155 matches
-
peste o cameră plină cu accesorii de nuntă, în care verișoarele se îmbrăcaseră una pe cealaltă și plecaseră în grabă, lăsându-și lucrurile aruncate alandala pe peste tot. Nu era zestrea miresei, pusă sub cheie, desigur, sau bijuteriile prețioase ale mătușicilor, dar era la fel de încântător. Hainele necesare pentru câteva zile de sărbătoare erau împrăștiate pe podea, pe paturi și pe scaune. Zărea volane de mătase de păun și încrețituri din satin rozaliu, fâșii de material și sari-uri în toate culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să vadă un râu, îi răspunse Sampath fără urmă de bănuială, dar se duce chiar în vremea musonului. Se întoarce acasă și spune că râul e o pânză enormă de apă, cu valuri foarte înalte. La multe luni după aceea, mătușica lui face același drum. Vine acasă și spune: — Din păcate, nepotul meu e puțin cam idiot. Râul e doar un canal mic și murdar. La mijlocul verii, un vecin face același drum și spune: — Toată familia e idioată. Râul e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ordine gravă, cu cele mai urâte implicații religioase. — Unele fructe trebuie mâncate cu coajă, spuse Sampath. — Dacă nu-ți găsești mașină, trebuie să te descurci fără. — Dacă nu găsești o sticlă de rom, înseamnă că n-o să bei rom. Dacă mătușica ta găsește o bucată de argint, poate foarte bine să păstreze bucata de argint. — Dacă fiul tău de doi ani se poartă urât, nu te gândești să-l schimbi cu altul. Nu, în schimb, ai să aștepți să se poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lângă el în copac, încă neștiind, se pare, ce comploturi și ce planuri se țeseau împotriva lor. Stăteau acolo, sporovăind, jucându-se, despăduchindu-se unele pe altele ca de obicei. Habar n-aveau ele... 23 Sechestrat în camera sa, cu mătușicile și surorile de pază la fiecare fereastră, băiatul Hungry Hop se plimba în sus și-n jos. În depărtare, auzea larma protestatarilor și demonstranților, simțind că nu era drept să nu i se dea voie să ia parte la evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mai trebuia să mă mire că Lorne avea niște idei cam ciudate despre sine. Of, ce zi lungă. Bah! ce zi. Știi ce oră e, ora mea? Patru după-amiaza. Hei, dacă ați fi acum aici, soră mamă fiică iubită (nepoată, mătușica, bunicuță), poate că am putea să discutăm puțin și să ne îmbrățișăm - nimic necurat Doar giugiuleală. Poate că mă vei lăsa să-mi pun fața mea mare în scobitura delicată dintre omoplații tăi. Crede-mă că ăsta e singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
carne caldă, așa cum o simțise în noapte cu pliurile-i înfășurând-o, ca s-o țină la adăpost și să izgonească timpul, nimic nu se poate schimba sub acele pliuri de carne. Uite, fotografii. Fetița, scumpa, sărăcuța de ea, spuse Mătușica, să aibă ea așa o cocoașă! Cocoașa, cocoașa, cocoașa cămiloasă. Ea, Frumoasa Doamnă cu Cocoșenii. Sau Doamna fără Milă. Ceruri milostive, care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acasă. Acum trebuie să plec. Înainte să apuc a-i mulțumi pentru ajutor, fata se grăbi să li se alăture celorlalte două, care o așteptau fulgerînd-o din priviri, la capătul opus al claustrului. — Daniel, ceva s-o fi Întîmplat. Vreo mătușică bătrîioară care-a dat ortul popii, vreun papagal cu scrofule, vreun guturai de atîta umblat cu fundulețul În aer liber... Dumnezeu știe. Împotriva a ceea ce crezi cu ochii Închiși, universul nu se Învîrte În jurul apetențelor dintre picioarele dumitale. Alți factori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
gătesc. Prezentatorul 2 Să vedem acum de n-ați uitat Cu cei doi ce s-a-ntâmplat... A cântat o vară-ntreagă la chitară Greierele indolent Dar se trezi deodată din visare Când frigul se simți prezent. Greierele: -Hei, tușică, mătușică, Nu te obosi prea tare. Poate crești și tu mai mare... Ca să-și spun drept, dragă furnică, Prea ești mică, subțirică. Furnica: -Ce folos că ești mai mare Și-mi ceri iarna de mâncare? Dacă nu muncești un pic, Vei
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
asta a fost de mult. Desigur, și eu am auzit multe lucruri bune despre tine, am mințit eu. De-abia auzisem numele femeii acum treizeci de secunde, dar mama părea mulțumită. —Ha! Chiar așa? Păi, vino Încoace. Așază-te lângă mătușica Eileen și spune-mi cum e să fii așa celebră! Chestia cu „mătușica Eileen“ era un pic cam mult, având În vedere că părea doar cu vreo zece ani mai În vârstă ca mine, dar i-am făcut pe plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
despre tine, am mințit eu. De-abia auzisem numele femeii acum treizeci de secunde, dar mama părea mulțumită. —Ha! Chiar așa? Păi, vino Încoace. Așază-te lângă mătușica Eileen și spune-mi cum e să fii așa celebră! Chestia cu „mătușica Eileen“ era un pic cam mult, având În vedere că părea doar cu vreo zece ani mai În vârstă ca mine, dar i-am făcut pe plac și m-am instalat la masa de bucătărie. —Celebră? Nu sunt. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și purtase cizme trainice de lut, acum cernut prin sita orașului, cutreiera cu picioare de argilă în căutarea casei ele închiriat. Tradiția era nimicită și poate toi uși Doru Hallipa, cel ca o epavă, încă mai păstra tradiția legîndu-se cu mătușica Eliza, logodnica de odinioară. Se rupsese de pământ, dar aducea cu el la oraș pe Calliope și pe Eriste, deoarece nu se înstrăinase de trecut unindu-se cu fata moșului Hallipa. Pentru a doua oară, părinții strămutați erau nemulțumiți și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un soi de somnolență jilavă, intraseră până la urmă sub stăpânirea acestei calme forțe domestice. Uimiți la început, agasați, batjocoritori, tot mai atenți, însă, supuși, gata să se confeseze acestui oracol casnic, funcționând imperturbabil. Mărturisiri dezlânate, fragmentare, de o intimitate abruptă. Mătușica își făcea de lucru la bufet, șchiopătând alene printre scaune, ca și cum n-ar fi bănuit că studentul mai întârzie în cameră. Peste mai multe săptămâni, gazda readucea însă discuția chiar la subiectul acela confuz, despre care nimeni n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la zdup, dar salvat, nu se știe cum, în ultimul moment, ba, adus și în Capitală, să vezi și să nu crezi. Recrutat, probabil. Recrutat, cu siguranță, pentru misiuni delicate, ca toți cei de teapa lui, asta o știa orice mătușică analfabetă din societatea noastră multilateral supravegheată. Spurcăciunea afișează, însă, o obrăznicie de neînțeles! De parcă misiunea sa nu ar fi de nasul vulgului, de parcă i seconferise un grad mai mare decât al colegilor, de parcă banala rețea de ascultare-transmitere în care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a doamnei Cușa, adică. Eu sunt... Își rostise numele, dar aerul îl spulberă, instantaneu. Tolea nu-l prinse. Aha... știți, aș fi vrut, de fapt, să-l văd pe Octavian. Pe Tavi Cușa. Tolea obținu un sfert de pas înăuntru. Mătușica se îngrozi, dar n-avu putere să se opună. Da, necunoscutul se afla deja în vestibul, întâlni privirea fixă și neagră a câinelui, ghemuit lângă cuier. — Sunt un vechi prieten al domnului Octavian Cușa, al lui Tavi. Aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
opună. Da, necunoscutul se afla deja în vestibul, întâlni privirea fixă și neagră a câinelui, ghemuit lângă cuier. — Sunt un vechi prieten al domnului Octavian Cușa, al lui Tavi. Aș fi vrut neapărat să-l văd. L-am tot căutat... Mătușica oferi o privire blândă și precaută. Era îmbrăcată într-un fel de halat albastru, de lucru, ca o laborantă sau ca o femeie de serviciu sau ca o doctoriță, halatul putea fi al oricui. Tolea se și așezase pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spre logodnică. Fata privea în sus, în ochii lui mari, cu o admirație absolută. Mai reprezentativ, îl corectă ea, suav. Admirație absolută, dar îl corectase, totuși, drăguța de ea. Deci, avansam. Greu, încet, șirul din spate tot crescuse, începea scandalul. Mătușica se rezemase, îngrozită, de ușa bucătăriei. Mâna pe clanță. Nu scotea nici un sunet, era topită toată. Cum vă spun, coniță, avansam foarte lent. Eram un copil, așa sunt eu. Să fi avut 15, 25, 35 de ani, nu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
apă caldă, un coșmar, doar știți. Avea dreptate bețivul, bine că eram înăuntru, acolo, la cofetăria Corfu, doar o știți. Eram înăuntru și era cald, nu simțeam iarna, avea dreptate bețivul. Deci, înaintam, încet încet. Fetele de la cântar, drăguțe, vesele. Mătușica ținea mâna pe clanță. Tolea se aranjase comod pe taburet. Câinele negru Dingo lungise mult gâtul, capul atingea botul pantofului galben. — Tavi, stai cuminte... Tavi retrase botul negru de pe botul galben, dar rămase atent, la pândă. Tanti Venera avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei mov, cu pompon de catifea. Câinele nu tresări auzind numele său și al stăpânului absent, urmărea confesiunile palavragiului cu perfect scepticism. — Da, frumos câinele ăsta... Nu știu dacă o cunoașteți pe Veta. Veta Apostolescu, savantul de la clinica de câini. Mătușica tăcea. Zâmbea, uimită de felul cum oprivea, filial, cu o blajină ațâțare, neastâmpăratul profesor. Toată lumea, inclusiv Asociația, vorbește în termeni aleși despre doamna Apostolescu. Ea îngrijește și de câinii lor, e membră asociată. Asociata Asociației, spunea amicul Iopo, Papașa, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ordine gravă, cu cele mai urâte implicații religioase. — Unele fructe trebuie mâncate cu coajă, spuse Sampath. — Dacă nu-ți găsești mașină, trebuie să te descurci fără. — Dacă nu găsești o sticlă de rom, înseamnă că n-o să bei rom. Dacă mătușica ta găsește o bucată de argint, poate foarte bine să păstreze bucata de argint. — Dacă fiul tău de doi ani se poartă urât, nu te gândești să-l schimbi cu altul. Nu, în schimb, ai să aștepți să se poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lângă el în copac, încă neștiind, se pare, ce comploturi și ce planuri se țeseau împotriva lor. Stăteau acolo, sporovăind, jucându-se, despăduchindu-se unele pe altele ca de obicei. Habar n-aveau ele... 23 Sechestrat în camera sa, cu mătușicile și surorile de pază la fiecare fereastră, băiatul Hungry Hop se plimba în sus și-n jos. În depărtare, auzea larma protestatarilor și demonstranților, simțind că nu era drept să nu i se dea voie să ia parte la evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de meduză cu folii de aluminiu care plutea către ea. A, salut, Julia! Cum îți merge? —Bine, foarte bine, mulțumesc. Dar lasă-mă pe mine... Julia s-a lăsat să cadă pe canapea, lângă prietena ei. — Am înțeles că ești mătușică - ce minunat! O expresie suspicioasă s-a instalat pe chipul lui Jade. Femeia s-a întors ca să studieze zâmbetul Juliei. —N-ai aflat, nu? Ce să aflu? Nu e copilul lui Paul. Julia s-a încruntat. —Iartă-mă, nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nici cultură. Se crede-mpăratul lumii, Pentru că-i poruncitor; Dar, de fapt, copilul este Impulsiv, nerăbdător. Nu iubește-nvățătura, E obraznic, prost crescut; Hai s-o zicem pe-ndelete: Băiatul e chiar incult. Mamițica îl iubește Și mam’ mare-l dădăcește; Mătușica-l îndrăgește D-l Goe le jignește! Damele se simt jignite De comportamentul lui; Dar nu-i vina noastră!... Nu-i! Dacă este prost crescut, Nu e tocmai vina lui!... Chiriac Florina - Mădălina Clasa a X-a PRIMELE SEMNE... DE
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Era fiul unei surori a frumoasei Zaza, soră venită ca guvernantă într-un pension și măritată regulat cu un onest funcționar. Marcian, deși artist, era foarte ordonat în sentimentele lui familiale. Devotamentul lui pentru tatăl său era legendar. Chiar pe mătușica Zaza o tratase ca pe o rudă respectabilă. Copilărise cu Maxențiu, căruia îi trimetea regulat cărți poștale ilustrate de pe parcursul lui de voiajor glorios. Nimic, deci, mai probabil ca vizita lui Marcian. Era destul să fie informat că prințul e
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu mai era În stare să observe că era disprețuit de chelneri; el cerea mereu de băut, Își ștergea fața cu batista murdară și spunea din nou: whisky, atîta și-i era tare sete și Începea să se gîndească la mătușica lui, care i-ar fi dus paharul În dreptul buzelor. Spuse din nou whisky, de data asta mai tare și Lastarria se ascunse după coloana care nu exista și atunci interveni arhitectul la modă, care, simpatic, calculat și cu un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În timp ce se Învârtea discul cu a patra de Mahler. Simțeam cum În brațe Îmi plutea o făptură străveche, cu chipul blând și brăzdat, de capră bătrână, un șarpe care ieșea din adâncul rărunchilor mei, și te adoram ca pe o mătușică foarte bătrână și universală. Probabil continuam să mă mișc strâns lipit de trupul tău, dar simțeam și că erai gata să te Înalți În zbor, te transformai În aur, deschideai porți Închise, mișcai obiectele prin aer. Pătrundeam În pântecul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]