18,914 matches
-
morală a societății românești. Ea a îmbrăcat forme violente după executarea lui Corneliu Zelea Codreanu, totul culminând cu rebeliunea legionară și cu barbara asasinare a istoricului Nicolae Iorga (asasinarea profesorului Iorga a stîrnit un cutremur în conștiințele „inocenților" Mișcării, așa cum mărturisește Theodor Cazaban în cartea sa Captiv în lumea liberă, Editura Echinox, 2002). Or, textele lui Cioran și Eliade sînt anterioare acestei perioade. Ei nu aveau să știe în momentul în care și-au scris textele cum avea să evolueze Mișcarea
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
singur sens, se consumă și sub ochii noștri. în anul 2000, cu doar cîteva zile înainte de alegerile generale, CNSAS a publicat o listă a foștilor colaboratori ai Securității. în capul acesteia se afla senatorul liberal Alexandru Paleologu, cel care își mărturisise această colaborare încă din 1990 într-o smerită spovedanie publică, dar lipseau orice referințe legate de parlamentarii PRM și PSD. în felul acesta dl. Paleologu s-a văzut pus la stîlpul infamiei pentru o vină mărturisită (fără ca cineva să reamintească
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
bună, de-a lungul și de-a lațul planetei; așa că obiectivul primordial al producătorului - acela de a scoate opera "din ghetou sau din catedrală" și de a o îndrepta spre marele public - a fost atins cu brio. Regizorul, Benoit Jacquot, mărturisea, într-un interviu, că nu e specialist în opera, nu e nici macar meloman, e mai degrabă melofob! Ceea ce l-a interesat pe regizor n-a fost cîtuși de puțin un spectacol-conservă cu cîntăreți iluștri, ci un film al pasiunilor care
Normalități excepționale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14413_a_15738]
-
pian, vrea să învețe să cânte. I se spune că pianul e stricat și acordorul vine o dată pe an. Repetă traseul în fiecare an până ce, într-o bună zi, renunță. Peste cincizeci de ani, în- tr-o conversație întâmplătoare, Gabo îi mărturisește mamei cât de frustrat se simte că nu știe să cânte la pian, iar mama îi spune atunci că pianul nici măcar nu fusese dezacordat. Cum pe ea o chinuiseră părinții, obligând-o să cânte la pian, se înțelesese cu profesoara
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
mintă, voind să evite această tortură pentru copil. Oricum, muzica l-a însoțit pretutindeni, de când asculta împreună cu fratele lui, Luis Enrique, bolerourile lui Agustin Lara cântate de Toña la Negra, până la maturitate, când ajunsese să scrie ascultând Chopin și Brahms. Mărturisește Márquez că în unele cărți ale sale poți descoperi muzica (astfel doi muzicieni catalani au descoperit chiar surprinzătoare afinități între Toamna patriarhului și Concertul numărul 3 pentru pian de Bela Bartok). Politica poate fi considerată un alt personaj al cărții
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
în 1966 visul de a cînta în sala Operei din Timișoara), iar astăzi cota sa de popularitate în România o concurează serios pe cea din Austria. Nici gloria, nici banii nu i-au schimbat însă modul de viață. Pentru că, așa cum mărturisește, Ioan Holender merge și astăzi la serviciu, la fel ca în prima zi, cu bicicleta și metroul. Este un om normal, cu o viață obișnuită, care știe să aprecieze micile bucurii ale vieții alături de soția sa și de cei doi
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
ceva nu-i în ordine. O dată, într-un sat, Curzio Malaparte, simpatizant al fascismului în tinerețe - se întâmplă să vadă un portret și mai mare al dictatorului pe fundalul unui decor industrial gigantic. La pagina 57 a ediției italiene, scriitorul mărturisește că rupsese cu mâna lui partea de jos a afișului pe care "mârlanii" scriseseră iarăși Aiurea... Ah, Malaparte! Să confunzi cultura cu o cantitate de oțel lucrată sub amenințarea gârbaciului... Să nu fi prins finețea zeflemelei românești... O vorbă de
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
interviul jurnalistic, simplu, și cel de literat, erudit, rotund, cu bază teoretică a discuțiilor, lecturi preliminare și concluzii de rafinament.) Baza ideatică a convorbirilor acoperă tot spectrul cultural actual, de la fenomenul televiziunii la politică, de la muzica simfonică la critica literară. Mărturisesc că majoritatea interviurilor mi s-au părut egal de interesante, cu problematizare amplă și complexă, cu teme coerente și dezvoltare, aproape interviuri construcție, aș zice, într-o logică a discursurilor hibridizate, destul de la modă azi, interviuri narațiune. Nu altfel se
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
Rodica Zafiu În toleranța față de abaterile de la norme, întemeiată pe ideea - în esență corectă - că erorile de azi ar putea deveni normele de mîine, fiecare comentator are probabil limite personale și idiosincrazii inevitabile. Trebuie sa mărturisesc că între abuzurile vechi și răspîndite e unul cu care nu mă pot obișnui și pe care îl găsesc în continuare insuportabil: folosirea lui și după adverbul de comparație ca, în structuri non-comparative - de obicei în elemente predicative suplimentare indicând
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
9), cât și într-o conferință ținută la Societatea "Concordia română", unde a denunțat originea "barbară" a obiceiului. Textul lui Ispirescu a apărut în broșură în 1886 și a fost reprodus în Calendariu din Sibiu (1902, p. 127-141). P. Ispirescu mărturisește că a văzut pentru prima dată un brad de Crăciun în copilăria sa (se știe că s-a născut în ianuarie 1830, la București, în mahalaua Pescăria Veche): "Nu mai văzusem decât pe la morți - scrie el - un așa pom împodobit
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
frontieră rigidă între cele două roluri - de critic/teoretician, respectiv de prozator. Nu de puține ori recurge, cum se întîmpla și în mai vechile "Marginalii și glosse la Numele trandafirului", la exemple care evocă propria experiență de scriitor (deși, după cum mărturisește în introducere, nu îi place să amestece rolurile), însă orice subterfugiu e scuzabil, la urma urmelor, dacă ne ajută să înțelegem mai bine ce este, de fapt, literatura. După părerea mea, aproape toate temele, toate obsesiile, toate "personajele" autorului pot
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
discuție reprezintă de fapt o nouă versiune a postfeței autorului la traducerea sa din Nerval (Sylvie, Torino, Einaudi,1999). însă preocupările criticului legate de strategiile narative ale sriitorului francez își au sursa într-o fascinație cu mult mai veche. După cum mărturisește și în cele Șase plimbări prin pădurea narativă, Eco a scris încă din 1962 un eseu pe această temă (Il tempo di Sylvie, în Poesia e critica, 2/1962), apoi prin anii '70 a ținut o serie de seminarii despre
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
trăit. Îmi amintesc cum urmăream cu pasiune în anii șaizeci și șaptezeci ai secolului trecut bătălia pe care o duceau un Bukovski, Soljenițîn, Saranski, Amalrik, Zaharov și alții împotriva unui sistem pe care generația mea l-a cunoscut în plin. Mărturisesc că nu aveam speranța că acești luptători vor fi învingători: sistemul părea inexpugnabil. Și iată că miracolul s-a produs: târziu, mult prea târziu și încă nu complet, sistemul construit de Lenin și Stalin a ajuns o ruină, o ruină
Vladimir Bukovski în România by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14455_a_15780]
-
cu seamă din pricină că nu era cu putință identificarea indiciilor unei rezistențe reale pe care scriitorii și cărturarii români s-o fi opus instaurării comunismului, ca o garanție a unei organicități de conștiință și atitudine. "Simțeam ca pe o traumă personală, mărturisește dl Igna, faptul că, spre deosebire de vecinii noștri, cărturarii români au acceptat dictatura fără să se opună sau să se revolte". Pentru a pune punctul pe i, astfel: "Acesta era durerosul, imensul gol care se interpunea între noi, cei de la mijlocul
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
de apărare; cel mai puternic ar trebui să fie uitarea, funcționarea memoriei selective care să purifice comunitatea de faptele trecutului. La Jedwabne însă nu s-a petrecut așa ceva. Povestea s-a transmis peste generații; chiar dacă nu sînt dispuși s-o mărturisească față de străini, locuitorii de toate vîrstele știu ce s-a petrecut, știu unde-au fost îngropate cadavrele evreilor, deși mormintele nu sînt marcate. Una din problemele pe care și le pune Gross e cît se poate de simplă și îndreptățită
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
Gross e cît se poate de simplă și îndreptățită - ce-ar mai putea șoca în materie de oroare o generație crescută cu imaginea recurentă a lagărelor de concentrare, a cadavrelor împinse cu buldozerul, a săpunului din grăsime umană? El însuși mărturisește că, auzind pentru prima dată povestea eliminării tuturor evreilor dintr-un sat polonez, a luat-o drept o metaforă; ceea ce nu putea admite era acel "toți" - "toți" evreii din Jedwabne fuseseră uciși de oameni pe care-i cunoșteau, nu de
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
doar o parte din temele monumentalei fresce a secolului trecut prin care, mai mult sau mai puțin transparent, Cezar Petrescu intenționa a-i concura pe Balzac. Capitolul Război și pace include romanul Întunecare (1921), alături de alte trei compoziții mai modeste, mărturisind un alt model de anvergură: Lev Tolstoi. Este un lucru cert că răul tratament critic aplicat prolificului scriitor român încă de la debut este cauzat și de uriașa disproporție dintre ambiția creatoare, permanent biciuită de lecturi grandioase insuficient digerate, și modestul
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
în cel al unui tablou obiectiv, a cărui ramă literară e spartă în direcții moraliste (dar și pur și simplu morale) politice (dar și pur și simplu sociale, întrucît întreaga obște românească e pîndită de primejdii catastrofice). Paginile de față, mărturisește autoarea, sînt scrise despre și pentru alții". Ceea ce nu e un tendenționism, ci o firească ieșire din postura egotică a creatorului, o joncțiune a acestuia cu lumea în momente de cumpănă. Nu altminteri a procedat E. Lovinescu, militant atunci cînd
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
și n-ai treabă. Valuta, dacă e cazul, (nu e) sau bancnotele de 500.000 se fac sul, se deapănă pe ele lînă iar ghemele pot fi ținute liniștit la vedere, în coșul de lucru. O doamnă cochetă mi-a mărturisit că își ține bijuteriile în congelator, într-o cutie de la margarină, iar o bătrînică are ca seif pentru economii o jardinieră cu fund dublu din balcon. Ideea tuturor era că trebuie să fii pregătit oricînd pentru o vizită de lucru
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
a lui a fi reprezintă stigmatul demonic al mentalității comuniste. Mistificare ce cunoaște o serie de trepte temporale, de amînări cu alură sacrificială, care, pierderi în absolut fiind, vor să treacă drept un tribut obligatoriu plătit eliberării. Îmi imaginam, ne mărturisește dl. Șora, că zece-cincisprezece ani, cel mult două decenii ar putea fi sustrași unei generații (botezate cu cinism "de sacrificiu"), pentru ca la capătul tunelului privațiunilor și opresiunilor să strălucească bucuria pentru cei ce-au consimțit la această "plată" oneroasă și
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
presus decît orice, 6. să nu ucizi frumusețea confortabilă a artei, 7. să nu fii desfrînat cînd ești în fața pînzei sau a pietrei, 8. să nu furi, folosește doar ceea ce înaintașii ți-au dat în mod legitim, 9. să nu mărturisești strîmb împotriva breaslei și a vecinului tău de atelier, 10. să nu dorești stilul confratelui tău, nici cromatica lui, nici cumpărătorii lui și nici măcar junele pe care el le pregătește pentru admitere. Confortabil sau nu, acest strat artistic este vital
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
de acela din portretul făcut de dl Ghideanu, unde cuvintele care nu sînt scrise cu majusculă sînt subliniate. Prea îndurătoarea hîrtie nu ia totuși foc de atîtea inepții sub mîna celor doi și ne vine să ne întrebăm de ce. Cronicarul mărturisește umil că nu știe răspunsul. Să fie vreo poruncă de la cer care să-i facă pe dnii Baboi și Ghideanu ignifugi? În DISCOBOLUL (nr. 62-64), dl Nae Antonescu, fidel restituirilor istorico-literare, îi schițează un portret prozatorului și criticului Mihail Chirnoagă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
cronologică, este superfluu. Având la bază antologia lui Sorin Alexandrescu Une antologie de la poèsie moldave, Lucia Țurcanu selectează cei opt poeți (Eugen Cioclea, Grigore Chiper, Nicolae Popa, Irina Nechit, Teo Chiriac, Vasile Gârneț, Emilian Galaicu-Păun și Nicolae Leahu) pornind, așa cum mărturisește, de la moderniștii tardivi spre ezitanți și postmoderniști. Un astfel de demers presupune câteva preliminarii de lămurire a opoziției modernism-postmodernism pe care autoarea le abordează în paralel relevând diferențele fundamentale: "Tragismul modernist provocat de marcajul trecutului nu este totuși anulat prin
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
plecînd de la personajele binecunoscute din piesă, m-a îndemnat la adîncă meditație. un spectacol cu o respirație specială, cu un anumit tip de anvergură, se numește Exact în același timp, o piesă scrisă în 1945 de Gellu Naum, revăzută (după cum mărturisește Simona Popescu în Caietul-program) și pusă anul acesta în scenă de Mihai Măniuțiu la Teatrul Național din Cluj. Toată parodia, ludicul, ironia și oniricul din acest text (scris înainte ca absurdul lui Eugen Ionescu să se ivească) se strîng într-
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
este, dragă Rodica, dă-mi voie să spun tu, extrem de complexă și mă incită la cîteva răspunsuri... și nu la unul singur... În primul rînd - fiindcă ai pomenit de castelul "Solitude" - acest nume se potrivește extraordinar locului, trebuie să-ți mărturisesc că e nevoie să ai mult curaj, foarte multă tărie ca să poți să stai aici, șase luni sau un an, pentru că este foarte greu în fond să fi atît de singur. Însă în momentul în care creezi locul te și
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]