735 matches
-
ei, toboșarul de trupă Cristian Mărgescu și nevinovatul prunc! Îngerul s-o fi repezit să-i prindă pe cei doi, pentru că era cu ei! Lumea în care ne aflam rămâne întunecată, măi singură și tristă fără Lăură Stoica. Lumină noastră, mărginita pe cat o încape racla ochilor are numai lacrimi de când Lăură Stoica a părăsit-o. Mai repede sau mai incet, alunecam cu toții din ea! Știm că nu se mai întorc cei dragi. Dar îi așteptăm. Auzind cântecele Laurei Stoica răscolim cu
LAURA STOICA. TRIST ŞI NUMAI TRIST...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1398320117.html [Corola-blog/BlogPost/347938_a_349267]
-
o minciună sfruntată. Sera, Soare, Cărare sunt oameni obișnuiți în căutarea unui trai mai bun, pentru aceasta fiind capabili de orice compromis. Evadând din ficțiune, intrați într-o ficțiune și mai mare, obligați să admită că trăiesc într-o lume mărginită, visează la libertate. Cel puțin femeia. Aspirații domestice. Visează la o familie, la un trai decent, o locuință, un servici în Austria. Traiul actual, alături de Malu, nu o mai satisface. Evadarea din minciună, din falsitate, într-o minciună și mai
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1463301614.html [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
în sud și vest înspre ocean, la Gilroy... La Knights Ferry, o surpătură de relief colinar cu fragmente smulse de o explozie parcă a unui meteorit, Tungus-ul siberian de la începutul secolului 20 mai mai “lăsase” parcă ceva - ca o vale mărginită și proptită pe ambele maluri de povârnișuri cu aspect selenar și care lasă să se strecoare la picioare lor bolovănoase un fir de apă limpede și rece ca gheața - o șuviță ca scuțul ce spală poalele pietroase ale malurilor într-
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 by http://confluente.ro/Ruinele_bunuri_nationale_.html [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
al căminului familial, care, la rândul său, se altoiește pe trunchiul generațiilor precedente și apoi se deschide treptat spre generațiile viitoare, de unul și același lanț de aur al harului dumnezeiesc, persoana, familia și neamul . Asemenea unui univers creat și mărginit, familia creștină poartă în ea un scop nou, având și o plinătate necreată și nemărginită, în situația ei de „Ecclesia domestica”, de familie creștină. Desigur, numai în Biserică, numai în unitatea Trupului tainic al Domnului nostru Iisus Hristos, îi sunt
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_sensul_si_conditia_deschiderii_stelian_gombos_1330449963.html [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
ceea ce va urma acestei neascul �tări, el a decăzut din nemurire, trupul lui, instrumentul prin care a păcătuit, fiind pedepsit astfel cu moartea. Sufletul însă i-a rămas nemuritor ca și mai înainte. Noi nu putem pricepe cu mintea noastră mărginită cum se realizează această unire a sufletului cu corpul în sânul mamei și nici separarea sufletului de corp în clipa morții. Moartea este un fenomen ine �vitabil și cel mai sigur ce se petrece în viața omului. Nimeni nu scapă
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_parintele_paulin_leca_.html [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
06 decembrie 2016. PĂMÂNTUL IN SITU Gândurile mele, doar păsări pe ramuri uscate Când mușcă din liniștea serii glonțul iubirii, Stoluri lovesc în geamurile neferecate, Uitarea deplină din conștiința nefericirii, Tradată e viața pe notele noptii fără de lună, În zbor mărginit mă rotesc, am pământul in situ, Am zâne-n priviri cu și fără de albă cununa, Trăind neiubite, doar bătrânețea, perpetuu, Căci toamna e veștedă privită prin geam, Iar glonțul de tine mi-e schijă- n aripă, Mi- e teamă să
SILVANA ANDRADA by http://confluente.ro/articole/silvana_andrada/canal [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
12.2016 ... Citește mai mult PĂMÂNTUL IN SITUGândurile mele, doar păsări pe ramuri uscateCând mușcă din liniștea serii glonțul iubirii,Stoluri lovesc în geamurile neferecate, Uitarea deplină din conștiința nefericirii,Tradată e viața pe notele noptii fără de lună,În zbor mărginit mă rotesc, am pământul in situ,Am zâne-n priviri cu și fără de albă cununa, Trăind neiubite, doar bătrânețea, perpetuu,Căci toamna e veștedă privită prin geam,Iar glonțul de tine mi-e schijă- n aripă,Mi- e teamă să
SILVANA ANDRADA by http://confluente.ro/articole/silvana_andrada/canal [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
mă las! Am să scriu până în ultima clipă." Ce poate fi mai concludent pentru a sublinia locul pe care îl ocupă creația literară în sufletul și viața poetului?! În liniștea căsuței de la poalele Vlădesei am pornit pășind ușor pe cărările mărginite sublim de vers în intimitatea volumului „Vâltorile sufletului” apărut în 2006, la editura Bibliotheca din Târgoviște, „avertizată” de autor prin dedicația frumos caligrafiată într-un scris-oglindă de suflet: „Una din primele mele cărți publicate, Poetei Georgeta Minodora Resteman, cu prietenie
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_1396311035.html [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
moralei religioase creștine. Dogmele creștine trebuie să poruncească normele morale, care, fără ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decât prin obiect. Morala publică într-un stat creștin trebuie să stea sub imperiul certitudinii dogmelor creștine reflectate imperfect de omul mărginit. Dacă nu situăm Biserica deasupra statului, ne aflăm în treabă și face fiecare ce vrea. 70. Elitele morale sunt mai presus decât cele intelectuale. Mie îmi plac oamenii care fac judecăți. Cei care fac silogisme sunt față de adevăr, cum sunt
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1474354981.html [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
Nicoleta Simian Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cât mi-aș dori un strop de roua, Să-l simt sub pasu-mi, prea grăbit, Și-n noapte, când e luna nouă, Să uit de rostu-mi mărginit. Sau ca un fir simplu de iarbă, Să mă înalt plăpând spre cer, Să fiu floare de nufăr albă, Uitată pe un lac stingher. Dar nu-s decât, un om cu dor, Cu luna-n lac, ma-mbat ades, Și-
STROPUL DE ROUA de NICOLETA SIMIAN în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/nicoleta_simian_1488053574.html [Corola-blog/BlogPost/372435_a_373764]
-
un lucru sunt sigur: pașii către Dumnezeu trebuie făcuți fără șovăială, fără a mai pune false și istovitoare întrebări, de a scorni scenarii sau de a mă îndoi, la nesfârșit, de elementele de logică pe care le ridică neputincioasa și mărginita încredere omenească. Uneori am fost atât de aproape de credința adevărată, revelația Atotputerniciei și Omniscienței Creatorului oferindu-mi-se (să fi fost Chemarea însăși!?, încât nu reușesc, cu nici un chip să-mi explic, rațional, ratarea!... Natura ezitantă a hotărârilor mele, continua
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/Confesiunile_unui_nedus_la_biserica_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/366954_a_368283]
-
Cătălina visa la Luceafărul „Lângă fereastră, unde-n colț/ Luceafărul așteaptă”. Acest poem eminescian este inspirit de un basm publicat de folcloristul R.Kunish, al cărui fond de idei se bazează pe antagonismul dintre superioritatea creatorului de geniu și lumea mărginită. Coborârea la realitatea pământeană se face sincopat, de la înălțimea Geniuluila la iubirea pământeană dintre Cătălin și Cătălina. Și dacă, magic, Eminescu creează o magie tainică și locuri pe măsură, ele au trăsăturile realului care îl înconjoară și pe care îl
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_marele_noroc_al_litera_al_florin_tene_1357967162.html [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
Plângea până și cel mai simplu gând Și noi, ne resemnam..., și nu făceam nimica Un lacăt revoltat a spart încuietoarea Prin florile de măr, am evadat...în soare În urmă au rămas și cufăr și odaia, Și-n resturi mărginite, mai lăcrimează ploaia... foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Noi / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1257, Anul IV, 10 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NOI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Camelia_cristea_1402416671.html [Corola-blog/BlogPost/361986_a_363315]
-
nu este obiect al cunoașterii umane, expus explorării și raționalizării precum lucrurile sau fenomenele ce-l înconjoară pe om - nu mai are viață. Căci El este cu neputință de văzut de ochii omului, pt. că El nu are o față mărginită, ce a r putea fi circumscrisă de mintea omului. Nu poate creatura să vadă pe Cel necreat”: Colecția P.S.B., scrieri partea I, Viața lui Moise, trad. De Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae și Pr. Ioan Buga, București, 1982, p. 82
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_religia_iudaica_si_cadrul_monoteist_a_perioadei_profetului_moise.html [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
nu o supun criticii, ci o ascund învăluind-o în mister, ridicând pe treptele fizice ale nemuririi creația artistică a aceluia al cărui interes, pentru criticul părtinitor, este sentimental, moral sau material. Istoria criticii literare ne-a dovedit că în timpul mărginit al fiindului nostru teluric au existat și entități, pierdute, care au dosit valorile în contra existenței altora pe care ei i-au identificat ca valori și i-au declarat prin puterea exprimativă câștigată genii. Nu m-am îndoit niciodată de aprecierile
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Persuasiune_si_dorinta_de_comunicare_stefan_lucian_muresanu_1357484429.html [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
literatură care nu îl interesează, îl lasă deoparte, neidentificat. Criticii complexați sunt adunătorii obsedați de obiecții, împiedicați în definirea corectă a sensului de a evalua lucrarea și nicidecum autorul. Sunt pierduții în expresii fără sens, neajutorații cu diplome, pseudointelectualii veștejiți, mărginiți și răi: Numai un prost poate să critice, să condamne și să se plângă - și majoriatea proștilor o fac(Dale Carnegie). Sunt cei care caută nume pe care să le împroaște cu noroi, cu cuvinte căutate în dicționare însă nu
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Persuasiune_si_dorinta_de_comunicare_stefan_lucian_muresanu_1357484429.html [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
care se lasă ușor legănate de adierea caldă a vântului. Uitându-mă cu atenție în jur, constat că în cursul nopții sau spre dimineață au mai înflorit câțiva trandafiri și trei lujeri ai unei specii de orhidee. Merg pe aleea mărginita de flori perene până pe malul lacului. De departe văd o suprafata strălucitoare sub lumina primelor raze de soare. Câteva bețe purtate ieri de micile valuri, acum stau neclintite la mal, dovadă a faptului că acolo, jos la suprafața apei nu
CĂRĂRILE SUFLETULUI (FRAGMENT) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1466063147.html [Corola-blog/BlogPost/373312_a_374641]
-
ceea ce va urma acestei neascul¬tări, el a decăzut din nemurire, trupul lui, instrumentul prin care a păcătuit, fiind pedepsit astfel cu moartea. Sufletul însă i-a rămas nemuritor ca și mai înainte. Noi nu putem pricepe cu mintea noastră mărginită cum se realizează această unire a sufletului cu corpul în sânul mamei și nici separarea sufletului de corp în clipa morții. Moartea este un fenomen ine¬vitabil și cel mai sigur ce se petrece în viața omului. Nimeni nu scapă
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î by http://confluente.ro/stelian_gombos_1454498456.html [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului SĂ NU MĂ VINDECI Nu ți-am cerut nimic și niciodată N-am plâns amar de soarta-mi vitregită Și nici de viața-mi fadă, mărginită, În renunțări și-n amăgiri scăldată. Iar de mi-ai dat cât n-am putut a duce, N-am protestat, nu m-am aprins ca para, Mi-am acceptat, făr’-a cârti, povara Punându-mi, pe grumaz, o altă cruce
SĂ NU MĂ VINDECI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1465981404.html [Corola-blog/BlogPost/369978_a_371307]
-
2016 Toate Articolele Autorului Să nu fim, fraților, proscrișii propriei ființe, ci să ne întărim cu datini rădăcina, ce sângeră și plânge, picurând peste semințe... Pe noi ei să ne facă să nu știm a cui e vina? Ni-s mărginite sfintele hotare, ce puse-au fost de-ostașii geți și de romani legionari, și plângem Biblia -n adânci sertare, vrând să ne întoarcem spre drumul temerar. De-a lungul vremii, și firul se subție, de o deplângem, ia nu ne
LACRIMĂ ROMÂNĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1457529636.html [Corola-blog/BlogPost/373226_a_374555]
-
D. Popin, ne-a oferit recent un nou volum de poezii intitulat „Viul și aproapele”, apărut la Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2016, cu o prefață de Geo Vasile. Motivul central al cărții este de sorginte romantică: antinomia dintre artist și lumea mărginită în care e constrâns să trăiască. În această cheie trebuie interpretat titlul, „Viul și aproapele”, care ne sugerează oponența dintre cel ce trăiește cu adevărat, chemat să ofere lucrurilor un nume (precum se întâmpla într-un cunoscut poem sorescian) și
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1493623778.html [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
e constrâns să trăiască. În această cheie trebuie interpretat titlul, „Viul și aproapele”, care ne sugerează oponența dintre cel ce trăiește cu adevărat, chemat să ofere lucrurilor un nume (precum se întâmpla într-un cunoscut poem sorescian) și aproapele său, mărginit și suficient, gata să-și dea mereu aere și ifose, mimând doar existența adevărată, animată de un ideal în această lume. Revelator e în această privință chiar textul de debut al volumului, Înfrângere: „vanitos / necunoscutul de lângă mine / își savurează filozofia
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1493623778.html [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
caz, amintiți sporadic, „doar în șoaptă”, în timp ce de trecere se bucură indivizii, volens - nolens, apropiații noștri de fiecare zi, colcăind de „sensuri grosolane / insolaneță, orizonturi opace, șiretenie”. Poetul își exprimă în același romantic mod, antinomic, disprețul și detașarea de lumea mărginită, vulgară, de „puzderia de oameni” care „își plimbă absența” pe bulevarde, alteori își impută că se complace în prezența ei, făcându-se vinovat de toleranță și capitulare („Devoțiune”), resemnat că „lumea nu poate fi alta”. Amintiri diverse ni se relevă
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1493623778.html [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
dorește, de către alte forțe opuse ei. Și exemplifică superb: „Dă conștiință unui pom, și lasă-l să crească neîmpiedicat, să-și răspândească ramurile, să-și producă frunzele, mugurii, florile, fructele proprii speciei sale. Într-adevăr el nu se va simți mărginit, prin aceea că e tocmai pom, și tocmai din specia aceasta, și tocmai acest pom din această specie; el se va simți liber, pentru că în toate acele manifestări, nu face nimic, decât ceea ce natura lui cere. Dar fă ca creșterea
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1488297355.html [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
el se va simți liber, pentru că în toate acele manifestări, nu face nimic, decât ceea ce natura lui cere. Dar fă ca creșterea lui să fie oprită de temperatură neprielnică, de lipsă de hrană, sau de alte cauze. Se va simți mărginit și împiedicat, pentru că nu este satisfăcut un impuls, care stă într-adevăr în natura lui. Crengile lui ce năzuiesc libere, leagă-i-le de un spalier, impune-i prin altoire ramuri străine: el se va simți constrâns la o acțiune
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1488297355.html [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]