562 matches
-
des Deux Mondes Citim cu strângere de inimă, în Revue des Deux Mondes, o pagină de jurnal emoționantă despre înmormântarea lui Lucian Raicu, la Cimitirul Pčre-Lachaise. Între cei prezenți s-au aflat directorul României literare, Nicolae Manolescu, precum și Mircea și Mașa Dinescu, Florica Jebeleanu, Magda Cârneci. Jurnalul îi aparține lui Michel Crépu: "Marți. Odată întors la Paris, pură coincidență șMichel Crépu revenea din România, n.m.ț, aflu că a murit Lucian Raicu, scriitor, eseist român al cărui un formidabil eseu despre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
succes... viceversa. Fără îndoială, asemenea qui pro quo-uri uneori grotești, ca și răsturnările spectaculoase de situație vădesc arta dramaturgului; iar tinerele Cora, Olga și Irina, cele trei opțiuni amoroase ale lui Anton semnalizează, pe departe, în direcția trio-ului Olga, Mașa și Irina din piesa lui Cehov. Altfel decît în Trei surori, Un american la Chișinău problematizează acut identitatea provincială, fără a avansa vreo teză sau alta. În fața potentului american, frumoasele locului cedează exasperant, iar autoritățile publice, în egală măsură cu
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
unei vieți are încă deschidere mai largă și încărcătură mereu mai dramatică. Apar către final, în legătură cu cei apropiați, vești rele. Boli, suferință, moarte. „Părinții noștri au murit de bătrânețe”, scrie memorialistul, ceea ce din nefericire nu se va întâmpla și cu Mașa, fiica mult iubită. „A trăit 55 de ani, 8 luni și 20 de zile”, notează tatăl cu o minuție care dă, o dată mai mult, măsura tragediei. O carte mare în mai multe feluri această cronică a unei vieți și a
O viață și o epocă (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4171_a_5496]
-
privi decolteul unei bibliotecare apetisante, în timp ce dialoghează imaginar cu propriul mădular botezat caimacam, scena de seducție pusă la cale de Fineta care îl introduce în tainele radioului ascultând Chopin la aceleași galene sau scena jocului de amor din tren cu Mașa, cea volubilă, versată și, totuși, atât de delicată, ei bine, toate acestea și încă multe altele sunt memorabile. Așa cum memorabile sunt cele câteva personaje pasagere cum e bătrâna trecută de 90 de ani care vorbește pe drumuri cu moartea, ademenind
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
un grafician bun, unul din cei mai buni. E apreciat în meseria lui. Despre el se duce vestea peste tot. Afară de verii primari și de-al doilea, s-a mai născut o întreagă generație de nepoți, o mulțime de Katia, Mașa, Dașa, Sașa, Mișa, Grișa. Printre ei e una, Lialia, de treisprezece ani. I-au crescut deja sânii. Coșurile însă nu i-au trecut. Și nasul îl are lung, și unde mai pui că o să fie așa mereu. E adevărat că
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
Impresionant este felul în care tinerii actori se umplu de cuvînt, de propunerea regizorului, de aura fericirii sau nefericirii din personaje, din tăceri și revolte. În primul rînd, cele trei chipuri ale Ninei - Adina Stan, Irina Melnic și Laura Vasiliu - Mașa, Simona Șaiu și Konstantin Gavrilovici Treplev, Ștefan Cepoi. La pol opus, nereușit, exterior, fals în declamații desuete, din păcate, jucînd în alt registru decît restul trupei, Georgiana Mazilescu în Arkadina și Vitalie Ursu în Trigorin. Dar și asta face parte
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
Bondoc, Mircea Albulescu, Doru Ana, Alexandru Bindea, Marius Bodochi. Față de acești actori cu talent și experiență, cu dicție bună și mișcare scenică nuanțată, diletantismul unor tineri se vede mai abitir. O eroare mi s-a părut distribuirea Mariei Buză în Mașa, un rol complicat, pentru care nu e de ajuns să știi să cînți. Și Marius Vizante, și studenta Maria Popistașu sînt stîngaci și replicile lor sună fals. Dar reușitele spectacolului sînt covîrșitoare. Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
de când am venit încoace mi se învălmășește în cap. Abia acum, de la o vreme, lumea ni sa pustiit. Telefonează iar Andrei. Pați a murit. (A avut ultimii ani buni. Băiatul, foarte reușit, Andrei, Autobiografia lui Ceaușescu, moșia oltenească...) Vorbisem cu Mașa să ne ducem la înmormântare, undeva într-un sat. Nu ne mai hazardăm în lume, dar încă mai dă viața, și uite că și moartea, peste noi. - Mai știi cum venea Pați, cu Anca și Jenița, cu Henri-Pierre, pe la noi
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
postmoderne (în a cărui textură clin d'oeil-urile spre clasicii ruși -mai cu seamă Gogol și Cehov - dar și spre un fantastic de tip Borges, fac toți banii), Nevasta lui Hans, autorul mărește miza prin romanele din ciclul Tălpi. Șotronul, Mașa și extraterestrul și, cel mai recent dintre ele, Locomotiva Noimann, sunt scrieri bizare, la limita iraționalului, în care metafizicul se topește în suprarealism, realitatea, obsesia și visul se amestecă fără încetare, contururile se întrepătrund, iar cotidianul explodează în imagini care
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
O tristețe sobră, laconică și bărbătească, excitată de elanuri, dar subminată de anxietate, precum aburul dimprejurul paharului de vodcă împărțit cândva de Nichita și Mazilescu, de Pucă, Pâcă, Velea, Eugen Suciu, Fati & Co, punctată de apariții pitorești, precum Irina Loghinovski, Mașa și Mircea Dinescu, Aurel Covaci, Breban, Grigore Hagiu, Ioana Crăciunescu, Grigore Vieru și Ion Mureșan, apoi Groșan, Buduca, Țeposu, Nedelciu, inclusiv generalul Ghenoiu în antologica scenă de la pagina 115 cu Nichita telefonându-i lui Ceaușescu la vila „Bradul“ ca să-l
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de bloc, ai fetișcanelor de la biroul de cartele, ai celor de la Evidența Populației, ai cadriștilor, laboranților, savanților, prietenilor, pînă și în ochii alor lui, poate chiar și în ochii lui Cepîjin, ba poate și ai soției... În schimb, uite, pentru Mașa el este tot mai apropiat și mai drag. Nu se vedeau, însă el știa, simțea acest lucru. La fiecare nouă lovitură, la fiecare nouă înjosire, o întreba în gînd: „Mă vezi oare, Mașa?". Astfel ședea el alături de soția sa, vorbea
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
și ai soției... În schimb, uite, pentru Mașa el este tot mai apropiat și mai drag. Nu se vedeau, însă el știa, simțea acest lucru. La fiecare nouă lovitură, la fiecare nouă înjosire, o întreba în gînd: „Mă vezi oare, Mașa?". Astfel ședea el alături de soția sa, vorbea cu ea, depănîndu-și în taină gîndurile ascunse. Deodată, sună telefonul. Acum apelurile telefonice îi descumpăneau, așa cum se întîmplă cu telegramele nocturne, vestitoare de nefericiri. - A, știu cine e. Mi s-a promis c-
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
proze excep ționale, despărțite de un secol, Întreb și eu, ca intertex tualistul : „ De ce, nene Anghelache, fierbe copilul În mămăligă?”... S-a vorbit mult despre strigătul celebrelor trei surori cehoviene, „La Moscova!”. De la Începutul piesei, pînă-n 24 finalul ei, Olga, Mașa și Irina nu visează altceva decît să se reîntoarcă În Capitală. Nimeni Însă nu s-a Întrebat, ucigător de simplu : de ce n-o fac? În fond, nu le leagă nimic de orașul de provincie În care vegetează. Tatăl lor a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
s-a Întrebat, ucigător de simplu : de ce n-o fac? În fond, nu le leagă nimic de orașul de provincie În care vegetează. Tatăl lor a murit cu un an În urmă ; mama fetelor, Înaintea lui. N-au copii. Doar Mașa e măritată, dar cum nu-și iubește soțul, ar fi simplu să divorțeze, ori să-l ia cu ea, la Moscova. Casa poate fi vîn dută ușor și cu banii obținuți, cumpărată alta, În orașul rîvnit. Cu toate acestea, eroinele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mi-au mărturisit că le-au plăcut mai mult...interpreții rolurilor masculine! De altfel, dacă ne gîndim bine, În toate cele șase piese mari, rolurile grase sunt ale bărbaților, fără să putem spune că femeile-s vitregite vizibil. Dar Olga, Mașa și Irina, n-au com plexitatea lui Verșinin, caracterul paradoxal al lui Tuzenbah, ori umorul lui Solionîi. De asemenea, Platonov și Ivanov sunt mult mai „cărnoși” decît femeile care-i iubesc, Arkadina niciodată nu l-a atins, ca zbucium sufletesc
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu se lasă decriptați, cu una, cu două! Piesele mari, cum am mai spus, se apără și acum, la peste un secol de la nașterea lor !... Și ce trouvaille-uri are Cehov În piese, care te acroșează! Care te afolează!... Spre exemplu, Mașa din Trei surori spune „Ce plictisită sunt!”, după ce soțul ei zisese „Ce fericit sunt!”. Sau, În Livada cu vișini, după ce Gaev observă că „ A apus soarele”, Ania constată „Răsare luna!”...Ce să mai vorbim de Solionîi (tot Trei surori) care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
semnul cărții lui Mihail Bulgakov, Maestrul și Margareta, stă și noul roman al lui Nichita Danilov, Locomotiva Noimann. Inspirate de Faustul goethean, cele două romane ridică un semn de Întrebare În ceea ce privește distincția creștină dintre bine și rău. După Șotronul și Mașa și Extraterestrul, cititorul este din nou invitat Într-o călătorie halucinantă, dincolo de granița dintre realitate și ficțiune, o călătorie prin ciudatele stabilimente ale medicului Perjovski. Locomotiva Noimann nu face decât să pună din nou În mișcare Fantasm-Express-ul lui Nichita Danilov
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
pe ape“. Deșertul ar putea simboliza lumea golită de tot ce Înseamnă spirit, iar apa nevăzută ce izvorăște de sub tălpi - drept o Încercare de tămăduire a rănilor sufletești printr-un act de penitență ce duce spre mântuire... Al doilea roman, Mașa și Extraterestrul, abordează problema Anticristului, care pogoară dintr-o lume În care granița dintre cei vii și cei morți a dispărut sau e pe cale să dispară. De aici și trimiterea la Ecclesiastul și la Heraclit, care spune, În prelungirea celebrului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
se Întorc Înapoi. Sau nu se mișcă. Scăldându-te În aceeași apă, nu numai că nu-ți pierzi identitatea, ci poți dobândi și altele, ce vin din viitor sau din trecut. Una din legile care guvernează această lume este ubicuitatea. Mașa simbolizează glia, eternul feminin. După plecarea Extraterestrului, „În pântecele ei rotund ca un dovleac, plin de formule și de cifre, Încrucișându-și cornițele de ied, noul Adam și noua Evă, mișcând din copite, se pregătesc să iasă-n lume...“. Mesajul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
a mai venit, eu unul m-am bucurat: cum adică, și nemâncat și bătut? Și uite-o pe Bălana... Nu știu cum o chema cu adevărat, așa-i zicea mama. S-o fi numind Bălan și nu mai știu cum (să zicem: Mașa)? Ori pentru că era bălană: părul galben-galben și ochi albaștri ca floarea inului...? Nu știu dacă din pricina ochilor de in, dar Bălana e mereu speriată; o sperii din nimica toată; tresare la cel mai neînsemnat zgomot și-și scuipă În sân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai noi de poezie, pentru a se refugia în romanele recente și în variatele scenarii epice pe care autorul le prezintă în chip de eseuri publicului cititor, ultima oară în volumul Capete de rând de la Paralela 45. În special volumele Mașa și Extraterestrul și Tălpi. Șotronul conțin, prin sumedenia de dialoguri imposibile (o țărancă discută cu un alien) și de întrupări problematice (increatul apare într-o ladă etc.), niște reluări ale tablourilor funambulești, de un umor negru, localizate în, spre exemplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
la maeștrii literaturii care ne-au premers, după cincizeci de ani un scriitor riscă totul pe (câte) o carte... Adam J. Sorkin ne spunea odată că proiectele nu se divulgă pentru că nu se mai realizează...Să zicem că romanul meu, Mașa și Extraterestrul nu mai este chiar un proiect, lucrez de ceva timp la el, dar mai am și altele în lucru. O carte necesită un anumit timp... Nu sunt dintre cei care își scot cărțile pe bandă rulantă. E totuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Tudorel Urian În mod normal nu m-aș fi apucat niciodată să citesc o carte cu titlul Mașa și extraterestrul. Tot ce ține de zona SF mă descumpănește și după vreo două contacte ratate în copilărie (am citit niște cărți recomandate cu mult entuziasm de prietenii mei de joacă în care pe multe pagini erau descrise cu lux
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
îndemînă sînt Creangă, dar și povestitorii ruși) ale cărui relatări mustesc însă de simboluri, înțelesuri parabolice, intertextualitate și aluzii livrești. Oricum, nimic din scrisul său de pînă acum nu îl recomandă ca pe un posibil autor de literatură science fiction. Mașa și extraterestrul este un roman tipic pentru proza lui Nichita Danilov. El este redactat în două registre distincte. Unul intens realist, rațional, simplu, axat pe observația directă și pe valorile tradiționale, inclusiv cele religioase, diurn, al poveștii și existenței cotidiene
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
și lucruri, peste care de mult s-a așternut uitarea. Gligori acum e praf și pulbere. Praf și pulbere sînt și Fevronia și Nicanor și babulea Tatiana, ce mai bîntuie din cînd în cînd prin curte numărînd orătăniile. Pentru micuța Mașa, lumînările erau țurțurii, iar crengile încărcate cu chiciură - sfeșnice și candelabre. (...) Hălăduind cu vacile pe miriști, descoperise pasaje întregi din Sfînta Scriptură sau din poveștile pe care i le citea seara tatăl ei, Nicanor, stînd cu coatele pe masă și
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]