142 matches
-
cei rămași, aruncîndu-i pe jos. — Potolește-te! spuse el aspru. E dezgustător ce faci.. Și Își văzu mai departe de drum. Individul care Înghițise gîndacii căuta parcă ceva, plimbîndu-și limba printre dinții lipsă. I se citea o neliniște În priviri: — Măiculiță! Ce sărați sînt!... Uscați ca hîrtia... ca iarba de mare prăjită... ieftini, tare ieftini trebuie să fie... Deci, dacă era ceva semnificativ la cutia de chibrituri, atunci nu putea fi decît numărul de telefon scris pe ea. Dar contrar așteptărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de nu-l observase până acum? Și plimbă-i chestia aia prin față ori de câte ori ai ocazia. —’țeles. —Bun, să-l vedem. Rachel și-a scos inelul cu safir și, după o luptă între mama și Helen, a ajuns la mama. —Măiculiță, a zis foarte îndârjită, încleștându-și pumnul și lovind în gol. Aștept de mult ziua asta. Apoi a studiat inelul cu mare atenție, ținându-l în lumină și chiorându-se la el, de parcă ar fi fost un expert în pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trebuit să-ți spun care e. De asta m-ai întrebat. Nu voiai să știi dacă nu cumva sunt șomer. A, nu, nu, am zis repede. Nu, dacă nu vrei... Sigur, vreau. E o întrebare firească. E ceea ce întreabă oamenii. Măiculiță, nu-i de mirare că nu mă mai invită lumea la dineuri. Sunt varză. Deloc, am zis. Eu am uitat că pinguinii știu să înoate. Proiectez și instalez sisteme audio-video la domiciliu. Pot să-ți spun mai multe dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
colo-colo. A luat o sticluță de Protection Racket, apoi a întrebat dacă era prima dată când o vedea. —Dar n-o să-i facă pe oameni roz? Eu, Brooke și Teenie am exclamat în cor: —Culoarea dispare la contactul cu pielea. —Măiculiță, a zis, ofensată. Nu era nevoie să zbierați la mine. O, Doamne! Tocmai observase că nu era nici o coadă. — Unde e toată lumea? Tocmai îi adunăm. —E în regulă. Uite-le că vin. M-am uitat. Patru femei se apropiau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
focuri de armă la zece și jumătate dimineața? Asta nu se face. Eu: Scuze. Data viitoare când cineva încearcă să mă omoare, o să-i rog să aștepte până după prânz. Ea: Așa să faci. Ce fată bună. Au plecat. Eu: Măiculiță, tocmai s-a atentat la viața mea. El: Nuu. Doar un foc de avertisment. Eu: Ei bine, data viitoare o să mă omoare. El: Nu merge așa. O să facă altceva, să zicem, o să-ți ucidă câinele. Trebuie respectat un protocol strict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în filmele de comedie, a zis ea. —Cum adică? Știi cum în filme cuiva i se rupe întotdeauna apa pe covorul exorbitant al altcuiva sau pe o pereche nouă de pantofi de velur. De obicei îi poartă Hugh Grant. Oh, măiculiță! Oh, zău așa! Măiculiță! Știi cum se întâmplă. De curiozitate, avem vreun motiv anume pentru care stăm pe podeaua udă? — Nu, bănuiesc că nu. Ne-am ridicat și Jacqui s-a schimbat și a mai avut două contracții. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a zis ea. —Cum adică? Știi cum în filme cuiva i se rupe întotdeauna apa pe covorul exorbitant al altcuiva sau pe o pereche nouă de pantofi de velur. De obicei îi poartă Hugh Grant. Oh, măiculiță! Oh, zău așa! Măiculiță! Știi cum se întâmplă. De curiozitate, avem vreun motiv anume pentru care stăm pe podeaua udă? — Nu, bănuiesc că nu. Ne-am ridicat și Jacqui s-a schimbat și a mai avut două contracții. La un interval de zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a făcut o îndelungă incursiune în „canalul“ lui Jacqui. —Doamne, nu e pic de demnitate în asta, s-a plâns Jacqui. Ar trebui să te pregătești să împingi, a zis moașa. Nu împing nimic până nu-mi fac anestezia. Oh, măiculiță, a zbierat. Ține încontinuu acum. Băga-mi-aș, e o singură contracție prelungită. Împinge, a îndemnat-o moașa. Jacqui sufla ca un cimpoi, când perdelele s-au dat spectaculos la o parte și ghiciți cine stătea acolo? Nimeni altcineva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care nici nu mă gândisem până atunci! Toată vara mă meditase tata, meditație cu patimi, și le-am îndurat pe toate, numai din ambiția de a fi licean! Dictare, cetire, povestire și analiză gramaticală, și aritmetică cu geometrie ― vai de măiculița mea! Mâncam bătaie în fiecare zi! Dacă nu puneam o virgulă unde trebuia, era prăpăd! Iar cu câteva zile înainte de examenul de admitere, am scris vorba "parcă" fără apostrof (cum se scria pe atunci). Aceasta era, dealtfel, singura greșeală pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o stea în cer lină, Te‐ aș găsi după lumină, Rostire‐ aș spre fața ta : „Când dormi, maică, dumneata ? !ʺ De te‐ ai face spic secară, Te‐aș găsi după povară și te‐aș întreba tot eu : „Nu ți‐ i, măiculiță, greu ?ʺ De‐ai fi‐n codru‐ o păsăruică, După glas aflate‐aș, muică, Zice‐ aș ud de rouă ta : „Ce dor ai de cânți așa ? !ʺ De te‐ ai face‐n văi o floare, Te‐ aș găsi după suflare
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fixez alb, după care parcă-parcă Îmi aduc aminte că, la venire, am remarcat În parcare o mașină nouă și strălucitoare. A, da ! Foarte elegantă. — Mercedes, seria 5. Ia o Înghițitură de bere. Preț de catalog - patruzeci și două de mii. — Măiculiță. — Evident, n-am dat chiar atât. Se freacă ușor cu degetul pe nas. — Îhm... patruzeci ? — Mai Încearcă o dată. — Treizeci și nouă ? — Treizeci și șapte două sute cincizeci, spune triumfător. Și CD care se schimbă singur, gratis. Evident, se deduce din impozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ca pe un copil normal, nu ca pe copilul lui Pete Laidler, rezultat În urma unei aventuri. Nu ca pe moștenitoarea unei averi uriașe. Simt că-mi zumzăie creierii. Un copil de patru ani - moștenitorul unei părți importante din Panther Corporation. Măiculiță ! — Deci ea moștenește tot ? spun șovăind. — Nu, nu tot, nu. Dar destul de mult. Familia lui Pete a fost mai mult decât generoasă. Și de asta vrea Marie să țină copilul departe de ochii publicului. Întinde brațele lateral. Știu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se părea o persoană destul de amabilă, deși nu puteam nici În ruptul capului să-mi dau seama de ce. Ce naiba cauți aici, mă gândeam, și de ce te ostenești să fii politicoasă? De ce nu ești sinceră și nu spui pur și simplu: „Măiculiță, casa asta e o fundătură!“, după care să mă lași să dospesc În propriul jeg? Acum Începuse să se fâțâie de colo-colo. Am rezistat impulsului de a alerga după ea și de a mă pune În dreptul oricărui obiect care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un gust la fel de Îndoielnic. — Ce bine să te văd! Semnele de exclamare Îi punctau conversația tot atât de mult ca de obicei. Nu găsești că e un apartament minunat? Ador stilul lui Duggie! Ți-ai luat de băut? — Am niște punch... — O, măiculiță! Ia-o binișor! Ai prevenit-o, Stanford? — Îhî. — E tare drăguț, nu? mi-a zis ea, conducându-mă prin Încăpere. Dar nu pentru noi, dragă! Însă cred că Duggie are șanse! — Apartamentul ăsta nu se prea potrivește cu statutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
după care mi-am dorit să mă fi abținut. Politicoasă, Betty mi-a Îngăduit să termin de tușit. — Felice ne-a avertizat deja În legătură cu punch-ul, a spus ea. Bănuiesc că tu nu știai. Am uitat, am zis, ștergându-mi ochii. Măiculiță! — Parcă ți-ar trage cineva un pumn sănătos, Îmi spuse Jim, tovărășește. Din fericire, nevastă-sa nu se prinse de acest joc de cuvinte, pe care-l bănuiam a fi fost neintenționat, căci altfel ar fi murit de râs. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
spiritul, numai și numai ca să ai de unde pleca. Apoi, o altă nouă dimineață, în Ultima Thule; și un nou răgaz. Atât. O amânare, o diviziune, numai. Ca și o prorogare. Dar... Asta, desigur, dacă aveau baftă. Multă, multă baftă! Multă... Măiculiță! Ha-a-a! O lumină ciudată, violet-spre-verde, izbucnește cu puterea fulgerului, din senin! Buff-fff...! O bufnitură violentă, ca de drug de fier ori de berbece! și imediat pornește să se cearnă aproximativ o găleată de țărână, din bagdadie. Nu, nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pedepsit? i se adresează acesta, Avocatului. E posibil. Lucrurile se schimbă. Ce-ți face muierea cu curul, nu-ți mai repară nici un sfânt, cu capul! Tocmai a călcat tabu-ul dulcelui fruct oprit, din grădina Edenului. Se pregătește de remaniere. Măiculiță! A-nțărcat bălaia! Uită-te la el, săracul! îi răspunde Fratele, înclinând din cap către Îngerul care zace acum prostit, în scaun, indiferent, ataractic, cu simțirile retrase înlăuntru, supte, către ceva cu neputință de închipuit. O sală...? O instanță...? O sentință
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mers apoi în Maramureș. După ce am reușit să mă bag pe sub pielea oamenilor, mi-a fost dat să aud nunți la rînd strigături pe care mama mea mi-a interzis riguros să le povestesc aici. Ce priapism cosmic și jovial, măiculiță ! Numai fată mare să nu fii prin aceste părți, că ți se strigă peste deal rușinea de nu mai știi în ce vale să te ascunzi... Tîrziu, mult mai tîrziu, am aflat din acribia cu care Daniel Gicu a luat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Ion era născută în 1925. Iar mama lui Bălășoiu era încă și mai tânără: nu împlinise nici douăzeci de ani când îl născuse pe Bălășoiu Mihai. Puteai să crezi una ca asta? La nouășpe ani să ai deja un copil! Măiculiță!... Sfârșitul secolului trecut!... a continuat plină de entuziasm mama lui Barnoschi Vasile. Fin de siècle! La belle epoque! Nu degeaba i se spune astfel, au fost vremuri cu adevărat frumoase! N-ai fi avut de ce să te rușinezi de ele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai ales despre vârste și date de naștere. Gagea Ioan avea un frate în vârstă de doi ani abia deci se născuse la jumătatea secolului. Asta însemna că mama lui Gagea Ioan era deja bătrână! Treizeci și doi de ani! Măiculiță!... Dar, tânără sau bătrână, uite că băiatul ei cel mic era proaspăt, cum s-ar zice. Freș!... În ce an o să intre la facultate?... În '59? Măiculiță, cât mai era până atuncea! Dacă socoteai numai cât de lungă era vacanța
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că mama lui Gagea Ioan era deja bătrână! Treizeci și doi de ani! Măiculiță!... Dar, tânără sau bătrână, uite că băiatul ei cel mic era proaspăt, cum s-ar zice. Freș!... În ce an o să intre la facultate?... În '59? Măiculiță, cât mai era până atuncea! Dacă socoteai numai cât de lungă era vacanța mare! Și mai erau până atuncea șapte vacanțe mari!... Și dacă erau toți de-un leat, înseamnă că or să fie... colegi și mai departe! Te pomenești
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
părinților pe vremurile alea de prăpăd? De făcut copii? În plin război? Spuneai Al Doilea Război Mondial și te lua cu fiori! Și asta nu atât fiindcă se întâmplaseră grozăvii în războiul ăla, ci fiindcă fusese al dracului de demult! Măiculiță!... Né aux temps de la guerre! ca să vorbești ca doamna de franceză, dna Cherteșan Tudosia, născută și ea tot în secolul XIX1! Măiculiță!... Da' ea măcar avea să se pensioneze înainte chiar ca ei să termine liceul... Păi da, băiatul lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Și asta nu atât fiindcă se întâmplaseră grozăvii în războiul ăla, ci fiindcă fusese al dracului de demult! Măiculiță!... Né aux temps de la guerre! ca să vorbești ca doamna de franceză, dna Cherteșan Tudosia, născută și ea tot în secolul XIX1! Măiculiță!... Da' ea măcar avea să se pensioneze înainte chiar ca ei să termine liceul... Păi da, băiatul lui Grigoraș Alexandru era născut în '69 și zicea: taică-meu? Oho! s-a născut înainte de jumătatea secolului! Și maică-mea la fel
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dezinvoltura lor2. Nu mai făcea față schimbului de generații, care venea cu ceva mai proaspăt. Mereu mai proaspăt. Da' ce să mai zicem de Barnoschi Vasile! Taică-su, Barnoschi Ion, s-a născut în secolul trecut!... Care secol?... Secolul nouășpe! Măiculiță! Matusalem!... Dar fiu-său, al lui Barnoschi Vasile, s-a născut abia în '75, păstrând oarecum tradiția familiei privind vârsta înaintată a tatălui la nașterea odraslei. Înaintată, vorba vine! Ceva peste treizeci de ani. Deja îi privea cu invidie pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în '75, cu Bostan Gabriela, cu Burducea Viorel, Giurcan Camelia... Ce mai, toți de-un leat. Discutau și ei, noua generație, tot de date de naștere, de frați și de surori, de părinți... Mai era și Hinta Lucia, Iovănescu Mircea... Măiculiță! exclamau. Taică-su s-a născut în '49! Îți dai seama, încă în prima jumătate a secolului! Da' bunicii!... Născuți prin '913, pe vremea Războiului Balcanic... Ce-i aia Războiu' Balcanic?... Alți bunici erau născuți prin 1925, 1928... Toate astea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]