1,766 matches
-
doar a specificului său, ci și a vieții: "intru în mine deschid cartea și ard/ colecția cu viețile tale.// tu intri în tine îmi întorci spatele și spui:/ nu mă citi. nu mă citi.// tremură cîntarul infirmului: poemele își vînd/ măruntaiele în plină stradă" (Șase versuri de dus și întors). O dialectică asemănătoare apare în alt poem, ale cărui motive sînt eternizarea (fixarea) fenomenalului în limbajul liric, tendința de autonomie a acestuia pe calea obscurizării, instaurarea Formei, "lăuntrul" flamboaiant al poeziei
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
și care este copia. ce se petrece în fapt și ce este doar o iluzie. care e strigatul și care ecoul. care este lumea și care este umbră să fixată pe o peliculă de celuloid ce se învîrtește etern în măruntaiele unui aparat gigantic" (Oglindă). Pe planul expresionismului, Gabriel Chifu are puncte de inserție evidente în discursul saizecist: puștiul, solitudinea, spaimă, disperarea, duritatea materială, de rocă, a peisajului universal, drumul trudnic, sisific, în fine Neantul ruralizat sînt elementele de reper ale
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
zăcea lat la intrarea an casă./ Pană-de-Curent și el, cu Pană-de-Gaz,/ prin cotloane, la bârfa./ Frig, foarte frig,/ frig și gheața, greață" (Dark ages). Precum la Ion Caraion, ne ăntămpină o dezolare generalizată, ănversunată, cu componente geologice, osteologice, suburbane, pseudometafizice: Măruntaiele pământului vâjâiau,/ o mană nevăzuta ne desenase semnul rușinii/ pe frunte/ și nu mai știam dacă era clopotul/ cel care ne ademenea la capătul drumului/ sau corul oaselor risipite și azvârlite/ câinilor prin gunoaie.// Mărșăluiam, mărșăluiam/ fiecare cu ăngerul mortului
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
est omen și în numele pe care îl poartă o ființă se dezvăluie rațiunea ei pe Pămînt. O astfel de cunoaștere strict nominală e opusul cunoașterii prin experiență, empiria fiind neglijată în favoarea sensului ancestral pe care un cuvînt îl poartă în măruntaie. Din acest motiv, spre deosebire de metoda unui dicționar explicativ, unde fiecare noțiune este definită circular prin invocarea unor sinonime sau prin plasarea ei întrun domeniu a cărui descriere îi dezvăluie sensul, în cazul enciclopediei lui Isidor din Sevilla, fiecare termen e
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
exersează gâtlejul pentru urlet. Își scobesc pielea și carnea cu unghiile. Gănău, rege peste groapa de gunoi a orașului, adună „o armată numai a lui”: „cizme desperecheate și sparte, capete de păpuși, scaune pe jumătate arse, burți hămesite de anvelope, măruntaie de frigidere, spinări ale unor scrinuri cândva trufașe. Din ele, când va să fie ziua, va reface omul așa cum îl vede el de acolo, din singurătatea lui de om de la margine, de care nu se apropie nimeni niciodată cu adevărat
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
va reface omul așa cum îl vede el de acolo, din singurătatea lui de om de la margine, de care nu se apropie nimeni niciodată cu adevărat. Va ieși o făptură înaltă, înfiptă în picioroange de lemn, cu pântece din gumă și măruntaie de metal, cu spatele din tablă arsă, cap de ghips și coroană de cârpe. Ea va fi pentru el singura în stare să salveze lumea, singura cu adevărat frumoasă și demnă să stea dreaptă înaintea cerului.” (gănău). Omul e o
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
în ceea ce privește viața culturală, inclusiv prin organizarea simpozionului de sculptură în metal care, literalmente, prin natura lui testamentară, a mîntuit în absolut acest spațiu de starea de coșmar pe care imaginația bolnavă a comunismului a așezat-o în sufletul și în măruntaiele sale. Scriitorul Ștefan Drăghici, prin al cărui efort ieșit din comun s-a putut clinti cîte ceva în această lume împietrită, asistă acum, ca într-un scenariu suprarealist, cum predecesorul său de la cultură, actualul șef al campaniei PDSR și fostul
Vocația demolării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16865_a_18190]
-
nimic sănătos în carnea mea;/ nu mai este nici o vlagă în oasele mele./ Rănile-mi miroasă greu și sunt pline de coptură!/ Sunt gârbovit, peste măsură de istovit;/ toată ziua umblu plin de întristare!/ Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele/ și n-a mai rămas nimic sănătos în mine!" Procedeul este folosit sistematic, în întreaga carte. Fiecare poem are un fel de umbră a lui, mistică. într-o dispoziție sufletească sumbră, poetul se spovedește cititorului, ca unui preot. Momentele jucăușe
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
Miller acoperă deopotrivă temele mari ale creației, iubirii, morții și trecerii timpului, colorate de un stil variat și discontinuu, urmărind conturarea unui epos american al marilor anonimi 'megalopolitani' ("băieți care mai târziu vor muri cu scăfârliile retezate de ghiulele, cu măruntaiele hăcuite de baionete - băieți ca Alfie Letcha, Tom Fowler, Jhonny Dunn, Harry Martin, Louis Piroso...", dar și al descripțiilor poetice și înalt metaforice sau imagism POP-Art: "Orașul are cel mai mult farmec când începe blânda petrecere a morții. Propria lui
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
Om ne vom pierde sub zăpezile secolelor, iubindu-ne cu Patimă și îmbolnăvindu-ne crunt de Dragoste... Pedepsite cu dragoste, umbrele mele încătușate, străine, singure și fierbinți își caută perechile înzăpezite în noapte... Umbră și Umbră de sânge, pierdute în măruntaiele pământului, plâng pe la uși străine.... În noaptea aceasta, umbrele încătușate mor însângerate de vise, vulturii de pradă le hăituiesc prin deșert... Mă trezesc în dimineață, Om fără de Umbră, amprentă mișcătoare, orbecăind pe calea Vieții cu o lumânare fumegând în mâna
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
sfârtecarea cărnii, el având un corespondent antitetic în urletul torționarului care își sporește sonoritatea, pentru a se ațâța și a-și demonstra puterea. Originea urletului este una profund organică și nu trebuie limitată la gât și gură, întrucât provine din măruntaie. De aceea, urletul nu este o izbucnire doar cu valoare auditivă, ci și cu valoare ființială, el devenind însuși trupul torturat. Nici un urlet nu este mai înspăimântător ca acela al victimelor castrate și al femeilor supliciate, pentru că, și într-un
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
fără Svetlovidovi teatrul moare. Dispare. O iluzie însă, fără de care actorul nu se poate sui pe scenă. Nu poate juca. Cu cît bea mai mult, cu atît protagonistul pare că devine din ce în ce mai treaz. Cei doi deschid o trapă. Scormonesc în măruntaiele scenei și, totodată în măruntaiele lor, ale trecutului lui Svetlovidov. Scot ca din jobenul unui iluzionist, pălării, costume, mantii, replici, roluri, durere, bucurie, suferință, renunțări, dezamăgiri, succese, neîmpliniri, clipe de teatru, clipe de viață. Plîng, rîd, plîng. Beau. Nu trebuie
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
O iluzie însă, fără de care actorul nu se poate sui pe scenă. Nu poate juca. Cu cît bea mai mult, cu atît protagonistul pare că devine din ce în ce mai treaz. Cei doi deschid o trapă. Scormonesc în măruntaiele scenei și, totodată în măruntaiele lor, ale trecutului lui Svetlovidov. Scot ca din jobenul unui iluzionist, pălării, costume, mantii, replici, roluri, durere, bucurie, suferință, renunțări, dezamăgiri, succese, neîmpliniri, clipe de teatru, clipe de viață. Plîng, rîd, plîng. Beau. Nu trebuie să plîngi, Nikitușka!... Unde-i
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
în pericol multe vieți -, Athos îl pune pe valetul său cel amuțit să o mestece cu grijă și să o înghită. Este mai mult un truc de prestidigitație, cum singur recunoaște. Pentru că, dacă adversarul ar avea ideea să caute în măruntaiele valetului, scrisoarea ar putea redeveni letală. Dacă antidotul vorbirii e tăcerea, uneltirea izvodită prin scrisori poate fi contracarată printr-o foaie albă de hîrtie. Dintr-o nuvelă orientală a Margueritei Yourcenar, Cea din urmă dragoste a prințului Genghi, aflăm că
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
scena Teatrului Mic și căsnicia asta, ca și cealaltă, s-a dovedit indestructibilă. „În cei aproape 30 de ani de când am absolvit Institutul îmi dau seama că un colectiv greu se leagă. Un colectiv artistic care nu se cunoaște până-n măruntaie face o șușă, nu pune un spectacol. Nu trebuie neapărat să mă dezbrac ca să fiu gol pe scenă. Dar partenerul meu trebuie să mă cunoască foarte bine, cu toate calitățile și defectele mele”, crede directorul artistic și... tatăl recunoscut al
Agenda2003-15-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280904_a_282233]
-
colț al cămășii ieșit din pantaloni și transpira și vara și iarna. Am crescut convinsă că familia mea e nu numai mediocră, ci și absurdă, pe când visam la viața Elenei, și această îngrozitoare nepotrivire între ură și invidie îmi răscolea măruntaiele de mi se făcea greață. Eu voiam să fiu diferită, voiam să fiu ca ea, așa cum mi-o imaginam, și în definitiv urând-o mă uram pe mine, mă disprețuiam pentru că trebuia să port haine de pomană, pentru că eram fata
Eu am fost ea uneori by Gustavo Dessal () [Corola-journal/Journalistic/2789_a_4114]
-
visa „într-o altă vârstă poetică“, pe când trăia „în interiorul poeziei ca într-un halou mistic“. Numai că: „La trezire, starea asta incomparabilă s-a topit ca aburul./ Nici un vers în memorie, nici un cuvânt./ Ca în urma unei juisări/ o sfârșeală în măruntaie dureros de dulce./ Și fulguranța acelei imagini a textului derulându-se lent,/ înspăimântător de lent,/ dinspre cer spre pământ.“ Dar preconizata antiteză dintre prezentul sleit de moarte, refuzat de poezie, și trecutul „vârstei de aur” a inspirației divine, mediate oniric
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
Sorin Lavric Opreferință drastică face ca, dintre simțuri, văzul să fie privilegiat grație unei selecții care îl preschimbă în sursa de inspirație a lexicului occidental. Mulți termeni cu greutate filosofică poartă în măruntaie un sediment vizual, și de aceea gîndirea apuseană se sprijină pe concepte cu subînțeles ocular. Noțiuni ca „providență“, „reprezentare“, „intuiție“ sau „respect“ au la origine un filon eminamente văzător, și puțini își dau seama că, atunci cînd le folosesc, trezesc
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
Dacă în „Ihtiologie”, aparent cea mai autobiografică dintre povestiri (ca scriitură, ca racord la realul verificabil ș.a.), momentul sinuciderii tatălui e dramatizat de memoria fiului, cu pronunțate detalii vizuale, dar cu o evidentă tușă ironică („s-a spulberat acolo, printre măruntaiele de somon, iar rămășițele i-au fost ciugulite de pescăruși timp de câteva ore înainte ca unchiul să urce din sala mașinilor și să-l găsească”), în „Ketchikan” e tratat realist de un narator întors, la 30 de ani, în
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
Îmi închipui de fiecare dată că o fac morișcă. -Aaa! a răcnit Silvia, ca o leoaică rănită. Îți închipui că o faci morișcă pe bondoaca cea cu fundul lat și bombat, iar în timpul ăsta bați în mine de-mi rupi măruntaiele. Fugi! Pleacă! Să nu te mai văd! Izbucnește într-un plâs cu hohote și-l lovește nervoasă cu perna: -Toate gândurile tale numai pentru bondoacă, ai? Iar eu, cu ce mă aleg? Cu patul conjugal? Mă faci morișcă și dai
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
peste ochii flămânzi de dor, ai mamei. Începu să scurme ca o cârtiță, prin grămada aceea de lut, ce-i înecase toată speranța. Nu-i venea să creadă că o lăsaseră singură și plecaseră toți.Începu să roadă,oarbă,din măruntaiele pământului, fără odihnă. Mâinile ei țipau de durere, pentru că nu puteau apuca lutul. - Iartă-mă! mamă, că ți-am făcut dorul să doară atât de tare. Am crezut că ești puternică și că ai timp să mă aștepți. Lacrimile-mi
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
retras în vremurile cele mai grele prin care trecea Dacia. Localnicii cred și susțin cu tărie că la Piatra Craivii ar fi îngropat într-un loc tainic chiar capul lui Decebal dar și comoara regelui dac. Legenedele spun că în măruntaiele pământului ar fi ascuns aurului lui Decebal, iar, din când în când, stâncile se deschid astfel încât cei care au norocul să fie în preajmă pot să își umple traista cu bogății. Aceleași legende spun că toți cei care sunt lacomi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93210_a_94502]
-
ușurință cu care noi continuăm să ne vedem de treabă încredințați fiind că suntrem intacți și neatinși și că nimeni nu atentează la hotarele ființei noastre. Un roi continuu străbătînd tot universul - cam așa arată stolul de lăcuste cuantice din măruntaiele lumii. Există așadar o formă de atingere fizică care nu aduce atingere integrității noastre corporale, iar de ea avem parte fără să știm: atmosfera în care ne mișcăm zilnic este de fapt înțesată cu unde, particule și cîmpuri care se
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
al cuvintelor dintr-o scrisoare din iunie 2008, canicular: "Cu toată neputința dorințelor mele, pline cu tăcutul timpului trecut și ne-nțeles de mine. Târziul blestemat mă cheamă se ies la lumina tăcutului din mine. Blestemul neputinței mă mușcă din măruntaie ca o fieară, fără să-i simt durerea. Neputințele mele vâslesc în necunoscut. Slavă ție neputință bolnavă de încăpățânare. Cu toată stima." (Gh. Muscoi, Timișoara) * Pentru început, din grupajul trimis nouă de curând, am ales un singur poem, Fericire II
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
consfințite de tradiția tribului." (Lacul cu elefanți) Tot prin procedee magice se deschide calea izbînzilor viitoare: "Șeful vînătorilor indigeni, afundîndu-și maceta în pîntecul desfăcut al pachidermului, cu cîteva mișcări rapide și sigure, folosindu-se și de mîna stîngă, scoase afară măruntaiele. Tăie o bucată din intestinul gros, vîrful lobului drept al ficatului și o parte, știută de el ca singura potrivită, din pancreas. Adăugă apoi grăsime luată de pe intestine și, după ce despică și pieptul, inima. Toate acestea vor constitui un jiů-jiů1
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]