175 matches
-
Sylvia este dezbrăcată de restul hainelor, rămânând într-o pereche de ciorapi negri. Când tânărul începe să se dezbrace și el, maiorul Privett-Clampe nu se mai abține și sare în picioare, șocat. Pentru un moment, se leagănă dezechilibrat, silueta lui mătăhăloasă acoperind mare parte din ecran. Semiconștient, în spatele sălii, De Souza sau cine o fi fost, mormăie nemulțumit și dă din mâini, indicându-i că trebuie să se așeze. — Cum Dumnezeu se poate... este dezgustător. Maiorul nu-și crede ochilor. — Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
școlii, care stau cu spatele drept și brațele strânse la piept, aleșii rugbiului, asociații de fotbal, atleți și jucători de crichet, toate aliniate acolo din vremuri îndepărtate. Rugby, fotbal, atleți, crichet. Iată-i acolo, în 1893. Tot acolo, înalt și mătăhălos, în pantaloni albi, cu fața ca o jumătate de cărămidă brutal spartă, este FMV Bridgeman. Tatăl. Se îndepărtează grăbit, așa că nu observă lângă alte unsprezece chipuri îmbrăcate în uniformă albă un băiat palid, cu o carte mare, legată în piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pictorul i le dădea cu voce sigură și cumva rece, de profesionist. Instinctele masculine nu i se treziseră lui Foiște nici măcar atunci când, nemaisuportând vederea fetei cu pielea neînchipuit de albă, Gurgui se prăvălise peste ea, acoperind-o cu trupul lui mătăhălos de bivol. Se oprea din când În când, Îl căuta cu privirea pe Foiște și-l Îndemna să ia și el parte, În vreun fel, la acea desfătare. Poetul, Însă, nu se simțea străbătut de fiori, se dusese la mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
adâncă mirare, Îl recunoscuse pe profesorul și omul de cultură Marin Foiște beat, Încercând să taie cu o pânză de bomfaier moțul copacului. Până să apuce milițianul să-l convingă să coboare - era o mare enigmă cum de izbutise profesorul, mătăhălos și, pe deasupra, beat clampă, să se cațere atât de sus -, vârful pinului se prăbușise. Coborâse, cu greu, și omul de cultură, care Îi relatase plutonierului stările sufletești ce-l cuprindeau una după alta ori toate deodată. Se simțea mândru, tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din trupurile acelea de țăran cu oase mari, clădite pentru a suporta povara unui număr mare de kilograme - darul genetic al tatălui absent, semialcoolic -, dar chiar și așa, ultima dată când îl văzusem era într-o formă fizică relativ bună. Mătăhălos, da, dar musculos și puternic, cu un pas săltăreț, atletic. Acum, șapte ani după aceea, pusese pe el cel puțin cincisprezece sau douăzeci de kilograme și părea doar bondoc și gras. Sub maxilar i se întindea o a doua bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a sila pe mama după un bogătaș! - Tot... ciocoi? Tot grecotei de-al nostru, dân bobor? - Un fel de ciocoi și acela, dar nu grecotei: broscar. - Adică italian. - Adică! Grecoiul de Iacob... - De ce-i spui... cu un augumentativ? Era mare? Mătăhălos? - Nu l-am văzut În viața mea - asta ar mai fi lipsit! Singura dată când m-am dus la ei În sat a fost Într-o vacanță, la un bal - eram elevă la Normală la Chișinău... Și uite că vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Scuze! a bolborosit ea parcurgând coada în sens invers, pe lângă femeile care acum o priveau cu ochi dojenitori și buze țuguiate. Am probleme cu vezica, s-a simțit ea obligată să adauge la vederea ochilor de ucigaș ai unei femei mătăhăloase, cu aer sever. Înapoi în sală, revenită la starea de anonimitate și deci fiind, din nou, în siguranță, Julia a constatat că oamenii se îndepărtaseră de mese și se-apucaseră iar de stat la taclale. Fiind încă într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu moralul solid. Slăbise mult, însă era tot arătos și cu barba tot albă. La puțin timp sosi și Cornel, taică-meu. Se sărutară și, după câteva impresii schimbate, se auzi un ciocănit în ușa de la intrare. Pătrunse un om mătăhălos, care se cam codi la vederea musafirului: - Ăăă, părinte, și fașim cuuu...știi matali... - Ai venit, băi Ghiță!? păi bagă-l în camera din mijloc, pe masă. Pe ușă se strecură un sicriu negru, lucios, care se deplasă repede spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cum oaspeții, îndrumați de către Poet, iau pe brațe corpurile-delicte, ridicate de la muzeu pentru a fi fotografiate, numerotate și menționate pe proces-verbal constatator, înfundându-le precipitați, pe post de șrapnele, în gura largă a șemineului. Mut, polițistul se urnește la rând, mătăhălos ca un marangoz, deschide unul dintre fișete și răstoarnă de-a valma, peste spadă, scut și peste coif, tot arsenalul de pistoale și de muniție, din dotarea Secției. După care, din spatele fișetelor, ridică o canistră nichelată de cincisprezece litri, plină
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Dar se pot numi artistice efectele neintenționate de artist, ivite din jocul întâmplării ? Despre grădină ai putea spune că este un țarc de animale, întrucât este mică, doar cu doi-trei pomi pitici și înconjurată de un gărduleț strâmb. Cristos arată mătăhălos și hidrocefal. Soldații de jur-împrejurul gardului au fețe tâmpe, hilare. Așadar, spectaculosul cer auriu brăzdat de sumbre fâșii se datorează vopselei alterate și lemnului scorojit în cinci sute de ani. Spaima ce l-a ghemuit pe bietul Crist în genunchi, evident
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stat cu o pensie pentru persoane cu handicap psihic. — Pleacă veteranu’ s-o cunoască pe mă-ta, zice clientul meu, acru, și Îmi face semn să ieșim la o țigară În timp ce tipul care a venit să caște gura se dă mătăhălos la o parte să trecem pe culoarul strîmt dintre paturi. E un Întuneric umed și rece, stăm și fumăm și vorbim la locul de fumat. Veteranul din Craiova se numește Vali. Îmi dau seama că e un tip de treabă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Părintele Bernard se îndepărtă de penitenta lui, ochii lui obișnuiți cu semiobscuritatea, fură orbiți o clipă de roșul și albastrul strălucitor al lui Hristos, înalt, neînduplecat, rezemat în sabie, reprezentat în vitraliul geamului dinspre apus. Un pas greoi, o formă mătăhăloasă, înaintau de-a lungul naosului. Părintele Bernard sări în picioare. John Robert, cu vederea și mai orbită de brusca trecere de la lumină la întuneric, se îndrepta spre silueta în picioare, vag profilată în lumina din sanctuar și, în ciuda veșmintelor acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din când în când. I se tăiase răsuflarea și tremura de groază ca o căprioară care miroase brusc vecinătatea leului. (Într-adevăr, filozoful degaja un miros încins, animalic, pe care nările fine ale părintelui Bernard îl și detectaseră.) Omul ăsta mătăhălos, care se apropiase atât de alarmant de ea, ținea soarta lui George în mâini, avea asupră-i puterea de viață și de moarte. Tremurând sub impactul acestei subite intuiții, Diane se întreba: „Oare știe cine sunt?“. (De fapt, Rozanov nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
familiare, împreună cu altele noi, ciudate. Își roti capul, își smuci umerii în față și în spate, își răsuci brațele ca pe niște șerpi, oftând și apoi gemând în tumultul asurzitor al apei care curgea. Căldura era binevoitoare cu trupul lui mătăhălos, stăpânit de dureri. În timp ce se bălăcea ușurel în apă, nu putea să nu creadă în forța ei terapeutică. Dar pentru istovita diminuare a celulelor creierului nu exista leac, decât poate un puternic șoc electric care să le scuture bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mirosul hainelor - un miros filozofic, de transpirație și gândire. Rozanov deschise ușa din față bâjbâind și ieși; Tom îl urmă și închise ușa. — Acum, eu o iau la dreapta și dumneata la stânga. Adu-ți aminte de ce-ai făgăduit. Omul mătăhălos porni în josul străzii, până când ajunse la șoseaua Burkestown și dispăru din raza vizuală a lui Tom. Acesta îl urmări îndepărtându-se, apoi se întoarse și o luă în direcția opusă, până la „Omul verde“. Cârciuma era deschisă, dar Tom nu intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să înfrunte o mare încercare și, în chip prostesc, nesăbuit, el nu reușise să înțeleagă, să răspundă, să vadă. Chiar și la început, când își dăduse seama că e ceva important, fusese doar vulgar ațâțat, măgulit și amuzat. Revedea silueta mătăhăloasă a lui John Robert în camera aceea micuță și își amintea cât de surprins se simțise el, Tom, și cât de alarmat și de flatat, când își dăduse în sfârșit seama de scopul urmărit de omul acela bizar. Și emoțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ivea la suprafață. Execută această operație timp de multe minute, cu mișcările cuiva care înmoaie rufe. În cele din urmă, își dădu seama că nu mai era necesar să continue. În apa învolburată, plutea și se legăna ceva uriaș și mătăhălos, cu suprafețe curbe, ude. George își spuse: „Ar trebui să-i scot cămașa. Nici un fel de îmbrăcăminte. Doar m-am gândit la toate astea. Nu mai țin minte de ce“. Trase de pânza albastră, întunecată. Dar era prea greu și prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
puternicului animal, bietul om nu mai știa ce să facă pentru a se desprinde și a împunge fuga. Nu a reușit, însă, decât să bage brațul stâng în gura fiarei, iar cu cel drept să care la pumni în capul mătăhălos. La un moment dat, din înaltul cerului s-a desprins o pasăre uriașă, care s-a lăsat în picaj drept pe capul ursului. îndată a prins a-l lovi pe urs cu ciocul încovoiat ca o sabie turcească, ascuțit și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
mă pricepeam să aștern pe hârtie, cu abilitate, un aviz într-o formă care nu lăsa nimic de dorit. În același birou lucra și prietenul Bogdan, la conacul căruia făcusem nunta. (De fapt el îmi indicase vacanța postului.) Era gras, mătăhălos, cu un cap enorm, dar foarte simpatic și bun ca pâinea caldă. Cu timpul, se împrieteniră și soțiile noastre. Ne făceam vizite reciproce, ca să omorâm după-amiezile plictisitoare de duminică, sau ne duceam împreună la teatru. Odată, când Bogdăneștii veniră la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
poate ajunge acolo ușor, într-un sfert de oră cu mașina, și, într-o jumătate de oră, cu autobuzul. Larma dimineților când se pleca la câmp ori "la fan" ține azi de trecut. Doar, din când în când, un tractor mătăhălos străbate, cu zgomot, ulița goală. Satul e locuit îndeosebi de bătrâni, femei și copii. Bărbații au o profesie incertă, nu sunt nici țărani, nici muncitori. Unii lucrează pe la fabrici în Făgăraș. Un autobuz prăfuit îi aduce spre seară și îi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-i distingă - Gorrold - se dovedi a fi un individ de pe lista lui Blayney, cu cei două sute de susținători din cămăruța din dos. Iar Gosseyn, care se dusese drept la biroul acestuia, stătea acum în picioare, ușor nedumerit, privind la trupul mătăhălos și figura insolentă a lui Gorrold. Pentru că nu era frumos să transferi dodecimal o persoană așa de subțire îmbrăcată, în zona aceea înghețată... de-acolo. În timp ce căuta în minte alte posibilități, Gosseyn spuse cu amabilitate: - Președintele Blayney m-a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
marmură albă și neagră. Taburete, scaune și canapele vechi erau risipite în jur, fără o ordine anume, printre instrumente cu coarde, de genul alăutelor și viorilor. Un pian cu coadă era așezat într-un colț, lîngă un aparat de raze mătăhălos învechit, iar în mijlocul încăperii, Lanark văzu spatele unei siluete în panaloni negri și vestă, sprijinindu-se de un banc de tîmplărie și netezind cu șmirghel marginile unei chitare pe jumătate terminate. Silueta se ridică în picioare și se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de el. Se așeză lîngă Munro și încercă să rămînă calm, privind în profunzimea albastră a domului. Era pictat cu îngeri care suflau în trompete și flori risipite în jurul unor siluete care stăteau pe nori. Remarcă în special patru călăreți mătăhăloși pe pernele pufoase ale norilor cumulus. Purtau armuri romane, peruci cîrlionțate și cununi de lauri și își îndemnau caii cu genunchii, pentru că toți țineau o sabie în stînga și o mistrie masonică în dreapta. în fața lor, pe nori aidoma se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un oraș mai însorit. Se așeză. Urmă un moment de tăcere, apoi Ritchie-Smollet îl întrebă: — Monboddo va spus asta? — Nu, unul dintre secretarii lui. Un tip pe care-l cheamă Wilkins. — Protestez față de tonul remarcilor ultimului vorbitor, strigă un ins mătăhălos, cu gîtul gros, care avea o voce de două ori mai penetrantă decît a lui Grant. Deși se laudă pe față că nu e prieten al orașului Unthank, primarul nostru ni l-a prezentat de parcă ar fi un ambasador, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era singurul. Bărbați și femei intrau și ieșeau, iar prezența lor crea un fel de perdea în jurul lui. evitând să fie observat prea de aproape. Trebui, bineînțeles, să treacă prin fața portarului. Odată intrat înăuntru, Gosseyn privi prin geamul ghișeului personajul mătăhălos care îndeplinea acest oficiu. ― Mă numesc Gosseyn. Am o primire anunțată la miss Patricia Hardie, la ora unu. Grăsanul parscurse cu degetul o listă de nume. Apoi apăsă un buton. Un tânăr înalt, în uniformă, ieși pe o ușă de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]