235 matches
-
ei și îi imobiliză brațele. Până să apuce să se dezmeticească bine, băbătia fu închisă într-o ladă, iar prințul și prințesa părăsiră turnul călare pe mătură. Cu toate că începuse să ningă, iar ei erau îmbrăcați doar în sacii de pânză, Mărgărita și Prințul Izvoarelor coborâră în Prăpastia fără Fund în căutarea prințeselor răpite. Acolo întâlniră pasărea uriașă cu pene cenușii, care locuia într-un copac pe jumătate uscat. - Ce cauți aici, puică? Pasărea se așeză pe umărul Prințesei Mărgărita. Ai fugit
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
de pânză, Mărgărita și Prințul Izvoarelor coborâră în Prăpastia fără Fund în căutarea prințeselor răpite. Acolo întâlniră pasărea uriașă cu pene cenușii, care locuia într-un copac pe jumătate uscat. - Ce cauți aici, puică? Pasărea se așeză pe umărul Prințesei Mărgărita. Ai fugit din turn cu mătura Babei Hâda? - Le căutam pe prințesele răpite, îi răspunse prințul în locul fetei. - Nu e nici picior de prințesă pe aici. Le-au luat vulturii și le-au dus în cuibul lor de pe Piscul Argintiu
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
luptă grozavă între cele două păsări. - De-aș avea o sabie! De-aș avea o sabie! Repeta Prințul Izvoarelor care și-ar fi dorit să poată să ajute cumva pasărea lor cenușie. - Mai am câteva ace de păr, zise prințesa Mărgărita scoțând din pletele bălaie ultimele cinci dintre podoabele ei cu mărgăritare. Dacă crezi că pot fi de folos, ți le dăruiesc! Prințul se lumină la față. Apucă un ac, ținti bine și îl aruncă direct în pieptul vulturului cu ochi
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
toți trei odată. Pasărea cenușie încercă să îi abată atenția pentru ca prințul să aibă timp suficient să țintească cu ultimul ac cu mărgăritare, dar cu puținele pene pe care le mai avea, abia se putea ține în aer. Atunci, prințesa Mărgărita, sări de pe mătura Babei Hâda și îl apucă pe vultur de labe. În acel moment, prințul reuși să arunce acul în pieptul păsării uriașe, care se transformă pe loc într-un unicorn auriu, cu un corn de aur și trei
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
ele așteaptă de mult timp salvarea. Noi vom zbura cu mătura până unde aceasta va avea putere și te vom aștepta la poalele Muntelui de Fier. Zis și făcut. Unicornul auriu plecă cu prințesele în spinare, iar Prințul izvoarelor, Prințesa Mărgărita și pasărea cenușie începură să coboare de pe Piscul Argintiu. Nu trecu multă vreme și cerul se întunecă brusc, ca și când cineva ar fi furat Soarele. - Aceasta e Baba Hâda, strigă pasărea cenușie. Vine după mătura ei! Of, dacă aș mai putea
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
multă vreme și cerul se întunecă brusc, ca și când cineva ar fi furat Soarele. - Aceasta e Baba Hâda, strigă pasărea cenușie. Vine după mătura ei! Of, dacă aș mai putea fi măcar odată Regele Văzduhului, aș înfrunta-o cum se cuvine! Mărgărita mângâie pasărea pe aripi, întristată că nu putea face o magie care să-i redea înfățișarea bietului rege. Atunci, Prințul Izvoarelor înfipse unul dintre acele de păr cu mărgăritare în pieptul păsării cenușii. Aceasta scoase un țipăt, bătu de câteva
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
până ce o amețiră bine, după care o cocoțară pe Piscul Argintiu, în cuibul vulturilor, printre nori, acolo unde nu mai putea face nici o vrajă și de unde nu mai putea coborî niciodată. După ce termină cu vrăjitoarea, Regele Văzduhurilor se despărți de Mărgărita și de Prințul Izvoarelor, care porniră din nou la drum, de data aceasta către palatul prințesei. În timpul cât Mărgărita lipsise, Prințul Negru se mutase în palat și furase toate bogățiile regatului. Mai mult, pe rege și pe regină îi făcuse
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
mai putea face nici o vrajă și de unde nu mai putea coborî niciodată. După ce termină cu vrăjitoarea, Regele Văzduhurilor se despărți de Mărgărita și de Prințul Izvoarelor, care porniră din nou la drum, de data aceasta către palatul prințesei. În timpul cât Mărgărita lipsise, Prințul Negru se mutase în palat și furase toate bogățiile regatului. Mai mult, pe rege și pe regină îi făcuse slujitorii lui, iar aceștia îl serveau la masă cu ochii lăcrimând încă după copila lor pierdută. Doar bătrâna doică
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
masă cu ochii lăcrimând încă după copila lor pierdută. Doar bătrâna doică se mai plimba liberă prin palat, dar numai pentru că se zvonea că-și pierduse mințile odată cu pierderea prințesei. Intrați în palat pe furiș, pe coridoare știute numai de Mărgărita, cei doi drumeți o întâlniră pe bătrână în apropierea camerei prințesei. - Odorul meu, copila mea, începu să plângă doica atunci când dădu cu ochii de fată, am crezut că n-am să te mai văd niciodată! Se retraseră în odaie și
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
fată, am crezut că n-am să te mai văd niciodată! Se retraseră în odaie și începură să plănuiască cum să îl alunge pe Prințul Negru. Dar, acesta, avea spioni în palat și nu dură mult până află că Prințesa Mărgărita se întorsese însoțită de Prințul Izvoarelor. Mânios, își adună oștenii și năvăli în camera prințesei. Fără a-și apleca urechea la rugămințile servitorilor, îi legă pe prinț și pe prințesă unul de altul cu lanțuri grele și îi aruncă singuri
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
prințesă unul de altul cu lanțuri grele și îi aruncă singuri într-o pivniță de sub talpa palatului. - De acolo nu veți mai ieși fără voia mea! Dați drumul șobolanilor, zise apoi către oștenii săi. Pentru prima dată în viața ei, Mărgărita văzu niște animale atât de mari și de scârboase ca șobolanii pe care îi mânau cu sulițele oștenii Prințului Negru. Fioroși, cu ochii roșii și dinții ascuțiți crescuți înafara botului, șobolanii se repeziră la gratiile care îi țineau la distanță
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
îi țineau la distanță de prizonieri. Prințul Negru râse în hohote: - Când vor termina de ros gratiile, veți urma voi! Se întoarse și înainte de a părăsi pivnița, mai spuse doar atât: mă voi întoarce mâine dimineață să vă văd oasele. Mărgărita plânse atât de mult, încât de la picioarele ei, un pârâiaș porni să curgă către șobolanii înfometați. - Nu plânge, îi șopti prințul, se vor înfuria și mai tare dacă vor vedea măcar o picătură de apă. Șobolanilor nu le place apa
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
de aur în inimă, transformându-l pe loc într-o pisică blândă. După aceea, se iviră din nou inorogul alb și cel argintiu și, toți trei, reușiră să zdrobească în copite lanțurile cu care erau legați Prințul Izvoarelor și Prințesa Mărgărita. Inorogul auriu le aduse straie noi, inorogul argintiu îi aduse prințului o spadă, iar inorogul alb îi aduse prințesei legătura cu cheile care deschideau toate ușile palatului, apoi își luară rămas bun unii de la alții. Prințul Negru stătea tolănit în
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
copila teafără, găsiră puterea de a sări asupra întunecatului prinț, pe care îl legară de scaun imediat cu cordoanele de la perdele. Din acel moment, nu mai fu atât de greu ca regatul să revină la viața lui de dinainte de răpirea Mărgăritei. Prințul Izvoarelor își luă fratele și îl duse spre a fi judecat în legea regatului său, iar pacea și bunăstarea se așeză din nou în palatul înconjurat de râul din lapte și miere. Dar, Mărgărita nu mai zâmbea, nu se
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
viața lui de dinainte de răpirea Mărgăritei. Prințul Izvoarelor își luă fratele și îl duse spre a fi judecat în legea regatului său, iar pacea și bunăstarea se așeză din nou în palatul înconjurat de râul din lapte și miere. Dar, Mărgărita nu mai zâmbea, nu se mai bucura de nimic și nu mai cerea să i se aducă tot felul de daruri. Stătea doar în turnul ei cât era ziua de lungă, privind prin ochean în depărtare. - Așteaptă pe cineva? O
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
mărgăritare, sunt cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată. - Atunci, cel care ți l-a oferit se poate gândi că vei deveni mireasa lui? Se întoarseră cu toții să vadă cine pusese acea întrebare. Mare fu bucuria prințesei Mărgărita să îl vadă pe Prințul Izvoarelor cu un buchețel de mărgăritare în mână. Bineînțeles că acceptă să fie mireasa lui și bineînțeles că se făcu o nuntă mare în palatul înconjurat de râul în care curgea lapte și miere. Ceea ce
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
inorogi, unul cu corn de sticlă, altul cu corn de oțel și al treilea cu corn de aur și un naș care adunase toate vânturile din lume în fața palatului prințesei, să împrăștie în cele patru colțuri ale lumii florile Prințesei Mărgărita. Această poveste a fost scrisă pe o frunză de trifoi, iar eu m-am grăbit să o aduc la voi. Referință Bibliografică: PRINȚESA MĂRGĂRITA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1861, Anul VI, 04 februarie 2016. Drepturi
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
vânturile din lume în fața palatului prințesei, să împrăștie în cele patru colțuri ale lumii florile Prințesei Mărgărita. Această poveste a fost scrisă pe o frunză de trifoi, iar eu m-am grăbit să o aduc la voi. Referință Bibliografică: PRINȚESA MĂRGĂRITA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1861, Anul VI, 04 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
creațiile poetului, republicate în colecția de Doine. Eminescu, supus unei astfel de competiții, va încerca și el structurarea acestei teme constatate în manuscrisul 2260, f.34, 35, 36, 40 și 2276 I, f.14v al Bibliotecii Academiei Române. La ”Înșiră-te, mărgărite” și ”Răzbunarea lui Statu-Palmă”, în care elementele populare erau manifeste la Alecsandri, Eminescu va crea poemul ” Fata în grădina de aur, Miron și frumoasa fără corp”, ”Călin Nebunul”. Când Vasile Alecsandri a publicat legenda în versuri a lui ”Gruie Sânger
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
poliță plătită lui de către Harnagea pentru că nu-i cedează celuilalt asociat israelian de la Prima TV, Dan Fischer, importantul pachet de acțiuni ce îl deține la acest post de televiziune. Victima acestei răfuieli a fost "logodnica"șefului S.I.E. Cătălin Harnagea, domnișoara Mărgărita Geică, concediată de la conducerea redacției de Știri de la PrimaTV. Pe postul de televiziune, în direct, Alexandru Bittner anunța infatuat că supărarea cu Harnagea (S.I.E.) se datorează faptului că el (Bittner) este prieten și mai apropiat de șefii contraspionajului românesc (directorii
DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI CAP. 12 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346464_a_347793]
-
evoluția pe firul existenței, pentru a se focusa apoi, exclusiv, pe Galații ca oraș și zona înconjurătoare, cu farmecul ei aproape indescriptibil. Deși, aparent, poate fi acuzat de hiperbolizare excesivă, superlativele care curg firesc - ca într-un ancestral Înșir-te, mărgărite..., îi vin ca o mănușă autorului și sensibilității sale extraordinare, dar și locurilor în chestiune în care există acest popor. Trecerea în revistă, în atât de puține pagini, a minunățiilor presărate pe meleagurile scumpe inimii lui/noastre, radiografierea cu raze
REGĂSIREA PARADISULUI PIERDUT, SAU FUGA DIN INFERN DE PROF.UNIV.DR.CONSTANTIN FROSIN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376230_a_377559]
-
O atmosferă tenebroasă, cu fulgerări terifiante, împânzește Muntele de foc (din Călătorie în Africa). Încercarea de roman Dridri, a cărei primă parte e întocmită în felul romanului lui Paul de Kock și Alphonse Karr, și romanul cu tentă autobiografică, neterminat, Mărgărita au, la fel, o pulsație romanțioasă. Predominantă, în proza lui A., fie că e vorba de povestiri romantice, de tablouri de moravuri (Balta Albă, Borsec) ori de însemnări de călătorie, este evocarea, îndeosebi acel tip de evocare pe care îl
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
et le sens. Essai sur le phénomène musical, București, 1979; Tudor Arghezi, Cincizeci de poeme - Cinquante poèmes en vers et en prose, ed. bilingva, București, 1981, Poeme alese - Poèmes choisis, ed. bilingva, îngr. Ion Acsan, pref. Eugen Simion, București, 1996; Mărgărita Wallmann, Pridvoarele cerului, București, 1981; Adrian Marino, Littérature roumaine - littératures occidentales. Rencontres, București, 1982; Récits insolites. De Mihai Eminescu à Ana Blandiana, București, 1983; Ileana Mălăncioiu, À travers la zone interdite - Peste zonă interzisă, ed. bilingva, pref. Eugen Negrici, București
BENTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285700_a_287029]
-
poate fi completată cu numele lui I. L. Caragiale (Calul Dracului, Abu-Hasan), Barbu Delavrancea (Neghiniță, Poveste, Stăpânea odată...). Lor li se pot adăuga alți scriitori care au folosit b. popular drept model pentru opere literare în versuri (V. Alecsandri, Înșiră-te mărgărite, M. Eminescu, Călin Nebunul, Miron și frumoasa fără corp, Fata-n grădina de aur, rămas în manuscris și transformat apoi în marele poem filosofic Luceafărul, G. Coșbuc, Fata craiului din cetini, Izvor de apă vie, Tulnic și Lioara) sau chiar
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
-n grădina de aur, rămas în manuscris și transformat apoi în marele poem filosofic Luceafărul, G. Coșbuc, Fata craiului din cetini, Izvor de apă vie, Tulnic și Lioara) sau chiar dramatice (V. Alecsandri, Sânziana și Pepelea, Victor Eftimiu, Înșir-te mărgărite, Cocoșul negru). Elaborate și comunicate prin intermediul scrisului, destinate, dintru început, cititului, b. de autor poartă mai pregnant decât cele populare, orale, amprenta stilistică a creatorului și a epocii sale. Făt-Frumos din lacrimă este o proză romantică și o ilustrare a
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]