107 matches
-
nu o făcuse bine, că simți o mînă osoasă și puternică, aproape ca o gheară, care Îl apuca de umăr și-l trăgea Înapoi și avu vreme să distingă chipul demoniac al unei arătări zămislite de iad, Înainte ca o macetă lungă și ascuțită să-i străpungă stomacul. Cu horcăitul agoniei, Diego Ojeda se Încovoie, În timp ce Niña Carmen deschidea ochii, suprinsă că ieșise din ea, pentru a-l descoperi Însîngerat și muribund și a zări, În același timp, chipul sinistru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Într-un vis, avea senzația că le trăise cu o noapte În urmă. Era ca o confuzie nebunească de imagini În care se amestecau expresia de angoasă și chipul cenușiu al lui Diego Ojeda În clipa cînd fusese străpuns de macetă cu expresia bestială, inumană și terifiantă a unei creaturi ciudate, un fel de diavol ivit din negurile cele mai de nepătruns. Nimic din toate acestea nu putea fi adevărat conform logicii, iar ea așteptă, cu ochii larg deschiși, uitîndu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ochii, o posedă din nou, ea avu iarăși orgasm În somn și rămase foarte liniștită, În timp ce Oberlus trăgea pe el niște pantaloni roșii prea strîmți, Își punea la brîu cele două pistoale grele și ieșea, luînd cu el luneta și maceta. Se cocoță pe culme, se instală În turnul lui de observație și scrută marea, asigurîndu-se că nu era nici urmă de vapor la orizont. De-acum nu mai aștepta nerăbdător prezența unei nave cu vele În depărtare. Acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
deranjat să se Înșele În privința lui Gamboa, a mentalității lui, a viitoarei lui modalități de a acționa. Se Încredință că ceilalți prizonieri erau la locurile lor, liniștiți și neștiind de dispariția toarășului lor, verifică dacă pistoalele erau Încărcate, Înșfăcă hotărît maceta ascuțită și Începu să coboare pe deal În jos, speriind În trecerea sa coloniile de albatroși uriași. Cu băgare de seamă, atent la ambuscade și la orice alt tip de capcane, inspectă cu maximă atenție partea de insulă de unde lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Împiedice, stînjenindu-l În Încercarea de a-și menține echilibrul, dar, cu apa pînă la brîu, ajunse pe nisipul de pe o plajă micuță, care se Întindea aproape pînă la picioarele portughezului, și se opri. Trase aer În piept și scoase Încet maceta lungă și ascuțită care-i atîrna la brîu. Se priviră. Știau amîndoi că era vorba despre o luptă pe viață și pe moarte, fără nici o milă pentru nici una dintre părți și fără respectarea nici unei reguli sau legi. Să ucidă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
priviră. Știau amîndoi că era vorba despre o luptă pe viață și pe moarte, fără nici o milă pentru nici una dintre părți și fără respectarea nici unei reguli sau legi. Să ucidă sau să moară, la asta se limita Înfruntarea. Gamboa văzu maceta ascuțită, dar nu Îi inspiră teamă. Fără pistoale, inutile acolo, unde praful de pușcă s-ar fi udat la prima Încercare, dușmanul lui nu era decît un rival pe care-l depășea În greutate și putere, iar securea, deși primitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lovitură seacă, dată cu sălbăticie. Portughezul Gamboa observă că aerul refuza să-i intre În plămîni, deschise mult gura, cu un strigăt mut, pe care nu reuși să-l scoată, și, Înainte de a reuși să reacționeze, descoperi, neputincios, că vîrful macetei Îi pătrundea prin coasta stîngă și se Învîrtea cu furie, căutînd să-i facă ferfeniță stomacul. Încă agoniza cînd călăul lui Îl apucă de gleznă, Îl tîrÎ pînă la apă și Își Începu drumul de Întoarcere, trăgîndu-l după sine, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dorința de a trăi În această lume, de neînțeles la cineva care se găsea Într-o situație atît de tragică și de precară. Iguana Oberlus se transformase Într-un om mînios, pradă atacurilor subite de furie, iar la pistoale și macetă adăugase acum un bici lung, care pocnea pe spinarea prizonierilor lui la cea mai mică provocare, cufundîndu-i Într-o stare permanentă de teroare și derută. Era conștient de faptul că, dacă fiecare navă care ancora la țărm era prevenită că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atent cârligul și încercă rezistența gutei. Îmi place, răspunse el. Apoi îl privi îndelung pe bărbatul alb, care îl imitase, așezându-se pe vine în fața lui. Se gândi câteva clipe și, în sfârșit, se hotărî: — Eu sora vând... arătă spre maceta ascuțită ce atârna la cingătoare. Trei ca asta, termină el de vorbit. Încercă să-și imagineze înfățișarea acelei surori, dar preferă să alunge gândul. Clătină din cap în semn de refuz și arătă spre sarbacană. — Nu vreau femeie. Vreau sarbacana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
atârna la cingătoare. Trei ca asta, termină el de vorbit. Încercă să-și imagineze înfățișarea acelei surori, dar preferă să alunge gândul. Clătină din cap în semn de refuz și arătă spre sarbacană. — Nu vreau femeie. Vreau sarbacana... și atinse maceta. Două ca asta... Sălbaticul îl privi în adâncul ochilor. În cele din urmă, făcu un gest de încuviințare: — Kano aduce. Indianul se ridică în picioare, se întoarse cu spatele și se îndepărtă iute, până se pierdu - precum o umbră - printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
când îi vizitez, am senzația că n-o să mai rămână din mine decât basca... — Kano pare prietenos. Mi-a adus un fluture și mi-a oferit-o pe sora lui - făcu o pauză. Ca soție, firește. Cât a cerut? — Trei macete. Nu e scumpă. De ce nu accepți? Își bău cafeaua încet, cu o infinită plăcere. — Vorbiți serios? — Bineînțeles. Înrudirea cu ei ți-ar garanta viața. Vei fi prietenul, protectorul și protejatul lor. Ar sluji chiar și ca punte de legătură pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de pericol. Selva devenea din ce în ce mai deasă, mai istovitoare, mai călduroasă. Ultimul teren mlăștinos pe care îl trecură îi acoperi cu noroi, și acest noroi, acum uscat, devenise o crustă. — Ce loc de căcat! — Liniște! Își continuară marșul cu lovituri de macete, deschizându-și calea unul câte unul, zgâriindu-și mâinile și fețele în hățișuri și în urzici. O mlaștină rău-mirositoare cu palmieri nipa. Apoi alta. Și o a treia, și nici un râu în care să te răcorești și să te despoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
într-un atac, lovindu-l peste piept și răsturnându-l în apă, unde ar deveni o pradă ușoară pentru miile de răpitoare dintre mangrove. Aștepta caimanul, nu anaconda, și dacă venea aceasta, doar o minune și o norocoasă lovitură de macetă l-ar putea salva. „Güio“ era teroarea tăcută a selvei, care îi înspăimânta și pe cei mai curajoși războinici indigeni, iar el însuși învățase să se teamă de ea. Asculta. Privea. Mirosea aerul... Uneori, anaconda sâsâie ușor. Anaconda agită apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de peste un metru, ca să dispară în adânc. Harponul se duse după el și, în urmă, funia lungă care se desfășura la provă cu o asemenea repeziciune încât devenea cu neputință să o urmărească cu privirea. Încercând să contrabalanseze, își scoase maceta ascuțită, gata să taie funia la cel mai mic semn de primejdie, dar nu a fost nevoie și, după câteva clipe, totul s-a liniștit. Marele caiman se odihnea pe fund, agonizând, și înceta să se mai agite, mărginindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
distanță, darda se înfipse în inima mănunchiului de banane. Făcu un gest satisfăcut: — Place la om, admise el. Indianul arătă atunci spre fată, care stătea nemișcată. — Kano vinde soră, insistă el. Drăguță. Foarte drăguță. Tânără. Foarte tânără... atinse cu mâna maceta celuilalt. Trei, ca asta. Refuză cu hotărâre: — Om nu vrea femeie, spuse el. Indianul păru că se înarmează cu răbdare. Două macete și trei cârlige, oferi el. — Nu! — Două macete! — Nu! Kano se ridică în picioare și oferi cu generozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fată, care stătea nemișcată. — Kano vinde soră, insistă el. Drăguță. Foarte drăguță. Tânără. Foarte tânără... atinse cu mâna maceta celuilalt. Trei, ca asta. Refuză cu hotărâre: — Om nu vrea femeie, spuse el. Indianul păru că se înarmează cu răbdare. Două macete și trei cârlige, oferi el. — Nu! — Două macete! — Nu! Kano se ridică în picioare și oferi cu generozitate: — Ea rămâne și tu punând încercare. După, negoț facem... Nu vru să pară grosolan. Se temea să nu rănească sensibilitatea indigenului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
el. Drăguță. Foarte drăguță. Tânără. Foarte tânără... atinse cu mâna maceta celuilalt. Trei, ca asta. Refuză cu hotărâre: — Om nu vrea femeie, spuse el. Indianul păru că se înarmează cu răbdare. Două macete și trei cârlige, oferi el. — Nu! — Două macete! — Nu! Kano se ridică în picioare și oferi cu generozitate: — Ea rămâne și tu punând încercare. După, negoț facem... Nu vru să pară grosolan. Se temea să nu rănească sensibilitatea indigenului. Se temea de asemenea să nu-l facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Se temea să nu rănească sensibilitatea indigenului. Se temea de asemenea să nu-l facă să nutrească ideea că nu se simțea atras de femei, fapt pentru care și-ar pierde respectul tribului. Intră în colibă și se întoarse cu macetele pe care le promisese ca plată pentru sarbacană. Indianul le luă, le studie tăișul și greutatea, le învârti în aer și afirmă satisfăcut: — Kano place... Se întoarse cu spatele și se îndepărtă printre hățișuri, dispărând dincolo de primii bananieri. Sora lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
femeilor obișnuite să care mari greutăți pe cap. Dispăru între bananieri, se auziră lovituri și gâfâituri și, după câteva clipe, reveni târând un mănunchi mare de banane. Colțurile gurii ei se vedeau pătate cu verde și înțelese, uimit, că în lipsa macetei, desprinsese mănunchiul de tulpină mușcând cu dinții. — Ce animal! exclamă el. Era de ajuns să rupi una... Sau vrei să le mănânci pe toate? Fata ajunse cu mănunchiul până la marginea hamacului, îl ridică de pe jos, sprijinindu-l de genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se dovedeau câtuși de puțin rafinate; râgâia întruna și urina acolo unde îi venea. Într-o dimineață, la patru zile de la vizita celor trei garimpeiros, fata privi spre cer, adulmecă aerul ca un câine de vânătoare, se înarmă cu o macetă ascuțită și se apucă să muncească tăind lemnele uscate și îngrămădindu-le în colțurile colibei. Atârnă apoi de tavan mănunchiuri de banane încă verzi, depozită nuci de Brazilia, de cocos, semințe și miez de palmier, întări acoperișul colibei cu enorme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din letargie, din somnul hibernal de fiecare an, plină de puteri nestăvilite, iar pădurea joasă crescu spre cer, pe când lianele se lăsau în jos căutând pământul, și țeseau astfel cu toatele o perdea deasă pe care trebuia să o sfâșie cu maceta dacă voia să păstreze cărările din totdeauna. S-au întors țânțarii, mai furioși decât înainte, iar căpușele au atacat, vârându-se sub piele ca să-și depună acolo ouăle; ouă care se vor transforma în larve și mai târziu în viermi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
colibă care devenise căminul lui din selvă. Dacă l-ar părăsi Kano, poate că nu ar ști să se întoarcă la laguna, la cărțile, la cârligele și la tristele lui economii. Niște bocanci vechi, un pantalon făcut ferfeniță și o macetă era tot ce avea cu el... Dar avea ceva ce compensa totul. Avea niște profunde cunoștințe și o nesfârșită dragoste pentru selvă și, cu ele, se considera în stare să supraviețuiască fără nici un alt ajutor decât maceta. Se simțea „asimilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ferfeniță și o macetă era tot ce avea cu el... Dar avea ceva ce compensa totul. Avea niște profunde cunoștințe și o nesfârșită dragoste pentru selvă și, cu ele, se considera în stare să supraviețuiască fără nici un alt ajutor decât maceta. Se simțea „asimilat“ de lumea care îl înconjura - atât de ostilă pentru restul oamenilor albi - și, în clipele acelea, i se părea mai simplu să se înfrunte cu jungla, decât cu vechea lui lume din Chicago. Nimic nu l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prăjite și începu să-și pregătească lunga călătorie la Santa Marta. De fapt, nu erau multe de pregătit. Un mănunchi de banane, nuci de cocos, guayabas și nuci de Brazilia, ceva iuca și manioc, hamacul și apărătoarea de țânțari, sarbacana, maceta, câteva piei și fluturi, și bani. Se duse la copacul învecinat, îndepărtă pământul de la rădăcină și dintr-o gaură scoase un borcan de sticlă închis ermetic. Înăuntru se afla toată averea lui - ceva mai mult de o mie de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să ajungi la „Vizavi“ ca să te știi salvat. Acolo nu era nici autoritate, nici nimic care să amintească obiceiurile civilizației, și doar codul elastic al garimpeiros avea o anumită valabilitate printre locuitorii așezării. În Vizavi, se putea circula liber cu macete, pistoale, arme de vânătoare, puști, chiar și cu arcuri, săgeți și sarbacane, și se trăia într-un autentic climat de „western“. În Santa Marta, totuși, armele erau strict interzise - chiar și maceta absolut obligatorie pe munte - și un polițist făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]