115 matches
-
Cum ar fi că m-ați aruncat în șanț? —Lasă-mă să intru și discutăm. Să lămurim mizeria asta o dată pentru totdeauna. Mark lovi în ușă cu cheia, sperând să-l sperie pe intrus. Câinele începu să urle. Rupp urla măscări, ca să-l șocheze pe Mark și să-l facă să înceteze. Vecina de alături, o operatoare de baze de date pensionată, care servea prânzul persoanelor fără adăpost la Kearney Catholic, deschise geamul și amenință că le dă foc. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
haine erau legate de-a lungul coridoarelor. Copii zdrențăroși și zgomotoși alergau pe sub ele, nebăgând în seamă granițele invizibile dintre atât de multe vieți alăturate. Undeva, ascuns privirii, un joc de cărți era în toi. Porfiri putea auzi râsete și măscări, cărți lovite și sunet de monezi. În timp ce căuta în zadar sursa acestor zgomote, văzu o figură ieșind din unul din coridoarele încâlcite. Era o fată pe care avea senzația că o cunoaște, însă nu putea fi sigur fiindcă aceasta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și: „Ia hârlețul și du-te la mă-ta!...“. Și-a gonit-o. (Râde.) De ce-ați furat? Pentru bani. S-aduc bani în casă, ca să fie mulțumiți. Să nu mai fie scandal, să nu mai fie îmbârligături, să nu măscărească pe ăla, s-arate pe ăla, să-njure. Tata era leneș. Am muncit pe șase mii cin’sute pe șantier, aicea, la Liceul Economic „Crețulescu“. La șantier și le-aduceam bani acasă. Și ei dormea toată ziua. Decât se scula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
păcat, domnule, așa ceva nu s-a mai scris. VIZITATORUL: N-n-nu-mi pa-pa-pa... (Ridică degetul.) pa-pa... (Ridică degetul mai sus.) pasă! GRUBI: Zău așa, îndată o să-nceapă să cânte... Uitați-vă și dumneavoastră. A fost o greșeală, am bruscat-o, am spus măscări și d-aia. Nu vreți s-ascultați cum cântă? VIZITATORUL (Ridică degetul înainte de a vorbi.): Nu! MAJORDOMUL: Păcat. Îmi pare extrem de rău. Domnule, sunt dezolat, păcat de apa asta bună. VIZITATORUL: Cri... (Ridică degetul.) Criminală! GRUBI: Se poate? BRUNO (Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la toți, de nu ieșiți!!! Ieșiseră câțiva. Mulți se buluciseră pe la ferestre. Cei mai mulți se pregăteau de spectacol. Când Girevingu se îmbăta, ieșea de multe ori cu scandal și distracție. Se suia și pe stâlpii de lumină și începea să urle măscări. Nu înjura însă partidul sau guvernul. Nici autoritățile locale. Îl blestema însă pe șeful pieții, unul Andronaș Soporan, nepot al tovarășei Rela de la Șoptireanca. Și mai avea ce avea cu unul Țongu, care se zicea că era mare de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sorbul și l-a adus înapoi mort. Ripleiso și acum a venit prefect dom’ Soporan. M-ați înțeles? Pancratz zâmbi înduioșat. - Așa vezi tu politica. Masele, în general, idealizează politica și țin cu ăla care urlă mai tare și spune măscări cât mai porcoase, sau le promite cât mai multe. Levcovici, când l-au adus în balconul Județenei, ce-a promis populației? Nu era plin de promisiuni, că aia, că aialalta, că proprietatea sfântă se înapoiază, că banii se înapoiază de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o să vezi... O să te vînd, pînă la urmă! N-o să mă pot culca, Galy, cu tine! Vie, o să vrei votcă, țigări, ciorapi! Pe ce să ți cumpăr? Începea să țipe, auzeau copiii din apartamentele alăturate, mamele, tații, posedatul răcnea și măscări cîteodată, trebuia gonit. Un pictor fără atelier era aproape ratat; unul fără alcool era aproape mort; un drog de care nu s-au lipsit nici Gauguin, nici Van Gogh; vedeau după un pahar mare de absint culori și forme pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mac, o sondă cu Quic-Cola. - Arasel! Decât să trăim așa, mai bine să nu mai murim... făcu mâna greblă Genel. Și, dintr-o mișcare, o rase pe sondă. - ...Să ne trăiască toți dușmanii și să ne vadă fericiți!... Hai, jerpelitule, măscărește-i rahaturile pentru care m-ai cărat până aici... 117 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI bucureștene. Și la cheremul rubedeniilor căruia stăteau acum descuamarea "Marinei" lui Lucian Grigorescu, cât și depigmentarea necunoscutului "Blid cu cîrciumărese", tușat de pe patul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mi l-ai ciuruit și mi l-ai scos, împuțitule... M-ai tulburat și transpirat mai dihai decât pe lacul Snagov... Lumea de 137 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI care, îndată ce le zări pe tîrfoaice, le și trânti două măscări, apucându- se să-și închidă și să-și deschidă ochiul stâng către ele. Ucenicele, cât erau ele de needucate, cât erau ele de îngrosolănite de muncă, în fața omagiilor, ca prin farmec, se cizelară și aplaudară ca niște domnițe. Ho diábolos
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ta-i și n"are ce să facă... Și râse iar cu înțeles. 37 - Oi ști eu! tăie bărbatul. Cumnatele dogarului chicoteau în casă, așezând cearșafurile. Erau vreo trei sichimele de muieri, scundace, pricepute la de-alde-astea, trânteau pernele și spuneau măscări. În curte, lăutarii începuseră să cânte fără perdea: Și când mai venii o dată, Găsii ușa descuiată, Maică, mamă, ce mai fată! Căci de la buric în jos, S-a văzut Tîrgu-Frumos! Și-n mijlocul târgului, Limba cocostârcului... Nașul o luase pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
chiorâș la ea, dar n-aveau ce-i face. În mijlocul salonului se făcuse un loc larg în cinstea celei alese. Președintele federației, abia ținîndu-se pe picioare, s-a ridicat după obicei. Plesnea de mândrie. O învartea ușor, râzând și spunând măscări. Ceilalți se uitau dimprejur la ei. Fetele oftau cu părere de rău, că le plăcea și lor ibovnica. Au ocolit tot salonul. De pe margini, meșterii aruncau cu confeti și cu serpentine roșii. Lanțurile de hârtie îi legase la un loc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de departe de Napoli, de Roma și de Calabria, ajunse cu acuze grave și defăimătoare mâna cea lungă a Inchiziției. Tu ești frà' Tommaso din Stilo sau Sanchez din Bilbao? Era tentat să răspundă în spaniolă, cu o seamă de măscări care să-l reducă la tăcere pe zbirul acela care voia să facă pe șmecherul, deși îi știa cu siguranță identitatea, dar se mărgini să recunoască: da, era fra' Tommaso, pelerin prin lume pentru a cunoaște mai profund oamenii, pentru
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
bani cu soldații nemți, pe mai nimic, doar pentru că așa îi plăcea ei... Da, da, da, și soru-mea... Și prietenii tăi trebuie pedepsiți, niște trădători ! Spune-ne numele lor, să-i pedepsim... Și colegii de celulă, care spun în somn măscări la adresa statului muncitoresc și nu ne- au declarat tot ce știu... Și tu... Tresăreai : Eu ? Care eu ? Scriau cu meticulozitate toate astea. Trebuia să semnezi. Nu mai știai cum, îți puneau în față o declarație mai veche și copiai, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îți pândesc somnul și îți vatămă starea de veghe, care îți afundă gura în hârdăul cu nevoile altora, care îți împing cu bocancul zeama pe care s-o lipăi, în patru labe și fără lingură, ca jivinele, cei care îți măscăresc amintirile și îți sleiesc așteptările, toți ajung să poarte chipul tău. Și atunci nu mai ai unde să fugi. Marginile sufletului tău, frâiele minții, se desfac ca doagele unui butoi căruia i-au plesnit cercurile. După atâta vreme, putea să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scaun și privind cu sarcasm pe tot spațiul mesei, dar îndeosebi spre Hagienuș), evident (consimți și el) un umor de "karaghioz" ("Pehlivan", adăugă Suflețel, iar la ureche spuse celor din jur, ca să nu fie auzit de doamne: "Pezevenghi"). - Și expresia "măscări", dezvoltă Smărăndache, care era foarte asociativ la mese, vine de la "mască", dovadă a stilului teatral. Nici Suflețel, care răsucea capul în toate părțile și făcea din ochi, nici Hagienuș, care râdea din fălci, nu lăsară a se înțelege că teoria
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vorbim despre sărbătorile religioase și despre sacrificii, despre zile nefaste și lugubre În cursul cărora sunt sfâșiate victime, se mănâncă carne crudă sau, invers, se postește, oamenii se bat cu pumnul În piept, În vreme ce În nenumărate locuri sanctuarele răsună de măscări șaischrologiaiț 5 și de nebune «alalai», urlete scoase cu capul dat pe spate 6. Mă simt Îndreptățit să spun că asemenea practici nu se adresează nici unui zeu, ci demonilor răi, În Încercarea de a-i izgoni, de a-i Îndupleca
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
m-am răstit la acești zdrahoni între 14-20 de ani; străzile pustii. I-au dat drumul fetei care s-a topit înspre piața veche, dar ... Mi-au făcut loc printre ei ... și apoi au început să strige după mine cu măscări și injurii. Știau foarte bine cu cine au de-a face pentru că pomeneau de Televiziunea Vaslui iar unul dintre ei, fiul unui ofițer polițist hoț și dat afară, mi-a mai aruncat cândva jigniri în fața chioșcului lui taică-său. Subliniez
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
fi crescut în intensitate... - Mă cioropină uscată, unde te uiți, dai peste mine, ha? La nenorociți ca tine nici nu ar trebui să li se dea de băut. Insul mare și roșu la față, cu o gură imensă plină de măscări, cu ochi spălăciți, stătea cu picioarele cât niște butuci, rășchirate, arătându-l cu degetul, râzând iar cuvintele-i curgeau șuvoi. Râdea de el... Auzea ca în transă cuvintele și cu fiecare cuvânt i se făcea un punct negru în cap
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
rămas, intitulată Arhondologia Moldovei 86, reti părită recent, în ediția a II-a, la editura Minerva, din București, în 1973. Pentru Costandin Sion, cei căftăniți astfel erau niște "golani", niște "calici răpănoși", niște "pocituri răpănoase", "toate gunoaiele țării", boieriți "ca să măscărească noblesa Moldovei". El arată, nominal, doi plăcintari din Iași, un brăgar din Galați, și un blănar al mitropolitului Veniamin, care și-au cumpărat decrete de căminari de la domnitorul Mihail Sturza (pag. 138, 285 și 309). Un Buiucliu, fost negustor de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
viața după capriciul poftelor ar fi mai frumoasă decît viața cu strădaniile și tihna ei modestă." Călinescu încadrează firesc, atît pe Ion Luca cît și pe Mateiu în tagma balcanicilor "cu îndepărtat sînge grecesc sau vag peninsular", cu atașament pentru măscări și bufonerii și pentru lumea unei bigamii tihnite, motivînd cel puțin în cazul primului că "adevărurile spuse de el astfel sunt eterne și suave, în vreme ce, spuse de alții altfel, sînt confuze și triviale". Pe Mihai Ralea însă, aluviunile zis balcanice
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
celui de al doilea, batjocura crudă la adresa costumului dnei Saker, pornită de la galerie și din fundul sălii, pierderea totală a Încrederii În sine ca rezultat și efectul său dezastruos asupra celorlalți actori; gălăgia tot mai mare provocată de zeflemele și măscări pe măsură ce actul al treilea se apropia de sfârșit. Informații despre misterioasa telegramă primită de Alexander ieșiseră la iveală și presa făcea speculații cu privire la posibilitatea ca spectacolul să fi fost intenționat perturbat de o grupare plătită. Cineva care fusese de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Vincennes o șansă Într-o anchetă de la Interne... Ed apăsă pe butonul interfonului: — Susan, fă-mi legătura cu procurorul districtual Loew! CAPITOLUL 46 Mickey Cohen spuse: — Am propriile mele necazuri. Cazul fershtunkener Nite Owl și acele fershtunkener de cărțulii cu măscări pe care nu le știu din Biblie - altă carte pe care n-am citit-o vreodată. Afacerea m-a plictisit ți acum cinci ani, iar la ora actuală e o chestie moartă În păpușoi. Am propriile mele probleme, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
evident că adevărul era de partea ei, iar către sfârșit, beat criță, Radu Dascălu propunându-i pe față să se culce cu el și zicîndu-i că e proastă că n-o face și la urmă înjurând-o și spunându-i măscări, amintindu-și acea noapte nu pentru că i-ar fi purtat pică, ci pentru că, îndată după acea noapte de neuitat, Domnița - nici ea nu era supărată - i-a atras atenția foarte serios că acel bărbat ar fi extrem de periculos, nu uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe Andrei Vlădescu, care gesticula exagerat, și pe Lia, așezată lângă el pe divanul mare, ascultându-l și împotrivindu-se tot timpul. „Nu cred, nu cred să fie așa“, repeta întruna. Rodica Dumitrescu ieșise pentru o clipă. Iuliu Sofronie spunea măscări. Vlad Dumitrescu se prăbușise într-un fotoliu-balansoar, cu speteaza foarte înaltă, învelită în țesătură cu dungi fine negre și albastre și cenușii, asemănătoare draperiilor. Ședea drept, privindu-ne, treaz, dar parcă nu s-ar fi uitat la noi, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
celor de dincolo să vină și ei și au trecut iar pe lângă mine Lia, într-o undă de parfum scump, și Andrei Vlădescu, care m-a privit o clipă cu niște ochi ce păreau tulburi. Iuliu Sofronie spunea mai departe măscări. M-am desprins de tocul ușii, să privesc cotoarele cărților înghesuite în rafturile din spatele fotoliului-balansoar. Aurora Mocanu îi oferea o prăjitură lui Vlad Dumitrescu. A refuzat-o, apoi s-a întors spre mine. „Spune-mi, dumneata te pricepi? Ți-amintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]