146 matches
-
-i văd pe urmăritorii care ne pândeau. Tată, Tată, habar n-aveau că eram În viroaga aia! Vuietul apei se auzea și el tot mai tare, așa că, până la urmă, aveam și noi puțin noroc. - Ușor. M-am strecurat primul În mărăcinișul des și am tras de culcușul lui Enkim, În timp ce Runa, roșie la față, Îl Împingea din toate puterile. Îl Îndesarăm pe Enkim În mărăciniș, după care ne afundarăm și noi printre spinii ascuțiți, fără să ne pese de zgârieturi - eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai tare, așa că, până la urmă, aveam și noi puțin noroc. - Ușor. M-am strecurat primul În mărăcinișul des și am tras de culcușul lui Enkim, În timp ce Runa, roșie la față, Îl Împingea din toate puterile. Îl Îndesarăm pe Enkim În mărăciniș, după care ne afundarăm și noi printre spinii ascuțiți, fără să ne pese de zgârieturi - eram rupți de țepi, bătuți peste față și peste mâini de crengile uscate, În timp ce colbul stârnit din pământul sfărâmicios ne umplea nările și ochii. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de la voi, nici măcar un masaj... Durerea, ca durerea, dar deranjul!... Culmea e că și ăsta, nesimțitul la care, de fapt, scutura el, ca la armăsarul mort, se întremă. Se propti, pe bâjbâite, în cur. Și-i vorbi pîclîit, prin mărăcinișul somnului: 205 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI și nu mai au nici o răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită. Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor, de mult au și pierit, și niciodată nu vor mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
redusă: Acea clipire de gene a cerului/când soarele îl trezește în zori. Poezia abundă însă în descrierile din roman. Și-au strâns mâinile și s-au îndreptat spre oraș. Seara se îngâna cu noaptea, cerul aducea cu un vag mărăciniș negru ce întemnița lumina...Priveliștea era aridă și cenușie, soarele se amuza crăpând costișele și văile, în vreme ce pământul scrâșnea din dinți...Golful se ivi în toată splendoarea sa: un amplu semicerc înțesat de ferestre semănând cu niște guri înfometate și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
când arunca pietre în stejăriș sau în văioage umbroase, pentru o clipă se întrevăzuse ca unul din acei șerpi care în momentul în care năpârlesc, își leapădă vechea piele unde se nimerește pe drum, la poalele unui copac, sau în mărăciniș. Având un alt nume, el n-ar mai fi fost același și nimeni nu l-ar mai fi recunoscut, nici măcar în sat. Se uită jur împrejur, biblioteca avea rafturile pline, îl înspăimântă: și-ar fi putut oare închipui vreodată că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trecere, dar el nu băuse decât apă proaspătă din ulcică, în pauzele de lucru sau când se întorcea din vreo preumblare prin piață. Avusese un petic de vie aridă pe Monte Consolino: grozăvia stihiilor făcuse din ea un hat de mărăciniș gălbejit iar ultimele ploi torențiale ce-au durat aproape douăzeci de zile, au nimicit-o. Soarele, înnăbușitor, după lungile zile de ploaie cu clăbuci, făcuse restul, terciuind butucii. Lui Geronimo îi păruse rău, dar nu făcuse din asta un capăt
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trimite mesaje. Mai acum trei zile, se aflau la țară bete în urma unor chefuri făcute împreună cu negustori în trecere pe-acolo. Era încă lumină și, pe neașteptate, au fost atacate de o puzderie de tarantule ieșite din puțuri secătuite, din mărăciniș, din crăpături de stânci, din cariere de piatră, din pârloage, din case coșcovite și lăsate de izbeliște. Câțiva dintre noi au asistat la acea grozăvie: tarantulele putrezeau una-ntr-alta și la trecerea lor lăsau în urmă niște bale purulente
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
înfricoșați, dar dacă ar trebui să înfrunte mulțimea dezlănțuită și să aibă de-a face cu o forță care mută din matca lor râurile ar deveni lași, ar preda armele și și-ar cere iertare ca niște căprițe încâlcite în mărăciniș. Omul e unul și același, fie că e îmbrăcat în zdrențe, fie că e în uniforma Spaniei. Fra' Tommaso, trebuie să vorbești în dialect; mulți nu înțeleg o boabă din ceea ce zici. Au venit și ei aici împinși de necazuri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
le era zadarnică, monștrii nu aveau ochi, capetele lor nu păreau să-i bage în seamă. În spate, huruiala devenise asurzitoare, muntele se nărui, pântecul i se făcu țăndări și măruntaiele se risipiră. Nu trebuiră să dibuiască drumul, căci prin mărăcinișuri nu exista niciun drum. Chisăliță se opri să-și smulgă scaieții agățați de pulpanele prea largi și alergă după ceilalți. — O să se facă la loc, gâfâi. Grămada asta de gunoi... câtă vreme există orașul. Sau te pomenești că mută și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
abia se mai auzeau, norul de praf se întindea ca o ciupercă uriașă deasupra pământului. — Știi, spuse într-un târziu Pârnaie, chestia aia... Merge și c- un copac. — Care chestie ? întrebă Chisăliță, căutând zadarnic o cărare pe câmpia spuzită cu mărăcinișuri. — Aia cu spânzurătoarea. N-ai nevoie, neapărat, de o grindă. Am văzut io odată pe unu’... Ce făcea ? — Atârna de o creangă. Dacă n-ai fi văzut cum i se bălăngăneau tălpile, ai fi zis că stă și așteaptă autobuzul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
urmărește geneza partidelor politice construiește și Daniel L. Seiler în lucrarea de față. Din primele pagini, autorul anunță intenția studiului său: "Ce oferă știința politică cetățeanului interesat ce-și dorește un ghid, care să-i permită să se regăsească în mărăcinișul partidelor politice din Europa? Foarte puțin, de fapt [...]. Această lucrare modestă își propune să umple vidul amintit". Modestia de care se vorbește în textul tocmai citat nu este altceva decît un gest de cochetărie al autorului. "Modesta" lucrare este mai
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
se completează prin aplicarea de noi coordonate, cum ar fi: denumirea, ideologia și organizarea partidului. Dacă paradigma clivajelor ne oferă o schiță, aplicarea de noi coordonate aduce culoare tipologiei care tocmai se constituie. Abia acum sîntem invitați să facem proba "mărăcinișului". Constatăm faptul că fenomenul partizan nu își are justificarea în sine. Pentru explicitarea lui sîntem purtați spre modificări de structură ale vieții sociale, economice și politice ale Europei. Însuși autorul afirmă că "paradigma celor patru clivaje a fost concepută pentru
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
este alta. Faptul că aparțin aceleiași Internaționale reușește oare să întărească suficient legăturile dintre Partidul Socialist Francez și Partidul Socialist German? Ce oferă știința politică cetățeanului interesat ce-și dorește un ghid care să-i permită să se regăsească în mărăcinișul partidelor politice din Europa? Foarte puțin, de fapt. Întrebările de mai sus rămîn fără răspuns, mai ales dacă acesta nu cunoaște engleza. Această lucrare modestă își propune să umple tocmai vidul amintit. Studiul se va articula în două părți, inegale
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
inițiativă și de moștenirea patrimoniului cît și faptul că posedarea unui patrimoniu, chiar modest, constituie cel mai bun argument al electoratului lor, justifică alegerea denumirii de "partide patrimoniale". Ca și în cazul partidelor muncitorești, vom face efortul de a descurca mărăcinișul semantic și istoric ce învăluie partidele patrimoniale, încercînd să depistăm mai întîi trăsăturile lor comune, apoi variantele interne, pentru a trece apoi la formele extreme. I. Trăsăturile comune Partidele patrimoniale se regăsesc într-un program politic comun, reflectare a bazei
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
urce pe redută până sus, la parapetele de unde trăgeau dușmanii. Așa, ostașii au străbătut, în pas alergător, o distanță de mai bine de un kilometru. Mai aveau puțin până la redute. Deodată, s-a ivit în cale o râpă alunecoasă, cu mărăciniș aspru și cumplit de țepos. Aici au intrat în bătaia puștilor automate. Un foc ucigător, o perdea nesfârșită și neîntreruptă de gloanțe secerau ostașii. Nimeni nu șovăia. Nimeni nu se speria. Nimeni nu murmura. În frunte se afla maiorul Șonțu
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
să urli, să ameninți de departe cu ciomagul, însă fără folos. Coarnele nu aveau doar un rol estetic: de data asta "Bruna" a avut câștig de cauză. Printr-un atac mai crunt decât celelalte, și-a aruncat adversara într-un mărăciniș uriaș. "Murga", blânda și bătrâna "Murga", a ieșit cu mare caznă de-acolo. Rănile făcute de coarne nici nu se comparau cu rănile orgoliului, ale amorului-propriu. Și acum mă cuprinde mila când mă gândesc la umilința ei. Sfârșitul disputei a
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
lumină a astrelor. Dacă nu de șapte, măcar de două vieți tot beneficiem : una trăită, cealaltă râvnită. Câinele bostănarului se simte ca un eunuc într-un harem. Orice popor este, asemenea unei păduri, un amestec de arbori falnici și de mărăciniș. Finalul luptei face din agresor un arogant, ori un mielușel. Corsetul este singurul în stare să scoată sufletul femeilor. În vârful piramidei ești far, ori sperietoare. Viața poate fi înecată în plăceri, înnegurată în contemplație, ori dinamizată în acțiuni. Viața
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
si a astrelor. Dacă nu de șapte măcar de două vieți tot beneficiem: una trăită, cealaltă râvnită. Câinele bostănarului se simte ca un eunuc într-un harem. Orice popor este asemenea unei păduri, un amestec de arbori falnici și de mărăciniș. Finalul luptei face din agresor un arogant, ori un mielușel. Corsetul este singurul în stare să scoată sufletul femeilor. În vârful piramidei ești ori far, ori sperietoare. Viața poate fi înecată în flăcări, înnegurată în contemplații ori dinamizată în acțiuni
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sufixul -eancă sau sufixeleeanu + -că) de la Cîmpina (a se ține cont că un fruntaș al revoluției de la 1848, mare boier, se numea Ion Cîmpineanu), antroponim atestat la 1536 sub forma Kompina. Proveniența slavă veche a toponimului Cîmpina (< v. sl. kopina, „mărăciniș“, „loc acoperit de mărăcini“) este foarte cunoscută, fiind dată exemplu în sintezele și în manualele de istorie a limbii romîne (alături de Glîmboca, Dîmbova, Dîmbo vița) de evoluție a vechii nazale slave o nazal la în, îm, ci nu la un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
afluentul rîului Prahova se numește Cîmpinița, nu Cîmpea (în care s-ar vărsa Cîmpinița, potrivit Dicționarului geografic). Baza v. sl. kopina este susținută și de numeroasele alte toponime formate în romînă, slavă (sau maghiară) de la nume de arbori mărăcinoși: Mărăcine, Mărăciniș, Scaiu, Schineni, Dracea (< srb. dracă, „spiniș“), Glogova (< sl. glog, „păducel“), Tîrnava (v. sl. trunu, „spin, arbore spinos“), Băgaciu (< magh. bogacs, „spin“), Cochinișu (< magh. kökényes < kökény, „porumbă“), Bodac (< ucr. bodak, „scai“) Sibiu (< sl. siba < svila, „corn, sînger“). O localitate vecină Cîmpinei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care nu era înțeles și ca apelativ și de aceea nu crea ambiguități în individualizarea și identificarea locului. Că ar fi putut exista înainte un toponim „sinonim“ romînesc pe care l-au tradus slavii o dovedesc toponimele Mărăcinele, Mărăcineni, Valea Mărăcinișului, Spini, Spinoasa, Schinetea, Spinul, Valea Spinului, Spinuș, Spineni, Schineni, Spinești, Scaia, Scaioși, Scaiul, Scăiasa, Scăioși, Scăiuș, Scăianca, Scăieni, Scăiești ș.a., presărate în toate regiunile teritoriului romînesc. E drept că răspîndite sunt și toponimele din aceeași familie semantică formate (sau traduse
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sunt și toponimele din aceeași familie semantică formate (sau traduse?) în maghiară (Bogaciu = Bogács < magh. bogács, „spin“; Cuchi nișul ș.a. < magh. kökényes, „măceș“), slavă (Glogova, Glovavaț, Glovoveț etc. < sl. glog, „păducel“, Cîmpina < kopina „rug de mure“), sîrbă (Dracea < srb. drača, „mărăciniș“), ucraineană (Bodoc < ucr. bodak, „scai“). E greu de dovedit care dintre aceste nume au fost create ex nihilo de populația respectivă, înlocuind toponime anterioare formate în romînește sau în alte limbi, și care au fost traduse din romînă sau din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
scrutează valea pe pe pantele povârnite, pleșuve. - Ah, o urmă!... exclamă surprins pădurarul. O urmă de jder!, recunoscu el cu ușurință. Și a trecut pe-aici de curând! își zise el cu satisfacție, și porni dupa dâră... Urma ducea prin mărăciniș... peste un trunchi de copac doborât, se îndreptă spre râpă și intra într-un desiș. „În desișul de muri, care adăpostește o mulțime de păsări și rozătoare... acolo trebuie să fie!“, gândi Anton. Tufa se mișcă într-un loc... „...Aha
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aproape devorate de pădure, unele prinse, înlănțuite de rădăcinile și de ramurile arborilor tropicali... Întâmplarea bizară cu indigenul care s-a apropiat în zilele următoare declarând că era "proprietarul" junglei unde fuseseră descoperite monumentele... și, în sfârșit, piramida înăbușită de mărăcinișuri și de arbori ceiba... pietre enigmatice despre care lumea nu știa nimic, nici despre civilizația care le lăsase în urma ei (toate acestea se petreceau prin 1840, parcă)... ruinele unui oraș părăsit în desișul junglei ca epava unei corăbii misterioase în fundul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de alții că ar fi fost un aventurier: E. H. Thompson. El a ajuns la Chichen-Itza însoțit doar de un indigen, amândoi extenuați de drumul prin junglă. La lumina lunei a descoperit piramida și templele năpădite de ierburi și de mărăcinișul specific Yucatanului. Thompson n-a dormit toată noaptea, iar dimineața a văzut înălțîndu-se în aerul limpede coloanele în formă de șarpe din Templul Războinicilor, printre care rătăcea încă, sub cerul secetos, duhul zeului Ploii. Schliemann a crezut în Homer. Thompson
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]