143 matches
-
Dușmanii m-au oblicit, cărărușa-or îngrădit. Tot cu pari și cu nuiele Și cu multe vorbe rele. Dar Dumnezeu mare Sfânt, O trimis ploaie și vânt. Cărărușa-o dezgrădit, Eu cu mândra m-am iubit. Bocet după mamă Dragă măiculița mea, dragă dacă aș putea în chimniță te-aș băga. Și te aș ține la răcoare,și te-aș sădi ca pe-o floare. Te-aș sădi în grădiniță, ca să am și eu măicuță. Satu’ nost’ câtu-i de mare, n-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aduci din țărână. Și să veniți prin grădină. Și să veniți la o zi mare, la o zi de sărbătoare, Sau să veniți de crăciun,c atunea-i prânzu’ mai bun, Ori să veniți la Rusale, că atuncea-s flori pe cale. Măiculiță draga mea, ai plecat pe drumul greu Să te vezi cu tatăl meu Și cu draga soru-mea ce s-a dus de tinerea Ca să n-am pe nimenea. Că omu mi-i dus la munte și stau singură în curte
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mai popular este mototaxiul, un fel de tuk tuk asiatic doar că în loc de bicicletă este o motoretă. Sunt mii de astfel de vehicule, claie peste grămadă, vâjâind unele pe lângă altele fără vreo regulă aparentă, strecurându-se care pe unde pot. Măiculiță!! Urc într-un „automobil” împreună cu o pereche de localnici pe care i-am cunoscut în avion și care mă lasă pe mine la hotel mai întâi ca să nu am suprize de gringa la preț. Prima noapte o voi petrece în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ea. Nora în urma regimului aplicat, feciorul din iubire pentru ea. Ultimul gest solicitat văduvei este îngroparea celor doi (o dragoste invincibilă, biruitoare dincolo de moarte): Amândoi s-o mbrățoșat Și ca morți jos au picat Și din grai așa grăia: — Maică, măiculița mea, Meri la târg la Glogoveț Și cumpără giolgi cu preț, Și mi-l coasă-n patru foi Și ne-n groapă pe-amândoi în miriștea plugului, De marginea drumului, Cine-o trece, toți să vadă Ca fost dragoste curată
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-i doare,/ Ia colea vreun mâț fleocăit/ de gingășii urdinoase.../ Da-l iubește, nene, cât pe zece oameni,/ că la sărac n-ar da.../ Sta-le-ar în gât zeamă de pisică!/ Așa maică, io-s pensionară./ Na, că munciși măiculiță o viață/ și nu-mi dau nici de pâine./ Nu muncii la stat prea mult, făcui copii,/ unii se prăpădiră de-a-n totul,/ dar alții s-au dus, duce-s-ar cu-a brânzii/ în Gălăți, în Arad, în străinătățuri
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
televiziune cu un premiu pe bune" e Pro TV care a fost nominalizat la "International Emmy Award News". "Iarăși Emmy", am suspinat. Așa zicea Zoso despre Emmy: "De festivalul ăsta a mai auzit lumea, are pagină de Wikipedia, e respectat" . "Măiculiță care m-ai făcut!", am exclamat. "Ce n-aș da ca emisiunea mea să ajungă acolo!". La International Emmy Award News, ăla de e respectat chiar de Zoso și căruia îi dă și linkul pe blogul lui cu mult trafic
Atac al unui jurnalist de Emmy la blogurile comercial-băsiste by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/21763_a_23088]
-
închisoare, adăugase, dar el se prefăcuse că n o aude, pentru ce am eu de gînd să fac, gradele mele sînt bune de nimic, nu sperii nici șoarecii cu ele, am nevoie de ceva cu greutate, îi explicase. Da, tangoul, măiculiță, repetă Părințelul cu mintea în altă parte, privind în direcția ușilor batante de la intrare care sînt izbite de pereți cu violență de fiecare dată cînd cineva intră sau iese. — Mira-m-aș să mai fie la ora asta o singură
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
știe decât să tânjească. Și să tânjească! Și să TÂNJEASCĂ! Ah, Freud, cât de bine știu totul! Asta are un cur mișto, dar e prea vorbăreață. Astălaltă, pe de altă parte, nu vorbește deloc, în nici un caz cu noimă - dar, măiculiță, ce bine știe s-o sugă! Ce meseriașă într-ale pulii! Iar dincoace e o bomboană de fetișcană, cu cele mai moi, cele mai roz, cele mai impresionante sfârcuri pe care le-am ținut vreodată în gură, numai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un pic de suferință omenească, dacă pot să zic așa - numai că asta-i partea pe care Sam Levenson o omite! Bine-nțeles, stau la Cazinou, la Concord, femeile cu blănuri de nurcă, iar bărbații cu costumele lor fosforescente și, măiculiță, ce mai râd, se umflă de-atâta râs și râd și râd - „Ajutor, ajutor, se-neacă fi-miu, doctorul!“ - ha-ha-ha, ha-ha-ha, dar cum rămâne cu durerea, nea Myron Cohen! Cum rămâne cu tipul care se îneacă de-adevăratelea? Care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
strigi tu confraților tăi, ia uitați-vă în ce-mi înfig eu părosu’ - ia uitați-vă pe cine fut eu: ia uitați ce manechin bulănos! Eu capăt pe gratis ceea ce pe alții îi costă de la trei sute de dolari în sus! Măiculiță, ziceți și voi, nu-i ăsta un veritabil triumf? Să nu credeți că trei sute de parai nu vă excită din plin - zău că vă excită! Dar cum rămâne cu ia uitați aici ce iubesc eu, Portnoy! — Dumneata nu citești, rogu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fixez alb, după care parcă-parcă Îmi aduc aminte că, la venire, am remarcat În parcare o mașină nouă și strălucitoare. A, da ! Foarte elegantă. — Mercedes, seria 5. Ia o Înghițitură de bere. Preț de catalog - patruzeci și două de mii. — Măiculiță. — Evident, n-am dat chiar atît. Se freacă ușor cu degetul pe nas. — Îhm... patruzeci ? — Mai Încearcă o dată. — Treizeci și nouă ? — Treizeci și șapte două sute cincizeci, spune triumfător. Și CD care se schimbă singur, gratis. Evident, se deduce din impozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ca pe un copil normal, nu ca pe copilul lui Pete Laidler, rezultat În urma unei aventuri. Nu ca pe moștenitoarea unei averi uriașe. Simt că-mi zumzăie creierii. Un copil de patru ani - moștenitorul unei părți importante din Panther Corporation. Măiculiță ! — Deci ea moștenește tot ? spun șovăind. — Nu, nu tot, nu. Dar destul de mult. Familia lui Pete a fost mai mult decît generoasă. Și de asta vrea Marie să țină copilul departe de ochii publicului. Întinde brațele lateral. Știu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
limbă de foc subțire, lungă, linse și pachetul, flacăra se agăță și fugi în sus pe marginile hârtiei și deodată tot pachetul se aprinse în șemineu și o vâlvătaie vie se avântă în sus. Un „ah!“ izbucni din toate piepturile. — Măiculiță! se tângui Lebedev, repezindu-se iarăși, dar Rogojin îl trase înapoi și îl îmbrânci. Toată făptura lui Rogojin se concentrase în privirea lui imobilă. Nu-și mai putea lua ochii de la Nastasia Filippovna, era fascinat, se simțea în al nouălea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mânecă. Du-te, fanfaronule! O să ardă! Ah, bl-leste-matul! Ganea îl îmbrânci cu putere pe Ferdâșcenko, îi întoarse spatele și porni spre ușă; dar, nu făcuse nici doi pași, când se clătină și se prăbuși pe dușumea. — A leșinat! strigară toți. — Măiculiță, ard banii! răcni Lebedev. Ard degeaba! se auzeau țipete din toate părțile — Katia, Pașa, dați-i apă, spirt! strigă Nastasia Filippovna, înșfăcă vătraiul și apucă cu el pachetul. Aproape toată hârtia din exterior arsese și se prefăcuse în scrum, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
două? cum două? îl îngână celălalt. Mai bine taci din gură și ascultă-mă. Trage adânc aer în piept. — Două teatre, spațioase și unul, și altul, lipite sus prin arcade comune și montate fiecare pe câte un pivot... Germanul pălește. — Măiculiță! Șoptește speriat: — Da’ de ce trebuie să fie două? Rufus constată cu plăcere aerul lui nefericit. Până și mirarea i a dispărut din glas. Ia spune-mi, ce spectacole sunt programate până la prânz în arenă? îl interoghează autoritar. Tânărul ridică nesigur
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
primește nici un răspuns, dar nimic nu-l poate descuraja să-și manifeste entuziasmul: — Măi să fie! — Ce-i? mormăie Rufus amorțit. — Se prefac că se apără, ca și cum s-ar lupta pe marginile țestoasei. Își exprimă emoția cu un nou țipăt: — Măiculiță! S au încăierat în centrul ei! Sar și țopăie de parcă s-ar afla pe pământ! Surplusul de energie îl face să se uite din nou la Rufus, care îl întâmpină cu o privire ironică. — Nu-i așa că mai ai ceva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se apuce de scris, spune Silvanus, dar l-am sfătuit să lase ocupația asta pentru mai târziu, la bătrânețe, când va avea timp berechet să-și povestească memoriile... Se întrerupe brusc și arată cu mâna întinsă către Câmpul lui Marte: — Măiculiță! se jeluiește, cum o să ajungem noi prin mulțimea asta până la Ara Pacis? Încruntat, Tiberius Nero contemplă la rândul său fosta mlaștină din preajma Tibrului transformată de Augustus și Marcus Agrippa într-o promenadă monumentală. Pe pajiștea verde care se întinde de-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce-o să fac diseară, zise el, aruncînd o privire În josul bancului. Își coborî vocea, apoi zise: Duc o fată la Wimbledon Common. Așa de mari le are. Gesticulă cu ambele mîini, apoi Își dădu ochii peste cap și fluieră. Of, măiculiță! Are șaptesprezece ani. Mai are și o soră. Soră-sa-i o frumusețe, da-i mai puțin ca lumea mai sus de talie. Ce zici? Ai ceva de făcut diseară? — Diseară? zise Duncan. — Vrei să vii? Soru-sa-ți ia piuitul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
diferit. Doar așa, ca să facem o comparație. — Ellie? mi se adresează Linda, Încă În dubiu. Vrei s-o probezi pe asta? Sigur, zic eu și mimez un hohot de rîs cu Emma, În clipa În care e trasă perdeaua cabinei. — Măiculiță, exclamă ea privindu-mi reflecția În oglindă. — Măiculiță, se aude vocea mea ca un ecou. Mă uimește cum de nu am observat pînă acum cît de frumoasă, zveltă și de elegantă sînt. Rochia Îmi ascunde cele mai mari defecte și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mi se adresează Linda, Încă În dubiu. Vrei s-o probezi pe asta? Sigur, zic eu și mimez un hohot de rîs cu Emma, În clipa În care e trasă perdeaua cabinei. — Măiculiță, exclamă ea privindu-mi reflecția În oglindă. — Măiculiță, se aude vocea mea ca un ecou. Mă uimește cum de nu am observat pînă acum cît de frumoasă, zveltă și de elegantă sînt. Rochia Îmi ascunde cele mai mari defecte și-mi scoate În evidență calitățile. Dau la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
deschiși, deși era evident pentru oricine că nu mai era în viață. Un individ aflat în jurul vârstei de 50 de ani, brunet și purtând barbă, era aplecat deasupra ei. Păru surprins când cei trei intrară. - Stai pe loc! țipă Ausonio. - Măiculiță, îngăimă paznicul. În același moment, cele două își scoaseră armele, iar Franciscovich o îndreptă pe a ei către criminal, cu un gest, i se păru ei, surprinzător de ferm. - Nu te mișca! Ridică-te încet și depărtează-te cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
două ceasuri bune până la slujba vecerniei (sau vespartina collecta, cum i se zicea aiciî se vârâră în paturi. Somnul însă nu li se lipea de pleoape. Primul care glăsui fu Iovănuț. — Ei, preacuvioase, iată-ne că iarăși suntem la Roma. Măiculiță Doamne, mai că nu-mi vine să cred! De ce să nu crezi? - mormăi Metodiu. Prima oară e mai greu, dup-aceea te obișnuiești. Când mă gândesc ce-am lăsat acasă... - făcu Iovănuț. — Dușii cu dușii, rămașii cu lăsații - spuse Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cei rămași, aruncîndu-i pe jos. — Potolește-te! spuse el aspru. E dezgustător ce faci.. Și Își văzu mai departe de drum. Individul care Înghițise gîndacii căuta parcă ceva, plimbîndu-și limba printre dinții lipsă. I se citea o neliniște În priviri: — Măiculiță! Ce sărați sînt!... Uscați ca hîrtia... ca iarba de mare prăjită... ieftini, tare ieftini trebuie să fie... Deci, dacă era ceva semnificativ la cutia de chibrituri, atunci nu putea fi decît numărul de telefon scris pe ea. Dar contrar așteptărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care nici nu mă gândisem până atunci! Toată vara mă meditase tata, meditație cu patimi, și le-am îndurat pe toate, numai din ambiția de a fi licean! Dictare, cetire, povestire și analiză gramaticală, și aritmetică cu geometrie ― vai de măiculița mea! Mâncam bătaie în fiecare zi! Dacă nu puneam o virgulă unde trebuia, era prăpăd! Iar cu câteva zile înainte de examenul de admitere, am scris vorba "parcă" fără apostrof (cum se scria pe atunci). Aceasta era, dealtfel, singura greșeală pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
foarte bucuros să vadă că ți-ai tras iubită. — Ce? Fermín mi-a făcut cu ochiul, lingîndu-se pe buze. Ce hoțoman mai ești, auzi, să nu sufli o vorbuliță. Și ce fetiță, auziți, de să blocheze traficul. Așa de distinsă, măiculiță doamne. Se cunoaște că a mers la colegii bune, deși avea un defect la privire... Uite, dacă n-aș avea inima prizonieră cu Bernarda, fiindcă Încă n-am apucat să-ți povestesc despre cina noastră... scîntei săreau, auzi, scîntei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]