563 matches
-
le implice. O dată, pentru că, multă vreme, sub manta pozitivistă, astfel de istorii s-au tot scris, iar a doua oară pentru că, la rigoare, un studiu care tinde să reconstituie mentalități are nevoie de legitimări cu adevărat puternice. De altminteri, imboldul mărturisit al redactării acestei prime părți din întreprinderea mai vastă a Istoriei e dat de un text publicistic apărut, în decembrie 2005, în revista "Observator cultural". Cam puțin pentru o metodologie serioasă! Chiar și așa, de la imperativele trasate acolo de Mircea
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
cristal/ cu zvâcnetul de șolzi al unei vieți pripite/ m-am ivit chiot de răcoare/ în lumina limpede și rece/.../ Cu salturi peste pietrele rostogolite /.../ Nebun am alergat printre tufișuri"). O sensibilitate paralelă cu cea a autorului Laudei somnului e mărturisita într-un alt poem, datat Romă, 1924, - Noapte liniște adâncă stele: "cu umbrele amestecați vom asculta-n tăcere somnul lumii", " Noaptea e-naltă și sub faldurii ei de-ntuneric/ somnul tuturor adie că un cântec"... Mai tarziu, în 1947, cănd
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
-n care ne-am născut/ în veacuri/ în fragedă în verdea dimineață a lumii" (Nimb). Puternic, stratul elegiac al liricii lui Alexandru Busuioceanu suporta el însuși un proces de transfigurare (că în ciclul Aproximații, datat 1954-1960), în sensul înseninării durerii mărturisite, deschise, cumva, spre un orizont promițător de noi lumini, catre "vedenia depărtării". Poemul devine atunci o succesiune de secvențe concentrate în câte o metaforă-emblemă, proiectată pe fundalul de o claritate difuza ("Durerea/ Din zile se desface pură/ Închid ochii O
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
încălcarea Constituției decât marginal și niciodată nu e indicat vreun text precis din Constituție, ca și un gest al lui Traian Băsescu care să fi intrat în conflict cu respectiva prevedere din Actul fundamental”. Cristian Preda consideră că, astfel, ”e mărturisită intenția de a-l destitui pe Traian Băsescu nu pentru încălcarea Constituției, ci pentru că nu e în tabăra USL, Uniunea mizând pe ”impopularitatea lui T.Băsescu, nu pe neconstituționalitatea vreuneia dintre deciziile sale”. Totodată, prim-vicepreședintele democrat-liberalilor afirmă că ”când
Cristian Preda: USL vrea să-l destituie pe Băsescu pentru că nu e în tabăra lor () [Corola-journal/Journalistic/43484_a_44809]
-
doilea nivel al jurnalului lui Ioan Pîntea din Proximități și mărturisiri. Sînt critici care au remarcat, cu dreptate, faptul că în volume precum Mormîntul gol sau Casă Teslarului se rostesc, deopotrivă, poetul și duhovnicul; acum această relație (sub)textuala e mărturisita în jurnal. Astfel, Ioan Pîntea, în 2006, între experiențele lirice din Grădina lui Ion și Casa Teslarului, adică, scria Canonul Sfîntului Pahomie de Gledin, mărturisind „o experiență poetica și duhovniceasca fără egal”; episodul, datorat „îngerului păzitor”, îl învăța smerenia pe
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
ostenit să țină socoteală de ele. Ar fi un admirabil exercițiu de critică istorică pentru cineva care s-ar hotărî să noteze, nu influențele exercitate de Nae Ionescu în spiritualitatea și politica românească în ultimii cincisprezece ani, ci împrumuturile, niciodată mărturisite, de metodă, de idei și soluții izolate, sau chiar de terminologie.“ Deși observația lui Eliade era perfect justificată, istoricul care să o documenteze, riguros și metodic, nu a apărut până astăzi. Au apărut în schimb, din partea adversarilor lui Nae Ionescu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de ea” pe cât este ea de el. P.H.L. a anticipat acest moment, pentru a sublinia că, deși aparent fără motiv (este tânără și are o frumusețe aparte), Teodora este „roasă de îndoieli”. E prea reținută și pare apăsată de complexe, mărturisite indirect, în confesiuni scurte făcute acestui bărbat în care a început să aibă tot mai multă încredere. Și constată aceasta cu oarecare teamă și nemulțumire... Drept răspuns, Profesorul i-a oferit o poezioară, un „exercițiu poetic”, zice el, cerându-și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-i rămâne decât să dea satisfacție orgoliului tipic masculin, țintind să-i cucerească inima în cel mai scurt timp. Și nu numai! Ceea ce înseamnă că Domnul R., acest „belfer tomnatic” (P.H.L.), sau chiar „iernatic” (aș zice eu), va depăși intenția mărturisită (Teodorei) de a o proteja de complicații, adică de un „angajament sentimental” care să o dezechilibreze, să o scoată din ritmul ei obișnuit. În fapt, Profesorul poate fi suspectat că dorește să-și conserve propriul confort sufletesc, să nu-și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
victorios” un alt personaj, atît de mic, de fragil, dar concentrând un potențial afectiv ce schimbă esențial relația de cuplu. „O consolidează!” - observă Teodora. „Și acest aspect este în logica lucrurilor...” - admite Profesorul. Și-aduce aminte de vechea lui teamă, mărturisită și Teodorei, că, la un moment, locul său în inima femeii dragi ar putea fi „uzurpat” de altcineva. Nu și-a imaginat deloc ceea ce se întâmplă azi: „concurentul” nu este un bărbat mai tânăr și mai viril, ci chiar propria
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îndoielii și frisonul spaimei de necunoscut...” Teodora a vorbit mai mult decât altădată. Ultimele cuvinte l-au pus pe gânduri pe Domnul R. S-ar putea ca tocmai această „spaimă de necunoscut” să fi dus la inventarea filosofiilor!... Țelul lor, mărturisit (sau nu) a fost „eliberarea rațiunii”. Eliberare de neștiință, de îndoială, de răul ascuns în „lutul adamic”. Iluminarea conștiinței prin raționament era socotită drept „salvarea” omului. Dar raționamentul nu-i decât o construcție umană pecetluită cu „marca istoriei”. Homo historicus
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
schimbări, cît suflu proaspăt și cîte energii poate să inducă într-o familie un ghemotoc de om!” - își spune Domnul R. după fiecare vizită făcută Teodorei. „Și cît curaj poate aduna în sufletul ei o mamă!...” - adaugă scriitorul, cu satisfacția (mărturisită) de a-și fi văzut eroii ajunși la un capăt de drum și la împlinirea unui capitol esențial pentru partea de viață trăită împreună. „Dragostea nu moare atîta vreme cît din ea se naște o nouă viață.” Îmi amintesc că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și condus sub escortă în Galiția. În primăvara lui 1807 s-a întâlnit cu Goethe la Karlsbad, unde titanul de la Weimar își făcea anual o cură recomandată de medicii săi și între cei doi s-a legat o amiciție, ulterior mărturisită și de cele circa 150 de scrisori schimbate între dânșii. De altfel, și Christine Reinhard a cultivat cu fervoare genul epistolar și scrisorile ei au rămas până azi un izvor deloc neglijabil pentru istoria românească a epocii, lucru confirmat și
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
elevilor Mircea Eliade și Alexandru Paleologu (din cauza culorii părului, era poreclit în școală "câine roșu"). Textul lui Alexandru Paleologu nu produce mari revelații estetice sau ideatice, dar copleșește prin formidabila sa forță empatică. Fiecare dintre noi purtăm în suflet culpa, mărturisită sau nu, de a nu le fi arătat unor persoane cărora le datorăm multe în devenirea noastră (fie și prin contraopțiune) - bunici, părinți, profesori, maeștri - , recunoștința reală pe care le-o purtăm în suflete. Sau pe aceea de a ne
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
le găsește). Confesiunile i se par semnificative în măsura în care ele au substanța umană și vertebrarea unor biografii exemplare. Dacă nu în întregul lor, atunci pe un interval care să poată proiecta eul moral al personajelor dincolo de malaxorul în care sunt prinse. "Mărturisite - scrie Dan C. Mihăilescu în finalul Cuvântului introductiv - viețile celorlalți (...) ne umplu ființa, ne re-umanizează." (p. 16). Mai clar, cu înțelepciune de vechi cronicar: "poate că tot mestecând cenușa vieților de ieri, vom învăța să nu le mai ardem zadarnic
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
altă poveste. Sunt țări unde un adolescent tehui intră într-o clădire și împușcă zece-douăsprezece persoane, la întâmplare, înainte de a se sinucide. Asasini în serie sunt prinși, după douăzeci de ani, după ce au violat și ucis o sută șapte victime mărturisite, poliția mai bănuiește încă șaptezeci. Teroriști cu buton umplu cu bucăți de om sfârtecați piețe suprapopulate - dar o faptă atât de reprobabilă ca acea ciocnire la încrucișarea de bulevard cu stradă, nu s-a petrecut nicăieri, niciodată. Făptașul avea douăzeci și patru
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
In ce constă cota de interes a unui volum de memorialistică? Iată o întrebare cât se poate de legitimă după revoluția din 1989 când interesul publicului de la noi pentru acest tip de literatură a crescut semnificativ. Poate în speranța cititorilor, mărturisită sau nu, că dintr-o astfel de carte ar putea afla formula secretă a personalității unui autor pe care îl admiră: oamenii și cărțile care i-au marcat formarea, accidentele biografice care au avut un rol în destinul său, prietenii
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
aducă o nouă angajare civică și publicistică. Acesta fiind desfășurătorul, parcursul unei existențe pline și vizibile, să observăm modul în care autorul revine asupra lui, frecvența sporită a întoarcerilor în timp și insistența asupra unor episoade formative. Dacă tendința anterioară, mărturisită, era aceea de a fi înlocuit viața cu idei despre ea, impulsul actual este unul contrar. La bătrânețe, Octavian Paler caută foșnetele, aroma, lumina zilelor lăsate în urmă. El schimbă, în aceste ultime și tulburătoare cărți, direcția și sensul explorării
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
pattern-uri mitice, simbolice, ce se manifestă în cadrul unei întregi colectivități de-a lungul istoriei culturale, depășind metaforele obsedante sau miturile personale. Mircea Eliade a fost primul care a susținut că poveștile sunt reinvestiri mitologice mai mult sau mai puțin mărturisite, fiind convins, încă din 1939, de existența unor "amintiri imemoriale", care zac în sufletul tuturor oamenilor și care irup necontrolabil și în opera scriitorilor, teoria jungiană a arhetipurilor și a memoriei colective consolidând ipoteza semnificațiilor trans-istorice ale unor comportamente umane
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
la imaginea umană, distorsionând-o total. Fascinat, bulversat de aceste imagini, Bacon decide să se facă pictor și începe prin a explora domeniul deschis, dar neexplorat complet de Picasso. Deformările aplicate de Picasso corpului uman devin nucleul limbajului pictural baconian. Mărturisită târziu, cu reticențe, de însuși Bacon, influența lui Picasso asupra sa este sesizată timpuriu, fără echivoc, de criticii de artă: deja în 1933, la numai câțiva ani de la impactul lui Picasso asupra lui Bacon - care avusese loc în 1928 - Herbert
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
Iosip Broz Tito, a ținut un raport în fața Vecei Executive Federale, privind rezultatele vizitei în URSS și RPR și se presupune că în cadrul acestor ședințe s-au luat măsuri concrete pentru realizarea prevederilor Declarației Comunale de la București, care privea dorința mărturisita de a pune bazele unei colaborări între cele două state. Dar pentru a se atinge scopul colaborării trebuia mai întâi să se transpună în practică sarcinile ce rezultau din declarația Comună; astfel, s-au luat măsuri pe linia constituirii de
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
până la sfârșitul zilelor mele. Înfășurată În vălul singurătății și atât de departe de tine, mă simt despuiată de toate comorile vieții. Gândește-te la mine așa cum o voi face-o eu, zi de zi, cu mult drag. Numai o dragoste mărturisită și Împărtășită te poate face să simți prețul fiecărui minut, valoarea fiecărui cuvânt. Nu pot decât săți mulțumesc pentru acest sentiment născut, renăscut În sufletul meu. Te-ai strecurat În gândurile mele și Încerci să păstrezi o distanță aparentă, cred
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
deși separate, pot fi privite unitar, ele având același filon, am spune, autobiografic, fiind, de aceea, asimilabile, memorialisticii, gen fără pretenții prea mari stilistice, de aici, poate, oralitatea lor evidentă, care ne duce cu gândul, că autoarea, având în vedere mărturisita-i credință, săvârșește în aceste pagini o amplă și smerită spovedanie, căutând, parcă, o împăcare cu trecutul și o liniștire interioară a conștiinței încărcată de anumite neajunsuri și neîmpliniri, conjuncturale, nedorite, involuntare dar de netrecut, de nedepășit, de neocolit, în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dureroase trăiri. „Minunea” la care face referire autoarea este aceea a dragostei care unește o familie, care unește o mamă de copiii săi, un soț de soția și copiii săi, este puterea sacrificiului personal pentru binele aproapelui, este minunea credinței mărturisite cu tărie. De aceea, oamenii preferați ai Lidiei Vrabie sunt cei apropiați de Biserică, care se regăsesc în rugăciune, care-și descoperă după neliniștită căutare, sensul existenței în mărturisirea credinței în Dumnezeu, și, smeriți și cu nădejde sfântă, cer ajutorul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Sfânta Liturghie, va veni la noi. - Să vină, că atunci când intră el, se umple casa de lumină, a zis bărbatul. A doua zi, s-a împărtășit. După aceea, la scurt timp, s-a mutat la Domnul, așa cum ceruse soția lui, mărturisit, împărtășit și împăcat cu Dumnezeu. Toate celelalte le-a făcut după cerințele creștine. Spune tanti Alexandra că îl visează des. Când îi este greu, îi spune lui prin vis: - Sunt singură și îmi este greu, Leonid. - Eu nu te las
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de pe mapamond, dar și din țara noastră. Prof. Univ. Dr. Tudor Ghideanu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Introducere Coordonatele fundamentale ale unei filosofii a dreptului (Giorgio del Vecchio și Mircea Djuvara) Colegi de generație, cu o pregătire filosofică neokantiană mărturisită, cu multiple atribuțiuni și funcții În organismele juridice internaționale - și nu doar În țara lor - cei doi gânditori se remarcă printr-o aceeași preocupare fundamentală: definirea și elaborarea unei filosofii juridice adevărate. Mărturisind lecția de filosofie kantiană pe care a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]