151 matches
-
se sufoce. Împotriva oricărei reguli, și ofițerul de gardă rămăsese nemișcat în fața ferestruicii. Dar femeia plânse puțin și, când își ridică frumosul chip, pe el nu se citea durere, ci mânie, disperare, ură: — Ea a omorât-o, bătrâna aceea blestemată, Maștera, suspină. Eu, eu... Jur... Germanicus îi înăbuși îndată avântul; o îmbrățișă cu putere, fără un cuvânt; ea se zbătu, încercând să scape, apoi se liniști treptat; îmbrățișarea deveni drăgăstoasă. El o strânse din nou la piept; femeia continua să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înainte. Pe când mergea, lăsă tunica subțire să-i alunece de pe umeri, de-a lungul spatelui și șoldurilor late și albe. Haina rămase pe jos. Fata păși peste ea și, în penumbră, se întoarse, goală, și întinse brațele spre el, râzând. Maștera În zilele acelea, copilul îi auzi pe ofițeri spunând că într-un îndepărtat oraș barbar, numit Tomis, un bărbat, un poet care în trecut fusese pesemne faimos, murise „după opt ani de exil fără îndurare“. Un tânăr ofițer spuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-se amândoi în iarbă. Dar nu-l strigă nimeni; dezamăgit, copilul se îndreptă spre grajduri. Grăjdarul, care tocmai îl țesălase pe dragul lui Incitatus, se întoarse și-i spuse pe neașteptate, brutal: — Ai văzut? Și de data asta a câștigat Maștera... Vorbea despre un lucru de care el nu avea cunoștință, dar care îl făcu să tresară: Maștera, mama vitregă, era femeia misterioasă din cauza căreia mama lui plânsese de furie. Potcovarul, care examina o potcoavă a calului nervos, înălță capul: — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tocmai îl țesălase pe dragul lui Incitatus, se întoarse și-i spuse pe neașteptate, brutal: — Ai văzut? Și de data asta a câștigat Maștera... Vorbea despre un lucru de care el nu avea cunoștință, dar care îl făcu să tresară: Maștera, mama vitregă, era femeia misterioasă din cauza căreia mama lui plânsese de furie. Potcovarul, care examina o potcoavă a calului nervos, înălță capul: — Să tot fie cincizeci de ani de când stă pitită acolo și-l pune de fiu-său să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lucru murdar, numele celui mai temut om din lume: — Tiberius. Împăratul. Ceilalți tăcură. Copilul se simți umilit că era singurul din castrum care nu știa asta. Nu mai întrebă nimic. Un grăjdar îi spuse, căutând parcă să-l consoleze, că Maștera era foarte bătrână. — O fi având vreo nouăzeci de ani acum - și tata îi spunea Maștera. Zaleucos dădu peste ei, îl luă pe copil și îndată începu să-i vorbească în frumoasa lui greacă attică pe care nimeni din castrum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
umilit că era singurul din castrum care nu știa asta. Nu mai întrebă nimic. Un grăjdar îi spuse, căutând parcă să-l consoleze, că Maștera era foarte bătrână. — O fi având vreo nouăzeci de ani acum - și tata îi spunea Maștera. Zaleucos dădu peste ei, îl luă pe copil și îndată începu să-i vorbească în frumoasa lui greacă attică pe care nimeni din castrum n-o înțelegea: — Nu e bine ca tu, fiu de dux, să te amesteci printre grăjdari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zi spune cuvinte noi în latină și în greacă. Nu greșește verbele. Are o memorie bună și ordonată. Mereu face planuri...“ Acum însă copilul, cu părul lui castaniu ciufulit, îl urma fără chef și-l întrebă de ce întrerupsese discuția despre Maștera cea bătrână. Pus în dificultate, melancolicul sclav grec răspunse: — Tatăl tău și mama ta nu vor să-ți umbrească fericirea cu poveștile astea vechi. Și cită confuz un filosof atenian care trăise în urmă cu trei secole: Prețul păcii este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
după cum nimeni nu știa ce nenorociri se abătuseră asupra lui și-l aduseseră în acea stare - porni pe o străduță lăturalnică și începu să povestească: Într-o zi, divinul Augustus a întâlnit-o pe femeia pe care grăjdarii o numesc Maștera. De fapt, pe ea o chema Livia. Când s-a întâmplat asta? — Acum vreo șaizeci de ani, cred. O diferență abisală pentru copil, care tăcu, neîncrezător. Grecul se grăbi să continue, ca să evite alte întrebări: Când Augustus a întâlnit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Grecul se grăbi să continue, ca să evite alte întrebări: Când Augustus a întâlnit-o, ea avea șaptesprezece ani, era căsătorită cu un alt bărbat și avea un copil. Ei bine, acel copil era Tiberius. Îmi explici de ce toți îi spun Maștera? îl întrebă copilul, exasperat. Se opriseră la un colț. Zaleucos privea la mișcările neliniștitoare ale militarilor pe Cardo. — Maștera, mama vitregă, pentru că și Augustus avea o fiică, Julia... Și, fără să-și dea seama, preciză: — ...Singura din sângele lui... Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
căsătorită cu un alt bărbat și avea un copil. Ei bine, acel copil era Tiberius. Îmi explici de ce toți îi spun Maștera? îl întrebă copilul, exasperat. Se opriseră la un colț. Zaleucos privea la mișcările neliniștitoare ale militarilor pe Cardo. — Maștera, mama vitregă, pentru că și Augustus avea o fiică, Julia... Și, fără să-și dea seama, preciză: — ...Singura din sângele lui... Iar băiatul întrebă imediat: — Cea abandonată la Rhegium, care a murit ca o cerșetoare? Exasperat de interogatoriul acela, preceptorul cedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trecuse și cucerise puterea. Copilul ajunsese în mijlocul mulțimii, strecurându-se printre coatele ofițerilor. Preceptorul încerca să-l ia de-acolo. Un tribunus mârâi: — Lasă-l, lasă-l să învețe! Strigau: — Adu-ți aminte că Tiberius a preluat puterea din mâinile Mașterei. Un cor de voci urlă niște insulte pe care Gajus le învățase din discuțiile grosolane ale soldaților, dar care îl tulburau acum, când îi erau adresate mamei împăratului. Se vorbea despre insurecție, și copilul se înfioră de emoție când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trimiși în provincii foarte îndepărtate de Roma. Amândoi s-au întors la Roma prefăcuți în cenușă. — Cine a hotărât să-i trimită atât de departe, unul după altul? întrebă Gajus cu calmul unui adult. Silius nu-i spuse că Livia, Maștera, îl domina pe bătrânul Augustus. („Nam senem Augustum devinxerat adeo...“, avea să scrie Cornelius Tacitus cu dispreț istoric, și avea să încheie fulgerător: „Novercae dolus abstulit“, i-au ucis uneltirile Mașterei.) Silius zise: — Pe Lucius l-au trimis la legiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
calmul unui adult. Silius nu-i spuse că Livia, Maștera, îl domina pe bătrânul Augustus. („Nam senem Augustum devinxerat adeo...“, avea să scrie Cornelius Tacitus cu dispreț istoric, și avea să încheie fulgerător: „Novercae dolus abstulit“, i-au ucis uneltirile Mașterei.) Silius zise: — Pe Lucius l-au trimis la legiunile din Hispania Tarraconensis, dar a ajuns abia la gurile Rhodanus-ului: îl așteptau acolo să-l ucidă. Au spus că era vorba de o boală ciudată, pe care nici un medic nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rănit. Nimeni n-a putut să ajungă la el. A înțeles, cu siguranță, că voiau să-l ucidă pentru că-i scrisese lui Augustus că voia să abandoneze totul și să se retragă într-un oraș din Syria. Poate spera că Maștera avea să se îndure de el. Numai că scrisoarea a ajuns după moartea lui. Avea douăzeci și trei de ani. La funeraliile lui, poporul de la Roma și toți soldații din legiuni au strigat că fusese asasinat, că Maștera înlăturase primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spera că Maștera avea să se îndure de el. Numai că scrisoarea a ajuns după moartea lui. Avea douăzeci și trei de ani. La funeraliile lui, poporul de la Roma și toți soldații din legiuni au strigat că fusese asasinat, că Maștera înlăturase primele două obstacole din drumul spre domnie al fiului ei Tiberius. Spuneau adevărul: trei luni mai târziu, Augustus l-a adoptat pe Tiberius, deschizându-i larg porțile imperiului. Gajus nu făcu nici un comentariu. Întrebă doar: — Și mama? Pe-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
comentariu. Întrebă doar: — Și mama? Pe-atunci era o copilă. Îi rămânea cel de-al treilea frate, ultimul bărbat din stirpea lui Augustus. Nu împlinise încă șaisprezece ani, dar a fost acuzat că-i nestăpânit, agresiv, trufaș din cauza puterii sale. Maștera a reușit să-l trimită în exil pe insula Planasia, de parcă ar fi reprezentat un pericol pentru imperiu. Ar fi fost însă un excelent om de arme. — Unde-i Planasia? întrebă Gajus. — În Tyrrhenum, e o insulă mică. — Zaleucos a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-ți spun altele. În timp ce Augustus își trăia ultimele zile, un bărbat care fusese proconsul în Asia, Fabius, din neamul Maximilor, un om de fier, a avut curajul să-i dezvăluie intriga aceea criminală. Atunci Augustus a ieșit de sub controlul Mașterei și, împreună cu Fabius, a debarcat în Planasia, unde era exilat sărmanul copil. Era frumos și puternic, iar bătrânul Augustus a avut impresia că se vede pe sine la douăzeci de ani. Băiatul era disperat din cauza singurătății aceleia nedrepte... Bunicul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au zis istoricii (dar nu știm pentru ce anume au plâns împreună autorul condamnării și condamnatul). Silius spuse: — Până și Fabius, care trecuse prin nu știu câte războaie, a fost mișcat și i-a mărturisit asta soției. Dar soția lui era prietena Mașterei - era fascinată de purtările ei frumoase și n-a putut să tacă. După două zile, Fabius a fost atacat într-o fundătură și l-au lăsat mort. Lovit de o mână pricepută, mi s-a spus, una dintre loviturile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fantasme, iar Roma devenise un loc înspăimântător, deasupra căruia se întindea, asemenea unui cer vestitor de furtună, puterea imperială. La fiecare popas, mulțimi de oameni adunate spontan îl aclamaseră pe tatăl său, dux Germanicus, pe nedrept destituit de Tiberius. — Lucrătura Mașterei, strigau. Totuși, cei mai mulți exultau: — Te-ai întors printre noi! În toiul entuziasmului se auzeau cuvinte ce făceau aluzie mai mult la insurecție decât la bucurie. Dintre ele, unul se întipări în mintea băiatului: „Apără-ne!“. Iar el, cu adorație, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un apropiat al lui Tiberius, era căsătorit cu Plancina, care provenea dintr-o influentă familie senatorială. „E de-o urâțenie rară“, se spunea despre ea, dar toată Roma știa că era prietenă și o vizita zilnic pe mama lui Tiberius, Maștera. Calpurnius Piso declară că era sigur că exprimă simțămintele tovarășilor săi: — Tiberius e în deplinătatea forțelor sale, și ne rugăm zeilor să-l țină așa vreme de mulți ani. Prezența lui este însă necesară la Roma, iar noi ne temem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în aparență triumfală, printr-o tactică mârșavă, s-a poruncit supravegherea unui dușman de nestăpânit.“ Lui Gajus îi veni în minte imaginea senatorului care, în ziua triumphus-ului, îi privea de departe, râzând. Mama lui, Agrippina, se alarmă: — Asta-i ideea Mașterei, șuieră. Chipul ei frumos se umplu de ură. — Calpurnius are s-o aducă în Syria pe soția lui, Plancina, anunță. Își imagina înspăimântată instrucțiunile pe care Maștera avea să i le dea credincioasei sale complice; îi revedea pe frații ei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
triumphus-ului, îi privea de departe, râzând. Mama lui, Agrippina, se alarmă: — Asta-i ideea Mașterei, șuieră. Chipul ei frumos se umplu de ură. — Calpurnius are s-o aducă în Syria pe soția lui, Plancina, anunță. Își imagina înspăimântată instrucțiunile pe care Maștera avea să i le dea credincioasei sale complice; îi revedea pe frații ei, care fuseseră trimiși în Hiberia și în Armenia cu misiuni glorioase și muriseră acolo în chip misterios. Gândurile lui Germanicus nu mergeau până într-acolo, dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și în Armenia cu misiuni glorioase și muriseră acolo în chip misterios. Gândurile lui Germanicus nu mergeau până într-acolo, dar ea se ridică deodată, veni lângă el, îl îmbrățișă și-i șopti cu o luciditate disperată: — E o cursă... Maștera a pus întotdeauna la cale lucrurile astea departe de Roma... Tribunul Creticus, aghiotantul fidel al lui Germanicus, o privi alarmat. Discuțiile încetară. După câteva luni, mulți romani - și, în viitor, mulți istorici importanți - aveau să gândească la fel ca Agrippina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nimeni. În zilele acelea, lui Germanicus îi venea foarte greu să se arate sigur de sine și încrezător în cei din jur. Dar Agrippina reuși să trimită în casa lui Calpurnius Piso și a soției sale Plancina, sinistra prietenă a Mașterei, câteva femei care susțineau că vând stofe și parfumuri. Ele s-au întors speriate: — Prin încăperile Plancinei se plimbă o femeie siriană pe nume Martina, pe care am recunoscut-o. Se pricepe la vrăji, face otrăvuri... Toți se tem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nepotul lui, tânărul și strălucitul Marcellus. Apoi pe marele amiral Agrippa, învingătorul lui Marcus Antonius. Apoi cenușa fiilor Juliei, morți în împrejurări niciodată lămurite, departe de Roma. Încă de pe atunci, în cortegiile acelea îndurerate, mulțimea șoptise - iar uneori strigase - că Maștera nu plângea. Oricum, înăuntrul mausoleului, morții aceia, în urnele lor grele, aliniate aveau să evoce imensa glorie a familiei, însă și tragediile acesteia, de-a lungul secolelor următoare. Ultima noapte a lui Calpurnius Piso Mulți patricieni propuseră să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]