413 matches
-
poiene și în câmp crește un număr însemnat de plante medicinale (sunt peste 300 de specii), care alcătuiesc farmacia pădurii: coada șoricelului, mușețelul, cicoarea, sovârful, pojarnița, pelinița, sulfina, pătlagina, mierea ursului, urzica moartă, valeriana, săpunarița, vâscul, podbalul, lumânărica, cimbrișorul, cimbrul, mătrăguna, cucuta, chimion, păpădia, menta, vinarița, grâușorul, leurda, rodul pământului, iarba fiarelor, spânzul, socul, păducelul, măceșul, salcâmul, cireșul pădureț, cornul, crușinul, mesteacănul etc. Ca urmare a intervenției omului asupra mediului (defrișarea pădurilor, desțelenirea pajiștilor) învelișul vegetal spontan a fost înlocuit cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din suprafață din care 80% sunt pășune) a dus la înmulțirea plantelor toxice și a buruienilor (plante ruderale), cu valoare furajeră slabă, altele de-a dreptul toxice care dăunează metabolismului animalelor. Dintre plantele toxice amintim (unele au valoare curativă, vindecătoare!): mătrăguna, cucuta, mărul lupului, coada calului, spanacul sălbatic, piciorul cocoșului, mana apei, floarea paștelui, fumărița, ciumăfaiul, măsălarița, baraboi, roșcuța, iarba fiarelor, dalacul, săpunarița, holera, rugina, inul sălbatic, pelinul, vinarița, laptele câinelui, loboda, bozul etc. în condițiile în care se vorbește tot
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care oscilau în funcție de fazele lunii, de caracterul fast sau nefast al zilelor din săptămână, de însorirea zilei sau înnegurarea cerului noaptea, de locul culegerii: munte, deal, câmpie, luncă sau deal. Culegerea plantelor de leacă respecta un ritual sau ceremonial strict: mătrăguna se culegea de 3 persoane, una culegea și două păzeau pe culegător ca să nu fie văzut, deranjat de curioși, de trecători. Culesul ceremonial se desfășura colectiv, tineri și tinere (la Sânziene) sau numai bătrâne la plantele de leac, la cele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
plante cu virtuți de apărare împotriva răului: duhuri, moroi, cotoroanțe, muma pădurii etc. Alte plante strânse și păstrate de leacă erau mierea ursului, coada șoricelului, codelnița, floarea Paștelui, tămâia Maicii Domnului; altele, care conțineau otrăvuri - barba ursului, cucuta, capul șarpelui, mătrăguna (Bela Dona - care dilată pupila ochilor, folosită la țară în alte scopuri), măsălarița, ciumăfaia erau folosite cu precauție, cu asistența unei „babe doftoroaia”. Altele erau mai blânde, culese în mijlocul verii: cicoarea, cimbrișorul, osul viu, drobița, spânățul, izma, sulfina, iarba Sfântului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu numai 200 de case, vă imaginați așa ceva, un sat cu numai 200 de case? - muntencele, vă spuneam, sunt puternice. Așa sunt și eu, că am scos capul din flori - din narcise și bulbuci de munte, din ghințură galbenă și mătrăgună, din liliac și strigoaie - și din stâncă. Amestec, asta sunt. Muntencele, vă spuneam, au o putere specială, nu înțeleg de ce, poate datorită pietrei din care au ieșit, nu garantez asta, dar uite că eu sunt puternică, poate și strămoșii contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
chițăia înfundat. - Deci ai plecat! Viața Contesei se sfârși aici. Să sară geamul și să alerge goală prin Babilon în căutarea Euridicei grăsune? Să-și taie venele, să aștepte șerpii din grădină, să se arunce în fața trenului, să ia cianură, mătrăgună, acid sulfuric, pastile, benzină, șampon, să se dea cu capul de pereți, să se înfometeze, să se înseteze, să se crucifice, să se arunce de la balcon, să se spânzure, să-și muște venele, să strănute fără să închidă ochii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o iubesc pe Nadia, știu cu toții cine este Nadia și ce face ea pentru țara sa, așa cum știe lumea, ce a făcut și ce face Nadia pentru lume, pe acest drum finit prin viață, care pentru unii e semănat cu mătrăgună, dar pentru ea, cu florile spirituale ale armoniei și valorilor umane. Unii adună clipele, alții le aruncă! Numai gândindu-se pentru o clipă cineva la Nadia, trăiește frumos clipa! Cum sunt, în comparație cu această clipă, anii cu gândul la Robert Turcescu
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
și cea din urmă bucurie./ (...) Doamne, unde-ai plecat din acest veac?/ Niciodată tinerețea nu a putut atâta să doară./ Și de-ar putea măcar să strige,/ Și de-ar putea să moară!/ Am avut o soră/ Care s-a făcut mătrăgună./ Am avut o mamă, care trebuie să fie nebună./ Cocorii s-au făcut tăceri de zăpadă/ Și copiii cresc fără să vadă,/ Și oamenii trec fără să vadă./ Unde ești, Doamne?/ Mai poți fi undeva, Doamne?/ Fratele meu, călăul meu
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
sosit Pessoa, a sosit, în sfârșit, Primăvara”, ci și de la percepția cititorului citind-o, dincolo de plăcerea lecturii: Cu lacrimile ploii vestească-mă lăcusta, c-am urgisit psaltirea și ființa, iar din adâncul slovei adormite n-a mai rămas durută, imberba mătrăgună, ucisă, nici căința ... ” (N.B. Da, ai dreptate, Prietene: „A simți înseamnă a nu fi atent!”). Acest florilegiu grupeză, în spațiul celor 735 de pagini, poeme în selecția autorului, din cele 17 cărți publicate până acum: HOHOTUL APELOR (1975), PRIVIND ÎN
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
de iubești nespus, Dacă ești tânăr, ori de ești bătrân, De temere să nu te lași răpus, Răbdarea să o porți mereu la sân; Niciodată graba nu e bună Și tot mai des aud în jurul meu Cuvintele cu gust de mătrăgună: „Sunt grăbit și mă grăbesc mereu...” Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Niciodată graba nu e bună... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2004, Anul VI, 26 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile
NICIODATĂ GRABA NU E BUNĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368534_a_369863]
-
simt răpusă... Dar cum ședea pe pom în șold Și-n spate să nu cadă, Firavă-n trunchi precum un bold, Zări de sub zăpadă Verzui, sfios, firav și el, Minune de minune: Un fir plăpând de ghiocel Prin spini de mătrăgune... De bucurie, de extaz Sau delirând, săraca, Uitând de marele-i necaz, Găsi putere, iaca, Și frântu-s-a cu mari sforțări Să-ndepărteze spinii Și-ncolăcitele brățări, Să smulgă mărăcinii... Cu delicatele-i mișcări Într-un genunchi pe cant a
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea! Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea ... Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă bună,/ Gustul lor e mătrăgună./ Amară pâine manâncă,/ Dorul de țară-l usucă ... Dor și numai dor!/ Jalea și plânsu-l îneaca, / E cuc singurel pe creacă -/ Sete-i e și n-are apă ... N-auzi vorbă de român,/ Și te simți mereu străin./ Spune-o
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea.../ Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă bună,/ Gustul lor e mătrăgună./ Amară pâine manâncă,/ Dorul de țară-l usucă... Dor și numai dor!/ Jalea și plânsu-l îneaca, / E cuc singurel pe creacă -/ Sete-i e și n-are apă.../ N-auzi vorbă de român,/ Și te simți mereu străin./ Spune-o
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
lan de vise Pândind grăuntele de dor de bine Atunci când bat timid la uși închise Și-s nevoiți s-apuce căi străine. O țară-n care-i rege-acum minciuna Bătrâni cerșind - cu lacrimi ruginite - Un colț de pâine... și doar mătrăguna Cu-amar le umple cupele-alămite Din care sorb când îi mângâie luna. Indiferenți, în jilțuri aurite Sfidează un popor și vând iluzii N-au teamă de nimic, căci sunt elite Ce nu mai văd și care fac pe surzii La
REVOLTĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349598_a_350927]
-
măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea.../ Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă bună,/ Gustul lor e mătrăgună./ Amară pâine manâncă,/ Dorul de țară-l usucă... Dor și numai dor!/ Jalea și plânsu-l îneaca, / E cuc singurel pe creacă -/ Sete-i e și n-are apă.../ N-auzi vorbă de român,/ Și te simți mereu străin./ Spune-o
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
brațe și te-am dus până sus, la mansardă, Unde locuiai tu cu un simplu pat de cazarmă... Știi, într-o zi mă gândeam la tine... dacă același zar este aruncat de fiecare dată cum frunzele sunt aruncate de toamnă... Mătrăguna Știi iubito în altă zi mă gândeam la tine de ce a fost nevoie să mă folosești în noaptea în care nu-ți oferisem nici măcar o floare de ce a fost nevoie să mă îmbrățișezi în mașina timpului ăsta cu miros de
UN POET DE CALIBRU, VALENTIN LEAHU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349113_a_350442]
-
vedea măcar o singură dată în viață, pe Nadia Comăneci. A lovi pe Nadia, înseamnă a lovi o țară! Românii o iubesc pe Nadia, știu cu toții cine este Nadia și ce face ea pentru țara sa, semănată de unii cu mătrăgună, pe când de ea e împresurată de florile spirituale ale armoniei și valorilor umane. Unii adună clipele, alții le aruncă! Numai gândindu-se pentru o clipă cineva la Nadia, trăiește frumos clipa! Cum sunt, în comparație cu această clipă, cugetările lui Robert Turcescu
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]
-
Autorului Strivesc în coapse boabe de incest al mării cu un fluviu sinuos. Și mă hrănește iarăși un agrest efluviu evadat din curios baraj în care peștii se-mpreună cu broaștele și mizantroape știuci. Încerc să-mi torn pe buze mătrăgună, Din rugii emotivi ce mi-i arunci. În dimineți de toamnă reci, fac crize. Îngrop nisipuri în genunchiul stâng. Se sinucid sirene pe balize, Și plâng neconsolată și nătâng. Nu pot să dorm , chiar perna mi-e complice la insomnii
MONOCOLOR de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350250_a_351579]
-
ca sufl etul să-ți chinui, Ci spre-a-ți salva moșia și a-ți urma destinul Pe un pământ pe care doar tu ai fost stăpânul. La vremuri de restriște când buciumul răsună Refuză să mai guști cupa cu mătrăgună, Ce zilnic ți-o oferă gloate de buni amici Ce sunt bine plătite de sfinții venetici. Continuă cu versul, schimbă-ți însă Fecioara Ce-arată ca o babă când ție-ți arde țara Căci bogătașii lumii cu armele în dinți
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
Tirol - Te-ai dat cu ei, curios să asiști - Preludiu crimei fără legic rol! Când acuzam sistemul de teroare Că-ncalcă legi și datina străbună, Ai fost surprins, tu n-ai avut chemare Să lupți, să-nveți să bei și mătrăgună. Când m-ai lovit ai fost mândru de tine, Că sânge nu curgea, te-ai buimăcit! Eu îl vindeam ca tu să ai o pâine În vremurile când te-am ocrotit. Eu nu te judec și nici nu te cert
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
mă iubești în felul tău Dar cărțile nu-ți ies și pierzi într-una Și sufletul ți-ai vinde să mă câștigi din nou Tu m-ai pierdut la zaruri ,ieftin joc Și m-ai vândut pe-un kil de mătrăguna Tu ,fără mine nu valorezi un sfânt Si-ai să sfârșești la cămătari arvuna. Biet emigrant ,vei fi curând proscris. Și nici măcar de milă n-am să-ți plâng ............................................. Dar,între timp îți dau accesc la harță Și te adăpostesc
EMIGRANT de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352123_a_353452]
-
în locul muzicii nu se poate pune nimic, decât muzică. Doar ea se preschimbă în toate: în iubire, în tăcere, în povestire. Orice se preface, dar muzica rămâne la miez, tot muzică, nu ceea ce pare, fără să fie muzică. Atât vinul mătrăgunii cât și al strugurilor poate fi rubiniu, dar primul are în el otrava morții, iar celălalt, gustul vieții. Sub zodia și ritualurile decadente ale muzicii românești lovite de managementul profitabil cu orice preț, arar, câte un crâmpei de creații și
FUEGO ŞI MIRABELA, CONTRA CE PARE, FĂRĂ SĂ FIE, MUZICĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354858_a_356187]
-
nici amintirea nu-mi scrise - fulger-urmă - firea: să strici matrița - Criste - -n grabă n-am frați - n-am oaspeți - la-așa treabă! doar greierii ùrma îmi luară dar struna lor e de ocară: sărmanul n-are loc să mâie doar mătrăguna 'i-e tămâie nu-n gròpniță să mă astrùce: c-un ciot de sânge fără cruce în codru fiare facă nuntă să-și ostoiască foamea cruntă.. ...Poet bizar și hăituit de umilințe ostenit - nu-s semen cu-oamenii-n vreo parte: Crist
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
armăsarii, Când simt iapa că-i virgină. Dar, cum sunt șpanchii cu toții, Strâmbe li se par că-s toate Și-o tot freacă mateloții, Puntea, în genunchi și coate. Râde regele într-una, De clerici, sfinți și Dumnezeu, Blonda toarnă mătrăguna Și mi-o întinde s-o beau eu. Iar prin turnuri de palate Voievozi plâng de rușine, Că văd țara cum se zbate Și s-o scape... n-are cine! Într-o țară-n care mita Este mai presus de
DOAR FEMEIA E ISPITA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357173_a_358502]
-
măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea.../ Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă bună,/ Gustul lor e mătrăgună./ Amară pâine manâncă,/ Dorul de țară-l usucă... Dor și numai dor!/ Jalea și plânsu-l îneaca, / E cuc singurel pe creacă -/ Sete-i e și n-are apă.../ N-auzi vorbă de român,/ Și te simți mereu străin./ Spune-o
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]