331 matches
-
te lasă mama, zâmbi Tili. — E simplu, spuse Maca. Vino să-ți arăt. Tili îi opri în prag cu un gest, apoi încercă ușa din nou, să se convingă că e bine închisă. — În Valea Plângerii nu se intră oricum. Maca mai privi o dată ușa pe care atârna strâmb inscripția „Compartimentul mecano-energetic“. — Așa o fi, spuse, fără convingere. Apoi îl luă pe Jenică pe după umeri : Hai, burticosule, să-ți arăt. Făcu un gest larg spre hala care, în lumina slabă a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
neagră de la pupitru ? Și, de parcă Jenică i-ar fi răspuns : Nu aia mică și cu mânerul de plastic, cealaltă, metalică. Acuma pune amândouă mâinile pe ea și trage-o-n jos. Jenică ezită, privind încurcat spre Tili. — Trage, căcăciosule ! strigă Maca. Jenică înghiți în sec și se opinti. Podul rulant începu să huruie și se urni. — U-hu-hu ! strigă iar Maca, începând să dea din picioare, ca și cum ar fi alergat, înainte de a-și lua zborul, pe o pistă imaginară. Continuă să strige
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
metalică. Acuma pune amândouă mâinile pe ea și trage-o-n jos. Jenică ezită, privind încurcat spre Tili. — Trage, căcăciosule ! strigă Maca. Jenică înghiți în sec și se opinti. Podul rulant începu să huruie și se urni. — U-hu-hu ! strigă iar Maca, începând să dea din picioare, ca și cum ar fi alergat, înainte de a-și lua zborul, pe o pistă imaginară. Continuă să strige, de parcă asta dădea brațelor lui puteri noi : Au înviat motoarele ! Vine apocalipsa, oamenii s-au transformat în mașini și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi dă sângele la iveală... Glasul începu să i se gâtuie de efort și tălpile să caute o treaptă de care să se sprijine. Cum podul se apropia de peretele celălalt, Jenică trase în sus maneta și huruiala se opri. Maca privi în jos, evaluă distanța și concluzia nu fu deloc încurajatoare. Drept care se întinse, agățându-se de scară. Coborî, împleticindu-se, dar cu ochii strălucitori și fața îmbujorată, ca întors de pe munte. Îi luă pe ceilalți pe după umeri, mai degrabă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o să se vândă fabrica și or s-o demoleze, să venim să luăm ce mai e prin sertare. Și fotografia... — Las-o aici, ce-ți veni ? Fotografia n-are sens în afara locului ăstuia. — E bună chestia asta cu sensul, spuse Maca, respirând cu efort. O s-o trec în hârtiile mele. Apoi se întoarse spre Tili, care fuma, cu ochii întredeschiși : Te duci acolo mâinedimineață ? — Așa m-au programat... — De ce așa de târziu ? întrebă Jenică. Au trecut deja doi ani de când au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deja doi ani de când au deschis arhivele de-aici. Ce au de căutat atâta prin hârțoagele alea ? Poate că nu voiau să le găsească, spuse Tili, făcându-i semn să se ridice. Că tot vorbeai de sensul ăla, se propti Maca în două picioare, îmbufnat. POVESTEA TRENULUI DE ARGINT PRIVIT DINĂUNTRU. „Era odată un orășel în care mereu se întâmpla ce trebuia să se întâmple. Oamenii nu se mirau niciodată. Se duceau duminica la biserică și, de luni, la serviciu. Își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu sare de lămâie. — Toți ne-am dus, când eram copii, sub nucul din fundul curții, spuse Tili. Nucul nostru era așa de mare, că puteai să-ți faci casă în el. — Când ne-am mutat la bloc, își aminti Maca, am plâns după nuc ca după un om. Uită-te la ăștia mai tineri, generația blocurilor, degenerații oameni ai viitorului. — Eu, spuse Tili, m-am cam săturat de atâta viitor. Mi-ar plăcea, în locul unui viitor luminos care nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar plăcea, în locul unui viitor luminos care nu mai vine, să am, mai degrabă, un trecut de care să mă bucur. Vreau să-mi câștig dreptul de a avea un trecut. — Păi, mai ai puțin până să fii bătrân, ricană Maca. Pe dracu’... înțelegi ce vreau să spun. Uită-te la părinții noștri, au îmbătrânit fără să aibă vreun trecut... Nu suntem nici noi mai breji... spuse Jenică, mestecând absent un miez de pâine. Arătă spre cei doi căruțași care șușoteau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e cinșpe, spuse bătrânul, trecând după tejghea. Mâine e zi de leafă la depou și la siloz, n-o să ai unde să arunci un ac. Vând bere la butoi de-a rostogolita. Care vrei niște fasole cu cârnați ? Tili și Maca își primiră farfuriile aburinde. Jenică rămase deoparte. M-așteaptă mama cu masa. Tot un fel de fasole avem, că e miercuri. Se bucură când vin acasă flămând... — Eu, de pildă, îi tăie vorba Tili, m-aș bucura de niște murături
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e și povestea noastră. Din copilărie și până acuma, singurul lucru care nu s-a schimbat e internaționalul de opt. — Ții minte, spuse Jenică zâmbind, cum puneam bănuții pe șine, să se lățească... Erau mai scumpi la rișcă, își aminti Maca. Un leu lățit făcea cât cinci de-ăia normali. Ce dacă nu puteai să cumperi cu el nici măcar o corcodușă. Nu era puțin lucru să așezi banul pe șină și să fugi la vreme. Și pe urmă să-l găsești
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vreme. Și pe urmă să-l găsești printre brusturii de pe taluz. Bătrânul se ridică să adune farfuriile. Îl ajutară, el veni cu o cârpă să șteargă mușamaua, apoi le puse câte o bere în față. Ciocniră și băură, ultimul fu Maca, lovi halba goală de tăblia mesei și se stropși. Bătrânul îi privea cu bunătate. Era cu totul altfel decât te-ai fi așteptat. Deși îl chema Coropciuc, nu era ucrainean. Deși nu era ucrainean, avea mustățile lăsate pe oală, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi altfel de aici înainte. Veni, apoi, Jenică la rând. El ridică din umeri, pentru că povestea lui nu era la fel de frumoasă. — Eu n-am avut niciodată noroc, spuse și apoi tăcu. — Ce fel de poveste mai e și asta ? întrebă Maca. Jenică făcu niște rotocoale cu degetul pe mușama. — Uite-așa, o poveste pentru oamenii mari. — Bun, acceptă Maca. Și care-i povestea ? — Povestea e că mie mi-e frică de norocul altora. Această mărturisire îi strepezi dinții. Luă o dușcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era la fel de frumoasă. — Eu n-am avut niciodată noroc, spuse și apoi tăcu. — Ce fel de poveste mai e și asta ? întrebă Maca. Jenică făcu niște rotocoale cu degetul pe mușama. — Uite-așa, o poveste pentru oamenii mari. — Bun, acceptă Maca. Și care-i povestea ? — Povestea e că mie mi-e frică de norocul altora. Această mărturisire îi strepezi dinții. Luă o dușcă de bere pe care o ținu în gură îndelung și o dădu pe gât cu noduri. — Și mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oalele sparte de la Cucuteni. De fapt, drept să vă spun, am încercat. Mi-a zis și mama, dar degeaba. Mă uitam prin vitrinele de la lozuri, ca un câine la abator. M-am dus înapoi... Și-atunci de ce te plângi ? întrebă Maca, pentru care plânsul era un mod de-a nu putea fi tu însuți. — Uite de-aia, că n-am noroc și sunt silit să mă uit la alții cum și-l caută. Azi am avut o zi grea. Întâi a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era greu de explicat de ce, dar căreia norocul la bani îi sare popândău dinainte. Și unde mai pui că se adunaseră reporturile. Mă simțeam distrus. Până la urmă, cu chiu, cu vai, am reușit. — Ai reușit ce ? întrebă Tili, privind către Maca și zâmbindu-și cu subînțeles. Adică au câștigat ? — O, nu, Doamne ferește ! Am reușit să-i fac să renunțe... Să nu mai joace o vreme la loterie. — Adică ți-ai pus mușteriii pe fugă ? Ce fel de negoț mai e ăsta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai joace o vreme la loterie. — Adică ți-ai pus mușteriii pe fugă ? Ce fel de negoț mai e ăsta ? — Le priește și lor, răspunse Jenică, serios. Nu e bine ca norocul să-ți vină așa, pe neașteptate. — Auzi, spuse Maca, da’ de ce nu joci și tu ? Decât să te străduiești să-i faci pe alții să se lase păgubași... Noi n-avem voie, e interzis de regulament. Vânzătorii de la loterie n-au voie să joace la loterie. E ca și cum ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse bătrânul care, ca orice om care nu e ucrainean, dar se poartă ca și cum ar fi, era meșter la treburile astea. — Mai bine nu, socoti Jenică. Dau dintr-una într-alta. Și bețiv, și fără noroc... Merg bine amândouă, spuse Maca, mai degrabă ca să câștige timp, căci urma povestea lui. Care începea cu o întrebare. Și pentru a-și putea duce povestea mai departe dădu și răspunsul tot el. — Ce-i viața, zise, dacă nu un neîntrerupt șir de biruințe ? Jenică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
s-o învingi, trebuie s-o și convingi. Acum culeg înjurături despre moarte. Să pot s-o înjur cu vârf și- ndesat și, astfel, să devin nemuritor. Își bău halba până la fund. Bătrânul Coropciuc făcu semn spre tejghea. — Destul, spune Maca. Mă oprește Poliția. La ei nu merge cu înjurăturile. Se auzi un șuierat de tren. Tăcură și ascultară până când șuieratul se stinse. — Acuma se ridică bariera, vorbi Tili, care simțea nevoia să compenseze, într-un fel, faptul că povestea lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
compenseze, într-un fel, faptul că povestea lui fusese cea mai scurtă. Poți din nou să traversezi, numai că, după ridicarea barierei, lumea nu mai e cum a fost. — Poate că ar trebui să mai trecem pe-acolo, spuse și Maca, oprindu-se în ușă și privind înapoi. Am înțeles, spuse bătrânul Coropciuc. Vă scriu în registru. — Treci la Jenică, adăugă Maca. Dacă tot e atât de lipsit de noroc nu mai contează... — Degeaba râzi, bombăni Jenică în urma lui. Ar trebui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
barierei, lumea nu mai e cum a fost. — Poate că ar trebui să mai trecem pe-acolo, spuse și Maca, oprindu-se în ușă și privind înapoi. Am înțeles, spuse bătrânul Coropciuc. Vă scriu în registru. — Treci la Jenică, adăugă Maca. Dacă tot e atât de lipsit de noroc nu mai contează... — Degeaba râzi, bombăni Jenică în urma lui. Ar trebui date legi speciale de protecție pentru noi, ăștia fără noroc, în loc să râdeți de noi. Ar trebui subvenții de la stat... Cum știi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că altfel i-ar fi fost și mai rău... — Se vede cât colo cine n-are noroc... după priviri, după colțurile gurii... după vorbele folosite. Oamenii fără noroc folosesc mai puține cuvinte abstracte... Atunci e simplu, interveni Tili. Și către Maca : Să-mi dai și mie motocicleta în seara asta, dacă tot ai băut. — Ce să faci tu cu ea ? — Ce face un bărbat când are motocicletă. Se dă mare. — O cunosc ? — E o premieră... doar v-am povestit... — Așa să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dai și mie motocicleta în seara asta, dacă tot ai băut. — Ce să faci tu cu ea ? — Ce face un bărbat când are motocicletă. Se dă mare. — O cunosc ? — E o premieră... doar v-am povestit... — Așa să fie ! hotărî Maca. Și ca și cum ar fi avut vreo legătură : Hai să ne pișăm în parc ! Aleile erau întunecate. Frunzele foșneau sub pași. În parc, jocul s-ar fi putut termina fără să te atingi de niciuna dintre frunzele strânse. Două potăi țâșniră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
parc ! Aleile erau întunecate. Frunzele foșneau sub pași. În parc, jocul s-ar fi putut termina fără să te atingi de niciuna dintre frunzele strânse. Două potăi țâșniră dintr-un tufiș, Jenică se piti în spatele celorlalți. — Aici e bine, hotărî Maca, intrând, pe la spatele băncii, printre copaci. Are fiecare trunchiul lui, e destul pentru fiecare. — Ce-ți veni ? întrebă Tili. Maca trebălui la șliț, dar se încurcă și-și ridică în chip socratic arătătorul. — Știți de ce masculii celorlalte specii se împerechează
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de niciuna dintre frunzele strânse. Două potăi țâșniră dintr-un tufiș, Jenică se piti în spatele celorlalți. — Aici e bine, hotărî Maca, intrând, pe la spatele băncii, printre copaci. Are fiecare trunchiul lui, e destul pentru fiecare. — Ce-ți veni ? întrebă Tili. Maca trebălui la șliț, dar se încurcă și-și ridică în chip socratic arătătorul. — Știți de ce masculii celorlalte specii se împerechează doar din când în când, cum le vine vremea, în timp ce bărbaților le stă tot timpul gândul la regulat ? Privi triumfător
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
socratic arătătorul. — Știți de ce masculii celorlalte specii se împerechează doar din când în când, cum le vine vremea, în timp ce bărbaților le stă tot timpul gândul la regulat ? Privi triumfător spre ceilalți, dar nu-i răspunseră decât priviri nedumerite. Totul, continuă Maca, folosind retorica lucrurilor definitive, e o chestiune de apăsare. Pișatul în aer liber te descătușează, te despovărează. Altminteri, frustrările se îndeasă și se preschimbă în obsesii sexuale. Asta ne și împiedică să înțelegem femeia. Tăcură, ținându-și răsuflarea și ascultând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]