259 matches
-
câte o felie de tort, urmăream la televizor, un documentar pe Național Geographic, despre păsări de pradă, printre altele, uliul. Lia stătea pe fotoliu și motanul ei negru se întinsese pe marginea fotoliului său torcând leneș iar ea îi alinta mașinal, blana moale și lucioasă. Atunci Haralamb mi-a zis, în contextul discuției noastre despre pasări răpitoare care tocmai se transmitea la televizor: -Crezi că uliul poate fi domesticit și dresat Ingrid? Îi răspund: -Dresat? Poate, însă nu cred că e
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
Ea nu este nici descriptivă, nici confesivă, nici afectiv-sentimentală, ci contemplativă, reflexivă și interpretativă. Pe scurt: o poezie ce cultivă emoția rece a ideii: Învârtit de lucruri pe degete mă pierd în viața lor în viața celorlalți în consumul acesta mașinal care mă ingerează subit într-un vârtej calm mă citește sub auspiciile nopții de mai din preambulul gândului care nu s-a rotunjit Doar o lumină discretă între ochii mei și perpendiculara mișcării... (Noapte de mai) Suprarealism sui-generis, așadar, cum
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI ION SCOROBETE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374141_a_375470]
-
lor dintâi, floarea imaculată a tinereții lor. Simțea că o apucă disperarea, de ce Maur? De ce tocmai el, pe care îl iubea, atât de mult și care știa că este iubit de ea. De ce nu-i ajunsese numai iubirea ei curată? Mașinal băgă cheia în iala ușii lor. Locuia cu părinții și cu un frate mai mare. Se îndreptă spre camera ei, fără să bage de seamă, că în bucătărie, mama pregătea masa. Se aruncă pe pat și închise ochii. Revăzu în
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
continue cu gluma, dar mama îl avertizase serios, să n-o supere că nu se simte bine. Chiar dacă era cu 3 ani mai mare decât sora sa și uneori o tachina până la enervare, acum trebuia să se abțină. Oana deschise mașinal plicul, în care nu găsi decât o coală de hârtie, fără nici un cuvânt, doar niște nori creionați pe alocuri. Înțelegea foarte bine semnificația lor. Cerul lor se acoperea de nori. Așadar povestea lor de dragoste se va sfârși prost, la
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
adoarmă?! El?! Aruncă priviri vigilente peste tot. Intrând în camera copilului, nu văzu nimic. Storurile fiind trase, era întuneric. Aprinse lumina. Iar nimic! Din casă nu ieșise. Ușa era încuiată, iar cheile erau la ea, în buzunarul șorțului. Le pipăi mașinal. Atunci, unde să... Dar nu-și termină întrebarea, căci, aruncând-și privirea spre tablou, înmărmuri! Locul vulpanului fusese luat de nepoțel. Doamne, da, era chiar el! Din pădurea bântuită de vânt, neagră și potrivnică, privirea copilului era chezășia groazei provocate
TABLOUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377037_a_378366]
-
--Oh, doamnă Virginica!.. Am atâta treabă... --Eh, dacă nu se poate, își mușcă buzele doamna Virginica, nu se poate! Își vârâ capul într-un dosar și mormăi: visul meu de-azi noapte! Și două cute verticale îi apărură-ntre sprâncene. Mașinal, răsfoia un dosar și gândea: ce tot aștept de la ăsta? Tipul trece prin sentimentele mele ca gâsca prin apă. Ori este un prostănac, ori un orbit de îmbogățire rapidă. --Cum credeți, domnu Mărășteanu, cum credeți. E normal să vă vedeți
S.R.L. AMARU-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373202_a_374531]
-
--Oh, doamnă Virginica!.. Am atâta treabă... --Eh, dacă nu se poate, își mușcă buzele doamna Virginica, nu se poate! Își vârâ capul într-un dosar și mormăi: visul meu de-azi noapte! Și două cute verticale îi apărură-ntre sprâncene. Mașinal, răsfoia un dosar și gândea: ce tot aștept de la ăsta? Tipul trece prin sentimentele mele ca gâsca prin apă. Ori este un prostănac, ori un orbit de îmbogățire rapidă. --Cum credeți, domnu Mărășteanu, cum credeți. E normal să vă vedeți
S.R.L. AMARU-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373202_a_374531]
-
ajute elevul să se apropie de cunoaștere, să-l determine să se descopere, fără o Întâlnire spirituală autentică, fără o rezonanță afectivă, dascălul fiind pus Între paranteze, făcându-se abstracție de prezența sa. Avem de-a face cu o formare „mașinală”, desubiectivizată și despiritualizată, desprinsă de date concrete și fapte de viață. S-a ajuns la ideea paradoxală că Învățarea este cu atât mai acută cu cât profesorul este mai... absent (elevul fiind Învățat de calculator sau, de ce nu, Învață de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
străzile pline de praf, care nu duceau nicăieri, dând, toate, în câmpia nemărginită. Despre orașul din care, decapitând bisericile și smulgând „supraabundențele arhitecturale”, istoria alungase orice noțiune a timpului. Orașul în care a trăi înseamnă a retrăi mereu trecutul, îndeplinind mașinal gesturile cotidiene. Nu spuneam nimic. Mi-era teamă să nu mă văd alungat din bucărie. Adulții, remarcasem eu de câtăva vreme, tolerau mai ușor prezența mea. Păream să fi dobândit, la cei paisprezece ani ai mei, dreptul de a asista
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bluze. Mânuia acul cu o undă de eleganță artistică, perceptibilă întotdeauna la o femeie ce lucrează și, totodată, întreține o conversație cu un musafir aparent interesat de cele povestite. Sprijinit în coate de balustrada micului balcon, o ascultam. Întrebările mele mașinale readuceau, ca ecou, scene din trecut contemplate de mii de ori în copilărie, imagini familiare, ființe cunoscute: coaforul de câini de pe cheiul Senei, cortegiul imperial străbătând bulevardul Champs-Élysées, frumoasa Otero, Președintele înlănțuindu-și iubita într-un sărut fatal... Acum îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
părea esențial. Indicibilul era esențial. Ecuația aceasta a creat în mintea mea fragedă un fel de scurtcircuit intelectual. Și, grație conciziei sale, în vara aceea, am dat de un adevăr teribil: „Oamenii vorbesc pentru că le e teamă de liniște. Vorbesc mașinal, cu voce tare, sau fiecare în sinea lui, se amețesc cu terciul verbal care năclăiește fiecare obiect și fiecare ființă. Vorbesc despre verzi și uscate, vorbesc despre bani, despre dragoste, despre nimic. Și folosesc, chiar și când este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
temea grozav să nu înceapă tata să bea, gest fatal al bărbaților pe care-i cunoscuse în viața ei. Prin urmare, de fiecare dată când venea să ne vadă repeta: „Nicolai, mai ales nu bea amăruie!” Adică votcă. El aproba mașinal, fără să o audă și afirma scuturând enrgic din cap: - Nu, nu, eu ar fi trebuit să mor primul. Precis. Cu asta... Și își lipea palma de țeasta pleșuvă. Știam că deasupra urechii stângi avea o „gaură” - un loc acoperit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ultimelor zăpezi refugiate în obscuritatea desișurilor. Totul era de o simplitate divină. Și luminos. Ca trupul acela cu feminitatea lui încă distrată. Ca dorința mea. Ca ordinele instructorului. Nici o umbră din trecut nu tulbura limpezimea acelui moment. Respiram, doream, executam mașinal comenzile. Și, cu o plăcere de nespus, simțeam cum mi se risipea în cap cheagul reflecțiilor mele de iarnă, apăsătoare și încâlcite... Tânăra roșcovană se legăna din șolduri ușor în fața mitralierei. Soarele îi lumina contururile trupului prin țesătura subțire a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
metalul ruginit, făcea să vibreze toată barca cu ecourile ei profunde, gâfâite. Un nou șir de valuri a scuturat barca. Marginea șalupei redevenea verticală și, lipsit de agilitatea mea de șopârlă, alunecam spre primul hublou. Femeia în bluză albă dădea mașinal din cap, examinându-și mâinile. Am văzut-o zgâriindu-și o unghie cu alta ca să-și dea jos stratul de ojă... Pașii lor au răsunat în sens invers de data aceasta: țăcănitul tocurilor pe punte, răpăitul de pe scândurile pasarelei, plescăitul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lacuri mari și, mai ales, un aer foarte curat... După o oră de mers, Charlotte mi-a zâmbit ușor, fără veselie: - Stai, o să mă așez o clipă... S-a așezat pe iarba uscată, întinzându-și picioarele. Eu am mai făcut mașinal câțiva pași și m-am întors. Încă o dată, ca de la o stranie depărtare sau de la o mare înălțime, am văzut o femeie cu părul alb, îmbrăcată cu o rochie foarte simplă de saten deschis la culoare, o femeie așezată pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
noastră economică și consumă 40 procente a bugetului ordinar, cheltuiți în mod improductiv, d. Brătianu tinde parecă a preface și restul țării într-o armată de funcționari salariați și votatori în care să se 'nregimenteze toată suflarea omenească. Cine știe ce curat mașinală e activitatea imensei majorități a celor ce zgârie hârtie și cine ține seamă de faptul că orice lucrară mașinală și improductivă tâmpește pe oameni nu se va mira de aerul de secături pe care-l are aproape toată generația noastră
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și restul țării într-o armată de funcționari salariați și votatori în care să se 'nregimenteze toată suflarea omenească. Cine știe ce curat mașinală e activitatea imensei majorități a celor ce zgârie hârtie și cine ține seamă de faptul că orice lucrară mașinală și improductivă tâmpește pe oameni nu se va mira de aerul de secături pe care-l are aproape toată generația noastră guvernantă. Mintea unor asemenea nenorociți degenerează precum ar degenera musculatura unui om care ar ședea toată viața în pat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
scheme care sînt în aceeași măsură mituri, ecrane, obstacole pentru cunoaștere (cum ar fi "gîndire", "spirit", "ideologie"), și asta pentru a putea aborda un traseu la sfîrșitul căruia ne vom da seama că aceste cuvinte, categorii sau scheme erau expresii mașinale sau formule magice. Vă cer așadar răbdare. Cred că vă pot mărturisi, fiindcă tot vorbim despre asta, că "gîndirea", de exemplu, nu există. Această pompoasă abstracțiune înseamnă pentru mediolog ansamblul material, determinat tehnic, al suporturilor, raporturilor și mijloacelor de transport
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sau mai puțin această cursă. Nu există inovare fără un purtător al distrugerii inițial. Fiecare revoluție spirituală, morală sau politică este istoria unei clipe care se dilată în păturile de aer vîscos și cenușiu; a unui elan încremenit în gesturi mașinale. Nebuloasele imobile acaparează ideile meteorice după ce le-au proiectat înainte, fiindcă fiecare ruptură este ruptura unei permanențe și un produs al structurii pe care tocmai a fragmentat-o. Mediologul este interesat mai mult de elan decît de frîne. Istoria desfășurată
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care astăzi lucrează foarte natural la consola de prelucrare a textului sau chiar la masa de montaj, în studiourile de înregistrare ca autori și producători de emisiuni. Alt univers mașinist, alt univers mental, altă stare a naturii gîndirii. Un mediu mașinal. Pentru ca acest lucru să înceteze să fie mașinist, adică pentru ca să apară mașinismul în natural, trebuie ca lucrul cu pricina să facă rău. Ca toate ideile juste, cele de mediu și mediasferă sînt progenituri ale nenorocirii. "A suferi, spune Valéry, înseamnă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și psihopedagogi de a-și împărți părerile în pro și contra privind utilizarea calculatorului în sistemul de învățământ. Unii dintre acești specialiști afirmă că din punct de vedere educațional calculatoarele forțează utilizarea unor gânduri formale de un tip special -gânduri mașinale - și că educația ar trebui să aibă ca unul din cele mai înalte obiective ale sale dezvoltarea înceată a capacității de gândire logică și obiectivă la vârsta școlară ca apoi să devină liberă și creativă la vârsta adultă.Aceasta nu
O ÎNVĂŢARE ACTIVĂ PRIN METODE MODERNE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Coman Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_901]
-
a văzului leviatanilor poate fi ridicată încă o chestiune foarte stranie și încurcată. Mă voi mulțumi însă cu o simplă aluzie. Atîta vreme cît ochii unui om sînt deschiși pe lumină, actul vederii este involuntar, cu alte cuvinte omul vede mașinal orice obiect aflat în fața lui. Totuși, experiența ne învață că, deși putem cuprinde dintr-o singură privire lucrurile din fața noastră, obținînd o vedere generală asupra lor, nu sîntem în stare să privim în întregime și cu atenție două lucruri în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vîntul furtunos devenise briză prielnică! Vergile fură numaidecît brațate, în ritmul veselului cîntec: Sus inima, băieți, căci vînturi bune - aveți! Marinarii cîntau de bucurie că o schimbare atît de promițătoare alungase atît de grabnic semnele rele de mai înainte. Executînd mașinal ordinul comandantului său - de a raporta numaidecît, la orice oră din zi și din noapte, schimbările petrecute pe punte - Starbuck coborî, cam întunecat la față, în cabină, pentru a-i comunica lui Ahab situația, de îndată ce velele fură orientate spre briză
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Stubb, sper că sărmana maică-mea a apucat să încaseze o parte din simbria mea, altfel n-o să i se mai plătească decît vreo cîțiva gologani, căci călătoria a luat sfîrșit. La prova corabiei, aproape toți marinarii stăteau nemișcați, ținînd mașinal în mîini ciocanele, scîndurile, lănciile și harpoanele, ca în clipa cînd se repeziseră într-acolo, de la diferitele lor treburi; priveau țintă ca și cum ar fi fost fermecați spre balenă; clătinîndu-și în chip ciudat capul fatidic, aceasta înainta spre corabie printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dintre ele spun: „te doresc”. Într-o astfel de situație, adesea suntem sfâșiați de dorințe contradictorii. Între dorința de a aprofunda relația și senzația că alunecăm într-un registru un pic prea intim, suntem în același timp fericiți și stingheriți. Mașinal, fără să fim cu adevărat conștienți, ne „scărpinăm” vârful nasului sau o ureche, bărbia, obrazul. „Ne mănâncă” și totuși nu există vreo iritare concretă a tegumentului. Mâncărimea nu durează mai mult de trei secunde și nu lasă nici o urmă. Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]