KorAP: Find »[drukola/base=mașa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...23 >

561 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

cu sulița sa ascuțită. Privindu-l pe Sfântul Gheorghe, Mașei Îi trecu prin minte că Extraterestrul s-ar putea să aibă niște origini nu tocmai curate, chiar faptul că suportă dezordinea și mizeria din casă Îi dădea de bănuit, dar Mașa Își alungă gândul rău făcând o cruce cu limba pe cerul gurii, iar cuvintele Extraterestrului referitoare la praful cosmic și nebuloase i se șterseră din memorie. Totuși, gândul cu dereticatul nu-i dădea pace, așa că Mașa se trezi vorbind aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
dădea de bănuit, dar Mașa Își alungă gândul rău făcând o cruce cu limba pe cerul gurii, iar cuvintele Extraterestrului referitoare la praful cosmic și nebuloase i se șterseră din memorie. Totuși, gândul cu dereticatul nu-i dădea pace, așa că Mașa se trezi vorbind aproape fără voia ei: - Ați putea să-mi spuneți, mă rog, de ce la voi nu se deretică seara? E păcat cumva? Întrebarea, după părerea Mașei, era destul de Îndrăzneață, așa că femeia căută să-și Îndulcească tonul cu acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
vorbiți și despre ce fel de unghere? De ce vreți neapărat să speriați o femeie neajutorată ca mine? - Nu ești chiar atât de neajutorată pe cât pari, răspunse cu blândețe Extraterestrul. Aș vrea să fiu și eu tot atât de neajutorat ca tine, dragă Mașa, adăugă el. Cuvintele acestea avură darul s-o mai liniștească pe stăpâna casei, care devenise totuși extrem de suspicioasă cu privire la intențiile vizitatorului. Mașa era Încă o femeie În puteri, care reușea să ducă greul gospodăriei de una singură. La ce ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
neajutorată pe cât pari, răspunse cu blândețe Extraterestrul. Aș vrea să fiu și eu tot atât de neajutorat ca tine, dragă Mașa, adăugă el. Cuvintele acestea avură darul s-o mai liniștească pe stăpâna casei, care devenise totuși extrem de suspicioasă cu privire la intențiile vizitatorului. Mașa era Încă o femeie În puteri, care reușea să ducă greul gospodăriei de una singură. La ce ar fi avut nevoie de ajutor!? De la Întoarcerea din străinătate și mai ales după ce soțul, sau ce-o fi fost, s-a dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ar fi avut nevoie de ajutor!? De la Întoarcerea din străinătate și mai ales după ce soțul, sau ce-o fi fost, s-a dus pe apa sâmbetei (nici acum, după atâția ani de la neașteptata, dar, Într-un fel, previzibila sa dispariție, Mașa nu s-a lămurit ce s-a Întâmplat cu el; Onisei s-a dus la câmp să cosească În livadă și nu s-a mai Întors; unii au zis că l-ar fi omorât niște hoți, alții că s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
s-o ajute. Unii se ofereau să-i taie lemnele, alții, să curețe livada, alții, să ațâțe focul, să rânească În grajd sau să facă naiba știe ce treburi În ogradă. Chestiunea cu rânitul, desigur, avea un dublu Înțeles, dar Mașa se obișnuise cu astfel de vorbe aruncate În doi peri. Se ofereau s-o ajute femeile, dar mai ales bărbații, care, după plecarea nevestelor În străinătate, rămăseseră În sat să aibă grijă de gospodărie. Mulți stăteau doar pe la cârciumă, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de gospodărie. Mulți stăteau doar pe la cârciumă, iar seara, când se Întorceau acasă pe șapte cărări, poposeau și pe la gardul de uluci al Mașei. „Hei, femeie, o strigau ei, clătinându-se, ce zici, o facem lată sau n-o facem?!“ Mașa Își ieșea din pepeni. La mojicie trebuia răspuns cu mojicie, astfel că, Îngroșându-și glasul și călcându-și peste inimă, Mașa striga: „S-o faci lată cu cine te-a adus pe lume ca să arzi gazul de pomană și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
uluci al Mașei. „Hei, femeie, o strigau ei, clătinându-se, ce zici, o facem lată sau n-o facem?!“ Mașa Își ieșea din pepeni. La mojicie trebuia răspuns cu mojicie, astfel că, Îngroșându-și glasul și călcându-și peste inimă, Mașa striga: „S-o faci lată cu cine te-a adus pe lume ca să arzi gazul de pomană și să tai frunză la câini... Mama voastră de nenorociți! Nu degeaba v-au lăsat femeile și au plecat În lumea largă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Încrâncenată, bărbații o lăsau În pace și, după ce se ușurau pe uluci, Își vedeau de drum, bodogănind: „Că pe tine de bună ce ai fost te-o fi lăsat bărbatu’... A plecat cu alta, numai ca să scape de gura ta“. Mașa se cam pripise cu măritișul. Dar așa au fost vremurile. Mult timp după război, nu se știe din ce cauză, la Brodina, femeile, spre disperarea bărbaților care se Întorseseră vii de pe front, aduceau pe lume numai fete. Rar, ici-colo, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
tot felul de cârpe și chiar uniforme fără galoane cu care bărbații se Întorseseră de la război. În timp ce fetițele Își pierdeau vremea cu păpuși alintându-le În brațe, cei doi-trei băieți se jucau În cimitir de-a partizanii. Într-un fel, Mașa avu ceva mai mult noroc decât alte fete ce se născuseră În același an cu ea. Vecina lor de peste drum adusese pe lume un flăcău, Gligori, care, chiar dacă părea un pic cam pirpiriu și mergea un pic șontâc, avea fire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
când acesta Împlini șase ani, Îl unse ajutor de pălimar. Gligori a fost tovarășul de joacă al Mașei În copilărie. Singurul ei prieten, cu care făcuse atâtea năzbâtii, Încât și acum, la cei patruzeci și trei de ani ai săi, Mașa se trezea râzând de una singură, atunci când Își amintea de el. Gligori a fost Însă călcat de tren, când abia Îi dăduseră tuleiele și-i Înflorise mustăcioara subțire, ca spicul de ovăz, sub nas. Odată cu el s-au năruit atâtea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
spicul de ovăz, sub nas. Odată cu el s-au năruit atâtea vise ce i-au năpădit copilăria și adolescența. Când Îi veni sorocul și sânii Îi dădură-n clocot, părinții Începură să-i caute pereche potrivită. Tatăl său, de care Mașa se atașase trup și suflet, muri și el neașteptat, fără să-și vadă odrasla măritată. Iar mama ei, oricât se strădui, nu reuși cu nici un chip să-i găsească un logodnic mai acătării, deși colindase În fiecare iarnă, Înainte de postul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nu reuși cu nici un chip să-i găsească un logodnic mai acătării, deși colindase În fiecare iarnă, Înainte de postul mare, când se făceau dezlegările pentru nunți, mai toate satele din jur. În cele din urmă, și bătrâna Închise ochii, iar Mașa rămăsese a nimănui. Cam la cincisprezece ani de la terminarea războiului, o parte dintre bărbații luați prizonieri Începură să se Întoarcă acasă. Din cei șaizeci și trei de oameni plecați, s-au Întors la Brodina doar cinci. Printre ei și Onisei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
beci, dar În afara unor bucăți de cărămizi și țiglă spartă, rămase de la vechea temelie, nu găsiră altceva și se lăsară păgubași. Plecară Însă abia după trei zile, după ce terminară de băut tot vinul găsit În beci, și o interogară pe Mașa, făcându-i tot felul de propuneri rușinoase. Dar până la urmă o lăsară În plata Domnului și Mașa Își văzu de viața ei. Fostul soț Îi mai apărea din când În când În vis. De obicei, venea la poartă și-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
și se lăsară păgubași. Plecară Însă abia după trei zile, după ce terminară de băut tot vinul găsit În beci, și o interogară pe Mașa, făcându-i tot felul de propuneri rușinoase. Dar până la urmă o lăsară În plata Domnului și Mașa Își văzu de viața ei. Fostul soț Îi mai apărea din când În când În vis. De obicei, venea la poartă și-i cerea o cană cu apă. În loc de apă, Mașa Îi aducea o carafă de vin roșu ca sângele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Dar până la urmă o lăsară În plata Domnului și Mașa Își văzu de viața ei. Fostul soț Îi mai apărea din când În când În vis. De obicei, venea la poartă și-i cerea o cană cu apă. În loc de apă, Mașa Îi aducea o carafă de vin roșu ca sângele. Soțul clătina cu tristețe din cap. Ochii săi cereau Îndurare. „Dar parcă Îți plăcea vinul“ Îl zgândăra Mașa cu un glas mieros. „Acum nu mai bei?“ „De zece ani de zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
obicei, venea la poartă și-i cerea o cană cu apă. În loc de apă, Mașa Îi aducea o carafă de vin roșu ca sângele. Soțul clătina cu tristețe din cap. Ochii săi cereau Îndurare. „Dar parcă Îți plăcea vinul“ Îl zgândăra Mașa cu un glas mieros. „Acum nu mai bei?“ „De zece ani de zile nu m-am mai atins de băutură...“ „Minți, spunea femeia, abia au trecut șapte ani de când te-ai făcut nevăzut și În ultimii trei ani cât te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
trei ani cât te-ai Învârtit pe aici, ți-ai făcut de cap...“ „Aici timpul trece mai repede. Săptămânile și anii au altă măsură...“ „Dar cu muieri străine te mai Încurci?“ „Nu mă mai Încurc cu nimeni. Mi-e sete, Mașa, dă-mi să beau...“ „Bea până vei crăpa!“, se enerva Mașa aruncând cu carafa după el. Atunci fostul Își desprindea mâinile de pe gard și, cu cămașa albă pătată de vin roșu, se pierdea În zare, iar Mașa se trezea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de cap...“ „Aici timpul trece mai repede. Săptămânile și anii au altă măsură...“ „Dar cu muieri străine te mai Încurci?“ „Nu mă mai Încurc cu nimeni. Mi-e sete, Mașa, dă-mi să beau...“ „Bea până vei crăpa!“, se enerva Mașa aruncând cu carafa după el. Atunci fostul Își desprindea mâinile de pe gard și, cu cămașa albă pătată de vin roșu, se pierdea În zare, iar Mașa se trezea cu gura amară și tulburare În suflet. Poate că ar fi trebuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Mi-e sete, Mașa, dă-mi să beau...“ „Bea până vei crăpa!“, se enerva Mașa aruncând cu carafa după el. Atunci fostul Își desprindea mâinile de pe gard și, cu cămașa albă pătată de vin roșu, se pierdea În zare, iar Mașa se trezea cu gura amară și tulburare În suflet. Poate că ar fi trebuit să nu fie atât de aprigă cu el În vis. Poate că omul, care se purtase cu ea așa cum se purtase, se căise Între timp și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
să transforme totul Într-un hohot de râs? Nu mai era pesemne mult până când aveau să-și bată joc și de cele sfinte, transformând bisericile În săli de dans... „Mai bine În săli de dans, decât În grajduri!“ - Îi replica Mașa, referindu-se la faptul că dincolo de graniță, În satul vecin, bolșevicii scoaseră icoanele din toate cele cinci biserici și le transformaseră În cazărmi și grajduri... „Vacile măcar nu se scălămbăie, bodogăni bătrâna, nu-și dau una două fustele peste cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
două fustele peste cap și nici nu-și aruncă picioarele pe pereți când aud un saxofon... Dar oare Iisus nu se născuse Într-o biată iesle, de ce nu a ales o sală de bal?“ De unde auzise bătrâna de cuvântul „saxofon“, Mașa nu prea Înțelegea. De când se tot preumbla pe la oraș, babulea Își Însușise multe cuvinte noi. Din gura ei, sunau ca nuca În perete, dar bătrâna nu se lăsa. Una-două, Îți trântea câte un termen, de rămâneai trăsnit. „Se știe că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
pe la oraș, babulea Își Însușise multe cuvinte noi. Din gura ei, sunau ca nuca În perete, dar bătrâna nu se lăsa. Una-două, Îți trântea câte un termen, de rămâneai trăsnit. „Se știe că și animalele sunt sensibile la muzică, spunea Mașa. Am citit Într-un ziar că, ascultând muzică de orgă, vacile din Olanda și-au dublat producția de lapte.“. „Nu mai spune, replica bătrâna. Auzi, cică a citit Într-un ziar.“ Știa Mașa unde se tipăreau ziarele? Nu știa. Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
și animalele sunt sensibile la muzică, spunea Mașa. Am citit Într-un ziar că, ascultând muzică de orgă, vacile din Olanda și-au dublat producția de lapte.“. „Nu mai spune, replica bătrâna. Auzi, cică a citit Într-un ziar.“ Știa Mașa unde se tipăreau ziarele? Nu știa. Ei bine, ziarele se tipăreau În iad. Tot ce scria acolo era minciună crasă. Totul era contrafăcut. Fiecare cuvânt purta Însemnele lui Anticrist. Bătrâna jubila. Mașa nu-și mai bătu capul să răspundă. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Auzi, cică a citit Într-un ziar.“ Știa Mașa unde se tipăreau ziarele? Nu știa. Ei bine, ziarele se tipăreau În iad. Tot ce scria acolo era minciună crasă. Totul era contrafăcut. Fiecare cuvânt purta Însemnele lui Anticrist. Bătrâna jubila. Mașa nu-și mai bătu capul să răspundă. Când o lua pe arătură, bătrâna era greu de oprit. Și totuși schimbul acesta nevinovat de replici nu rămăsese fără urmări. În ultimii ani, bătrâna se ramolise atât de mult, Încât uneori se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]