263 matches
-
și alții, îmi redimensionez mentalul și afectul numai în raport cu aceste noi titulaturi. De asemenea, triumfătoare peste toate instrumentele acțiunii omului, devine unealta de ucis, arma. Ea provocă mintea umană să caute mereu alte perfecționări ale sale, mereu mai avansate forme mașinale de generare a crimei. Universul meu personal se întunecă, eu mă întunec și devin aliat sau dușman deținând, din ce în ce mai îndemânatic, o armă spre a ucide. Sunt mobilizat, adică mutat din liniște în deplină tulburare a vitalismului de viața. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
prin exces de zel, privarea deținuților de repaos sau de vizite, bombardarea superiorilor cu rapoarte, mimarea sarcinilor etc. Lupta pentru accesul la privilegii generează categorii distincte de angajați. Cel mai întîlnit tip este "robotul", care acționează la comandă, aplică regulile mașinal și depersonalizat. El pare un aparat perfect ascultător, funcționînd mecanic fie de la început, fie după antrenament. Și-a intrat perfect în rol, iar acest lucru fisurează însuși conceptul de umanitate."128 Este interesat de respectarea unor standarde, fără să-și
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
împreună cu el în acel mic cargou cu aspect îndoielnic, să nu accept pistolul pe care mi-l dăduse. Mai târziu, aveam să înțeleg că, pentru el, un astfel de început și schimbarea de identitate reprezentau o suită de mișcări aproape mașinale, o rutină pe care o executa fără a-și da seama de emoția mea. Pe moment însă, vedeam în gesturile lui insolenta îndemânare a unui prestidigitator care, disprețuind aparențele admise, mă elibera prin trucurile lui de scamator de ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vreau, gândul mut: „Banii ăștia râvniți înseamnă sfârșitul revoluției voastre. Șarpele lăcomiei vi s-a strecurat în casa cea nouă...“ Când au ieșit, m-am întors și te-am văzut așezată, ținând mereu evantaiul din hârtii pe care îl mișcai mașinal. Dezordinea din încăpere o apropia de haosul exterior, de parcă ăsta ar fi fost scopul vizitei... De la fereastră, i-am văzut îndepărtându-se liniștiți pe stradă și, o clipă mai târziu, au avut loc fuga sub pârâitul gloanțelor și moartea în
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
deja în fundul gâtului. — Uite, am cusut asta pentru tine, spune ea despăturind o cămașă din bumbac gros, cenușiu-verzui. O adevărată tunică soldățească, nu-i așa? Ai s-o poți îmbrăca luni. Adolescentul ia cadoul și rămâne mut. Cu un gest mașinal, mângâie țesătura, observă tighelurile cusute foarte regulat, deși sunt făcute de mână. De mână... Cu o durere subită, se gândește la mâna aceea dreaptă, la mâna mutilată de o schijă de bombă, la degetele amorțite pe care ea a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un strop de frișcă deasupra, de pe platoul pe care i-l întindea chelnerul. Tot trăgând de prăjitura lipită de celelalte, continua să-mi vorbească, iar vocea ei, deja nivelată de lipsa de însemnătate a schimbului monden de politețuri, devenea perfect mașinală: „ Era foarte emoționant... Și mai ales atât de bine documentat... Toate secvențele acelea de arhivă...“ Am ieșit din trecut, nu datorită cuvintelor ei, ci din cauza paharului care se înclina în mâna ei stângă, riscând să-și verse conținutul. Am apucat
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe vreunul din boxa acuzaților? Nu reușeam să reconstitui sau să suprapun pe figurile celor din boxă, imaginea lor pe care o aveam în minte. Chipurile mi se păreau hidoase, unse de grăsime ca un machiaj teatral. Nu, am răspuns mașinal, nu cunosc pe nimeni! Președintele a început să-i strige pe nume: Îl cunoști? Răspundeam cu „Da” sau „Nu”, cum era cazul. Care dintre ei te-a bătut la Gherla? Vă rog ca răspunsurile mele să fie consemnate de domnii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și dacă nu cumva conversația/ Îndoiala rațională (din sociologie) sunt evacuate și suplinite de propagandă și ideologizare. Jurămintele militare, angajamentele sunt În sine o astfel de formă escamotată de propagandă. Iar jurămintele și angajamentele nu se discută; ele sunt Îndeplinite mașinal. Asumarea unei uri puternice față de toți dușmanii patriei nu face practic nicio decelare importantă În privința unei Întrebări mult mai importante: cine sunt acești dușmani ai patriei? Pentru cei care Își iau angajamentul și jură pe formulele oficiale sugerate, dușmanii sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
căutate de îngerii morții. Reveria mea a fost întreruptă brutal de chemarea răgușită a bunicii: Măi țâcî, ian vin' oleacî pân' la mini! M-am conformat rapid ordinului, prezentându-mă urgent în fața ei. Ie țâni tu aista. M-am supus mașinal, mi-era teamă de bunica. Totdeauna când îmi vorbea, mi se adresa cu apelativul "măi țâcî", alăturare de cuvinte care nu erau de natură să provoace efluvii de efuziune față de persoana care le formulase. De aceea, o evitam tot timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Dumnezeule Atotputernic, apără și păzește, ai grijă de copilașii mei, Iisuse Hristoase, și tu, Prea Sfântă Fecioară Maria! Cuprinsă de o presimțire sumbră, mama a început să murmure o rugăciune în poloneză, apoi și-a făcut sfânta cruce, iar noi, mașinal, am copiat întocmai mișcările mamei. Avortonul a renunțat la rânjetul lui tâmp și stupid, străduindu-se să înțeleagă textul rugăciunii șoptit de mama. Dar nu pricepea nimic. Pesemne că efortul depus de minusculul său creier de batracian tembel pentru deslușirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ajute elevul să se apropie de cunoaștere, să-l determine să se descopere, fără o Întâlnire spirituală autentică, fără o rezonanță afectivă, dascălul fiind pus Între paranteze, făcându-se abstracție de prezența sa. Avem de-a face cu o formare „mașinală”, desubiectivizată și despiritualizată, desprinsă de date concrete și fapte de viață. S-a ajuns la ideea paradoxală că Învățarea este cu atât mai acută cu cât profesorul este mai... absent (elevul fiind Învățat de calculator sau, de ce nu, Învață de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
tainițe”, „rețete”, „ace” și „pipete”. În ce-l privește, dependentului i se pare adesea că duce o viață normală și că marfa e ceva marginal. Nu-și dă seama că toate activitățile care n-au legătură cu marfa le face mașinal. Numai atunci cînd rămîne fără provizii Își dă seama ce Înseamnă marfa pentru el. „De ce aveți nevoie de droguri, domnu’ Lee?” E o-ntrebare pe care o pun psihiatrii tîmpiți. Răspunsul este: „Am nevoie de marfă ca să mă dau jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
izotopia animală pe care o sprijină verbele de acțiune. A răscoli se poate spune la fel de bine despre un animal care sapă în pămînt ca să găsească ceva. Dîrzenia de nebiruit de la sfîrșitul primului segment merge de asemeni în sensul unei munci mașinale, a unei insistențe încăpățînate, de la care agenții cu pricina nu pot fi opriți. Desigur, legătura cu pămîntul pare să introducă un sentiment. Dar această legătură nu implică neapărat, în sistemul izotopic A, un sentiment uman, cu atît mai mult cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cald al gândului, îmbrățișarea fumului ieșit pe hornuri le caselor, tăcerea copacilor și înțelepciunea asurzitoare a vântului hrănesc poeții bolnavi care se închină dragostei în genunchi de versuri. Trăiri care se scaldă într un ocean de siluete. Toți suntem trupuri mașinal silite să ne lăsăm modelați în mâinile calde care ne zidesc. Cu mâinile de humă construim universuri din nisip așteptând vântul să semene firmituri albastre de lumină. Cu genele noastre scriem versuri când noaptea ne strânge între lună și vis
Apogeul by Coguț Ana () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1810]
-
mai repede atunci când își imaginează o peripeție esențială a visului său. Atât Freud (1895/1965), cât și Janet (1898/1990) au precizat condițiile materiale care favorizează reveria: cusutul, tricotatul, exercițiile monotone (exersarea gamelor la pian) și, în general, toate activitățile mașinale care nu solicită o atenție susținută. Pe lângă acestea, momentul cel mai potrivit pentru apariția reveriei este perioada dinaintea somnului. Cât despre motivațiile care conduc la refugiul în reverie, ele au fost adesea evidențiate de Freud. Reveria provine din „privațiune și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
din perspectiva unei raportări la constanta suprastructurală. Pentru a fi puse în relație, cele două laturi ale realității interioare trebuie corect înțelese și de forța de reprezentare a intuiției adaptative depinde un echilibru al tonurilor de investire care îmbogățesc reflexul mașinal al actului. Suprastructura personalistă crează un fundal al motivațiilor, iar acestea colorează lumea subiectivității cu imperativul condiționalității lor. Sinele individual se definește prin ele convergent (până la rațiunea de a exista) și elaborează un sistem al legitimărilor care vizează în același
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
constant devine, în numele progresului, responsabil de toate activitățile conștiinței obiectelor lumii. Aceasta din urmă se angajează în demersuri de evaluare situațională și cheamă colaborarea interiorității la fel precum un circuit cibernetic se lasă dirijat de opțiunea liber-implicată a operatorului. Reflexul mașinal al interfeței cu realitatea are nevoie de ghidaj lăuntric pentru o eficientă inserție a algoritmului procedural, pentru ca înlănțuirea pașilor de acțiune să nu intre în contradicție cu fluctuația de multe ori imprevizibilă a obiectivității. Serviciul conștiinței de sine implică modificarea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
scheme care sînt în aceeași măsură mituri, ecrane, obstacole pentru cunoaștere (cum ar fi "gîndire", "spirit", "ideologie"), și asta pentru a putea aborda un traseu la sfîrșitul căruia ne vom da seama că aceste cuvinte, categorii sau scheme erau expresii mașinale sau formule magice. Vă cer așadar răbdare. Cred că vă pot mărturisi, fiindcă tot vorbim despre asta, că "gîndirea", de exemplu, nu există. Această pompoasă abstracțiune înseamnă pentru mediolog ansamblul material, determinat tehnic, al suporturilor, raporturilor și mijloacelor de transport
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sau mai puțin această cursă. Nu există inovare fără un purtător al distrugerii inițial. Fiecare revoluție spirituală, morală sau politică este istoria unei clipe care se dilată în păturile de aer vîscos și cenușiu; a unui elan încremenit în gesturi mașinale. Nebuloasele imobile acaparează ideile meteorice după ce le-au proiectat înainte, fiindcă fiecare ruptură este ruptura unei permanențe și un produs al structurii pe care tocmai a fragmentat-o. Mediologul este interesat mai mult de elan decît de frîne. Istoria desfășurată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care astăzi lucrează foarte natural la consola de prelucrare a textului sau chiar la masa de montaj, în studiourile de înregistrare ca autori și producători de emisiuni. Alt univers mașinist, alt univers mental, altă stare a naturii gîndirii. Un mediu mașinal. Pentru ca acest lucru să înceteze să fie mașinist, adică pentru ca să apară mașinismul în natural, trebuie ca lucrul cu pricina să facă rău. Ca toate ideile juste, cele de mediu și mediasferă sînt progenituri ale nenorocirii. "A suferi, spune Valéry, înseamnă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
rața aflată în pragul morții). Cu o treaptă mai sus, șeful de lucrări, care văzuse doar începutul vânătorii, își face și el socotelile lui, adevărate planuri de viitor, îmbietoare, luminoase. „Șeful de lucrări, culcat, răsucea între degete, cu un gest mașinal, o țigară Racheta. Văzuse și el pe geam începutul vânătorii. Dacă va fi prinsă rața, dulgherul îi va face o colivie și șeful de lucrări o va duce șefului cel mare, mai exact soției lui, Agnia Petrovna. Și viitorul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Forțelor Aeriene "Henri Coandă" din Brașov? D.F.: La ambele întrebări răspunsul meu este: piloții de azi să fie mândri că sunt piloți ai Aviației Române, o aviație care s-a acoperit de glorie în două războaie mondiale. Să nu acționeze mașinal, ci să aibă inițiativă, inventivitate, curaj și mândrie națională. L.C.: Vă mulțumim foarte mult pentru amablitate! Acest text a văzut pentru prima dată lumina tiparului sub titlul Incursiuni istorice în aviația română. Interviu realizat de locotenent Laura Cozlov cu Daniel
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
însoțea un sentiment de sfâșiere în timp ce speranța renăștea în fiecare clipă, dezmințită în momentul imediat următor. Astfel am asistat la zdrobirea centrului de rezistență german, apoi am urmărit replierea forțelor germane peste Carpați în Transilvania, apoi în Ungaria... Noi continuam mașinal acest război. Bâzu și cu mine participam la toate acțiunile, atunci când, la 1 august 1945, pe când ne aflam la Piestany, în Cehoslovacia, încă din aprilie 1945, am primit ordinul să aducem unitățile noastre la bazele din România. La întoarcere, a
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
stricăciunile provocate avionului vor fi minime și reparabile. Am încredere în dumneata". "À vos ordres, mon général!" (Ministrul Aerului la acea dată era generalul Emanoil Ionescu, un om foarte simpatic, distins ofițer al aviației române). Răspunsul meu a fost oarecum mașinal. Gândurile mele fugeau cu viteze nemaipomenite. Rând pe rând, îmi apăreau imagini retrospective. Peste șase ani de război: unitatea condusă la început de mine (Escadrila 43 Vânătoare) intrase în alarmă la 17 martie 1939, cu o primă deplasare operativă la
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
omul le poartă cu sine fărăase gândi la ele și fără un scop anume. Circumspecția de care trebuie să dai necontenit dovadă translocă ziua pe hârtie milimetrică. Lucruri perindându-ți-se pe dinaintea ochilor fără a mai lăsa urme, priviri aruncate mașinal - iată ceva devenit imposibil. „Mă uit, te uiți, se uită“, așa zic cei de pe-aici la orice fel de privit, dar pentru mine înseamnă exact acel privit mașinal pe care ajunsesem pe-atunci să nu mi-l mai pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]