244 matches
-
VII-lea, un fapt care acum pare ironic dat fiind că doar peste câteva decenii Biserică a plasat Principele, împreună cu toate lucrările lui Machiavelli, în Indexul cărților interzise de papalitate. Deși Machiavelli pare să fi avut reputația de a fi "machiavelic" în Florența înaintea morții sale, aceasta reputație pare să nu se fi răspândit la Romă până în 1532. Una dintre cele mai concludențe explicații pentru publicarea postuma a lucrărilor lui Machiavelli face că proiectul să apară ca fiind aproape accidental atunci când
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Liverotto din Fermo. Pentru persoana ambițioasă care ucide un principe legitim există consecințe teribile, spune Shakespeare. Discourses against Machiavelli din 1576 a lui Innocent Gentillet a fost probabil una dintre cele mai faimoase cărți care a denunțat cu pasiune cinismul machiavelic pe care protestanții și l-au imaginat ca fiind pus în mișcare în spatele tronului conducătorilor catolici ai Franței. Discourses against Machiavelli au fost influențe nu doar în Anglia, unde au fost publicate în traducere, ci și, în mod surprinzător, în
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
care se găsește exemplarul folosit cu precădere de către editorii moderni sugerează că versiunea ce se află în posesia noastră este mai de încredere decât s-ar putea crede. De asemenea, trebuie remarcat faptul că cele mai recente ediții ale corespondentei machiavelice cele îngrijite de Franco Gaeta, Giorgio Inglese și Corrado Vivanți au repropus o transcriere publicată în anul 1971 de Mario Martelli. Această, deși este o versiune mai bună față de cele existente anterior, evidențiază totuși existența unor mici scăpări ce necesită
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
sursă a sociologiei politice, o lucrare scurtă (în ediția românească are 96 pagini), dar deosebit de densă, în care autorul său oferă soluții pentru obținerea și menținerea puterii politice de către conducători. Nu întotdeauna a fost interpretat corect de către urmașii săi. Adjectivul "machiavelic" a devenit un peiorativ folosit pentru a descrie un politician care manipulează pe alții într-un mod înșelător și oportunist. Alte lucrări importante, alături de Principele, în care sunt prezente ideile sale despre societate: * Discurs asupra primelor zece cărți ale lui
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
și să te pot deplin ierta". Auzind că a fost prins Alecu Ruset, "Domnul avu un râs silnic", "simți înfiorarea bucuriei" și își pregăti buzduganul cel mic pentru a-l ucide pe beizade. El este "un despot de tip turcesc, machiavelic prin natură și tradiție" (N. Manolescu). De-atâta teroare și prefăcătorie, domnitorul nu este iubit nici de oamenii simpli, nici de boieri. Într-o atmosferă apăsătoare, Duca-Vodă se dovedește a fi viclean și răzbunător, care știe să mânuiască, de multe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lor complementară de care vorbea Magdalena Popescu (interioritatea lui Ghiță descompusă până la ultimele resorturi / portretizarea exterioară detaliată a lui Lică) nu ne poate păcăli, deși intenția scriitorului a fost poate aceasta. Eroii își dispută întâietatea, iar instrumentele utilizate nu importă. Machiavelic sau nu, planul de luptă al fiecăruia are în vedere doar scopul final: înfrângerea zdrobitoare, mai precis distrugerea celuilalt. Ghiță, aparent, nu își dorește aceasta. El vine la Moara cu noroc nu atât pentru bogăție, cât pentru liniștea colibei sale
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
stereotipia pozitivă a "neamțului serios și pragmatic". "Decât să fiu mârlan, mai bine pierd 19", frază rostita în ultima zi a campaniei electorale a proiectat o componentă morală în profilul viitorului președinte. Această a contrastat puternic cu dimensiunea pur politică, machiavelica a contracandidatului, dispus să facă absolut orice pentru a câștiga. Dacă românii nu ar fi apreciat această dimensiune, rară avis în politica la vârf, și dacă nu ar fi conștientizat câștigul pe termen lung al apărării dreptului la vot, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
logica seculară a modernității exclude de facto religiosul prin recursul la câteva procedee subversive. Unul dintre acestea este impoziția linearității aritmice în experiența timpului 1 și a omogenității asimbolice în experiența spațiului. Acestea sunt două trăsături pe care polis-ul machiavelic le-a amenajat înaintea postulatelor fizicii newtoniene. Ele au stabilit garanțiile autonomiei la care omul definit ca voință arbitrară și putere (virtual) nelimitată visase deja. Odată decretată ca fapt natural, această lume seculară va putea deveni obiectul unor diverse cercetări
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mână” protectoare. O metaforă a Providenței menită să rezolve antinomia relațiilor sociale moderne, în care gânditorii scoțieni, mai ales, sesizează ireductibilitatea complexității ființei umane la statutul de simplă voință autonomă. La fel, societatea umană nu putea fi redusă la republica machiavelică unde fortuna este un ingredient important în chimia convulsiilor sociale. (Pentru filozoful florentin, fatalitatea violenței existente în polis-ul modern nu-l atinge pe cel exersat în arta „eroică” a guvernării mulțimilor.) Încercarea de a justifica tensiunea dintre mitul suveranității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
maselor cauza, nu efectul bunăstării economice), teodiceea lui Malthus nutrește un pesimism direct proporțional cu nevoia activismului social prin care virtuțile pragmatice ale calvinismului ajung să genereze o contrareacție la filozofia hedonistă a secolului al XVIII-lea. Dar ambele direcții (machiavelică sau malthusiană) se reconciliază tacit în vocația fatalismului, la egală distanță de rădăcinile etosului creștin. Funcționalismul german sau forța tradiției protestantetc "Funcționalismul german sau forța tradiției protestante" Cu această concluzie se încheie prima parte a cărții lui John Milbank, care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sau de manevre de preluare și conservare a puterii. În sens platonic termenul politică ne face să credem că sunt posibile conceperea și construcția unei politici ideale, a unei comunități sociale În conformitate cu idealul de dreptate și raționalitate, iar În sens machiavelic interpretarea platoniană ne face să credem că acest ideal este utopic nu numai inutilă dar și dăunătoare pentru Înaintarea efectivă În progres a comunității sociale. În sens curent termenul politică este utilizat pentru a defini arta de a conduce o
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
necesitatea coruperii unor persoane de rang înalt și a unor oameni de rând din alte țări nu este în concordanță cu idealul armoniei dintre supuși și conducătorii lor. Chiar și așa, într-o manieră pe care o putem cataloga drept machiavelică, el îi îndeamnă pe cititorii săi să recurgă la spionaj, argumentând că varianta cealaltă - pe care, în opinia lui, cititorii ar considera-o mai „onorabilă” - este, de fapt, inumană. Având în vedere povara pe care o presupune un război și
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
De fapt, în expansiunea sa, Reich-ul dorea să domine zona de sud-est a Europei printr-un control deplin, în primul rând al bazinului dunărean (Armand Călinescu considera fluviul „un veritabil bulevard strategic între est și vest”). Constrângerea aplicată în spirit machiavelic era comportamentul Berlinului perceput uneori ca intoleranță, iar deseori echivala cu șantajul politico-diplomatic și economic fără limite asupra tuturor statelor riverane. Prin poziția și resursele sale petrolifere, România era de departe cea mai vizată. Practic, se poate aprecia că Germania
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
toate acestea!" (p. 43) Deși trimite la unul dintre cele mai cunoscute texteme biblice ("Dați [...] Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu" - Matei, 22, 21), discursul marelui dregător bizantin constituie o răstălmăcire machiavelică a spiritului evanghelic. Iisus afirmase doar că un creștin trebuie să se supună în problemele "lumești" puterilor "lumești", nu și că acele puteri ar fi îndreptățite să întrebuințeze "sabia", "aurul", "veninul" și "viclenia". În orice caz, afirmația lui Stavrikie ne
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
doar sursă deciziilor bărbatului, ci este cea care adeseori judeca și decide. Mecanismul intrigii pe care-l folosește Pariziana se bazează pe viclenii, combinații, târguieli, invenții. Ceea ce o deosebește pe Pariziana este faptul că ea se servește de acest tacâm machiavelic și de diverse forme teatralizate de afectivitate pentru a distrage atenția: se țese o mreaja de prietenii adevărate sau fictive, de disponibilități atrăgătoare, care vor servi, la momentul oportun, realizării planului. Că autoare de intrigi, Pariziana are flerul de a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
unii străini, cercetători ai fenomenului legionar, l-au numit pe Căpitan inițiator, realizator și conducător al unei congregații (ordin) religioase, mai mult decât conducător politic (greșeau în parte, despărțind actul moral de actul politic, în acest fel putânduse devia la machiavelicul „scopul scuză mijloacele”). Căpitanul crease o școală morală, și nu un partid politic, - ce avea ca obiectiv modelarea în viziune creștină a sufletelor, nu acapararea puterii politice. Imperiul bizantin a ajuns și politicește în brațele creștinilor; așa și România va
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și misiunea Mișcării Legionare în viața neamului nostru și a lumii. Au crezut că este un partid politic pe care îl vor putea subordona sau îl vor putea compromite și distruge. S-au înșelat, căci judecau de la nivelul conștiinței lor machiavelice. N-au intuit că Mișcarea Legionară era lucrare dumnezeiască, nu omenească. Prin țelul pe care și l-a propus, - Învierea neamului în fața Scaunului de Judecată finală - prin metodele de a ajunge acolo, - purificarea sufletească și trupească - prin folosirea demnității morale
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
gratitudinea mea față de răspunsurile ei vioaie și inteligente. Și, într-adevăr, pentru moment, eram mulțumit de ea. Desigur, nu i-am povestit totul, cel puțin în legătură cu planurile mele imediate. Eram animat în acele momente de un spirit atât de desăvârșit machiavelic, încât nu aveam sentimentul unei trădări discutând astfel despre Hartley cu primejdioasa, agera Rosina. O „duceam“ pe Rosina și, când era necesar, propria ei inteligență inventivă o înșela. Mi se părea interesant faptul că Rosina își amintea perfect de momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
conducerii și a unei politici de marcare a identității naționale, aproape anulate În jurul anului 1950. Moartea lui Stalin În 1953, urmată de deschiderea, dar și de inconsecvențele lui Hrușciov, a ușurat ascensiunea și proiectele lui Gheorghiu-Dej. A fost un tip machiavelic; cu abilitate și lipsă de scrupule, a triumfat În interior și și-a asigurat și În afară o anumită libertate de mișcare. Marea lui lovitură a fost În 1958, când a reușit să obțină de la Hrușciov retragerea trupelor sovietice din
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
la ritmurile cosmice, naturale, pe care acțiunea pare să le tulbure. Românul „face să fie făcut”, „de mântuială”, „în dorul lelii”, „acolo, să fie”, „să nu zică că n-a făcut”. De aceea, soluția de moment a românului este adeseori machiavelică: „Se face frate și cu dracul ca să treacă puntea”. „Veșnica nemulțumire, dorința de schimbări și prefaceri, iubirea de noutăți împletite cu trăirea stereotipă, sub semnul eternității, a istoriei creionează o imagine contradictorie a lumii umane.” Aș numi această imagine contradictorie
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
supraviețuitori, ascunși de către mișcarea Odessa în America Latină, pentru a se sustrage tribunalelor, dar și al "vânătorilor" unor astfel de fugari, este încă viu și productiv.309 Alt mare mit de această factură este maoismul, cu figura ambivalentă a lui Mao, machiavelic, distrugător al intelectualității elitiste, cel care a interzis îmbogățirea, comparat chiar cu Cristos, îndemnând la asceză, smerenie și uitare de sine sau cu Prometeu, cel care redă demnitatea umană, dar numai în interes comun (nu individual precum în cazul american
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ministrul britanic de externe ajunsese, la 20 martie 1853, la concluzia că „împăratul Rusiei este în mod clar angajat în distrugerea Turciei și trebuie să i se țină piept”. Chiar țarul recunoștea deschis scopul pe care îl urmărea în mod machiavelic: „Eu, Nicolae, prin grația lui Dumnezeu și așa mai departe, nevrând să mă expun riscului unui război, și dorind să nu-mi compromit caracterul mărinimos, nu voi ataca niciodată Turcia, dar îi voi distruge independenta. O voi reduce la vasalitate
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
leagă direct de cea de-a cincea nuvelă, "Tango", în care un bătrîn de vreo cincizeci de ani locuiește cu sora lui zgîrcită. Merg la biserică, cred în Dumnezeu, dar fac lucruri imorale; ea e zgîrcită și face cele mai machiavelice calcule pentru a-și păstra ferma și pămînturile. El abuzează de ea cînd ea e moartă de beată. Prin urmare, citatul din Dostoievski este foarte interpretabil. Al doilea epigraf trimite la ultima nuvelă, "Crocodiles", în care un scriitor de vreo
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
italiene contemporane. Multe dintre scrierile sale au anticipat formarea statelor naționaliste. Numele său este și folosit, sub forma de machiavelism, pentru a descrie principiile puterii politice, iar persoanele care folosesc aceste principii în viața politică sau personală sunt numiți frecvent machiavelici.
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2272]
-
este aceea a Statului, nici aceea a omului politic activ, ci aceea a individului în forul său interior. Etica responsabilității pe care omul de acțiune și-a asumat-o nu aparține nici moralismului și nici evanghelismului și nu este neapărat machiavelică; scopurile sînt importante, dar e posibil ca nici mijloacele să nu fie pierdute din vedere. El făcea politică în manieră creștină, dar nu susținea deloc că era vorba de o politică creștină, încă și mai puțin de Politica Creștină", scria
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]