dinții ei mă mușcă de buza de jos În vreme ce urlă și se prăbușește, apoi se dă deoparte gîfÎind, iar eu văd cum mi se descompune pula. Se sprijină de spătar și Își aprinde o țigară. — Mmmm. A fost minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
În spatele găștii. Ești un puțoi căcănar. Eu și cu tine atunci... Îl privesc fix În ochii lui teribil de reci. Te fac. Ne uităm la cei din jurul nostru. Fac poricine dintre voi Într-o luptă cinstită! Puțoi căcănari de rahat! mîrÎi eu la ei. Ne putem da seama că am nimerit-o la fix În psihologia lor de bulangii. SÎnt șocați. RÎzînd neîncrezători, dar surprinși. Știu că o să aibă de muncit pentru ce credeau a fi floare la ureche. O să trebuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]