1,074 matches
-
sau plăci/depozite pe mucoasa cavitații bucale și Cel puțin una din următoarele situații: - la examenul microscopic colorat gram al prelevatului recoltat se observă prezenta bacteriilor; - proba pozitivă cu hidroxid de potasiu; - la examenul microscopic al prelevatului recoltat sunt observate macrofage polinucleare; - apariția anticorpilor specifici de faza acută (IgM) sau creșterea de 4 ori a titrului anticorpilor specifici IgG la examenul serologic; - medicul a stabilit diagnosticul de infecție a cavitații bucale și a aplicat un tratament local sau peroral antifungic adecvat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/164624_a_165953]
-
compoziția a cel puțin 25 de produse medicamentoase. Ginkgo biloba are o serie întreagă de calități medicinale: este expectorant, sedativ, antifungic, antispasmodic, vasodilatator, antiinflamator, antibiotic, vermifug. Ginkgolidele acționează ca inhibitor al factorului PAF (factorul de agregare a plachetelor sanguine, leucocitelor, macrofagelor, cu rol în agregarea plachetară, a reacțiilor inflamatorii. Flavonoidele au rol de captare a radicalilor liberi. Datorită acestor proprietăți se pot explica numeroasele efecte ale extractului de frunză. Extractul are acțiune asupra tulburărilor de circulație sanguină la nivelul creierului și
Arborele pagodelor () [Corola-website/Science/302852_a_304181]
-
spre suprafață. Se realizează astfel o mișcare celulară lentă-ascendentă, în cursul căreia ele se încarcă progresiv cu keratină. Melanocitele elaborează pigmentul melanic, care, eliberat din ele, este stocat atât în celulele epidermice (mai ales în stratul bazal) cât și în macrofagele dermice, care astfel devin melanofore. Embriologic, ele provin din creasta neurală sub forma de metaboliști care în cursul primelor luni de viață fetală migrează spre unele regiuni din sistemul nervos central (tuber cinereum, locus niger etc.), în peritoneu și în
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
sistemului imunitar detectat la persoanele IgG+ recent identificate în Gabon. Infecția pe cale subcutanată a maimuțelor ("Cercopithecus aethiops") și babuinilor ("Papio hamadryas") a arătat că principala țintă a virusului Ebola după intrarea în organism sunt celulele prezentatoare de antigen, celulele dendritice, macrofagele și monocitele. Aceste celule, prezente în număr mare la nivelul pielii și mucoaselor, sunt infectate precoce și apoi diseminează virusul în interval de 3-4 zile în întregul organism prin circulația sanguină și limfatică, virusul fiind detectat în parenchimul și spațiile
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
fibrinoase generalizate, pe când la babuini predomină hemoragiile. Hemoragiile masive observate la om și la animalele de experiență s-ar datora nu numai leziunilor extensive ale endoteliilor, ci și hiperactivării imune, cu intervenția supraproducției de interferon IFN care are originea în macrofagele / monocitele infectate. TNFα, NO- și alți compuși vasoactivi favorizează o exsudare vasculară prin creșterea permeabilității endoteliale, reducerea tonusului vascular și prin alterarea funcțiilor celulelor endoteliale. Infectarea macrofagelor favorizează, de asemenea, coagulopatii, inducând coagularea intravasculară diseminată prin intermediul unei expresii semnificative a
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
și hiperactivării imune, cu intervenția supraproducției de interferon IFN care are originea în macrofagele / monocitele infectate. TNFα, NO- și alți compuși vasoactivi favorizează o exsudare vasculară prin creșterea permeabilității endoteliale, reducerea tonusului vascular și prin alterarea funcțiilor celulelor endoteliale. Infectarea macrofagelor favorizează, de asemenea, coagulopatii, inducând coagularea intravasculară diseminată prin intermediul unei expresii semnificative a factorului tisular (TF). Din contră, infecția neletală, ca și infecția asimptomatică, este asociată cu un răspuns inflamator precoce și moderat și implică răspunsuri adaptative care au drept
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
la starea de echilibru a fost 8, 6±4, 1 l . Gradul de distribuție în diverse compartimente ale organismului nu a fost complet studiat . Studiile in vitro folosind țesuturi umane indică faptul că basiliximab se leagă numai de limfocitele și macrofagele/ monocitele activate . Timpul terminal de înjumătățire plasmatică a fost 7, 2±3, 2 zile . Clearance- ul total a fost 41±19 ml/ oră . Nu există variații semnificative clinic ale volumului de distribuție sau ale clearance- ului legate de greutate sau
Ro_959 () [Corola-website/Science/291718_a_293047]
-
la starea de echilibru a fost 8, 6±4, 1 l . Gradul de distribuție în diverse compartimente ale organismului nu a fost complet studiat . Studiile in vitro folosind țesuturi umane indică faptul că basiliximab se leagă numai de limfocitele și macrofagele/ monocitele activate . Timpul terminal de înjumătățire plasmatică a fost 7, 2±3, 2 zile . Clearance- ul total a fost 41±19 ml/ oră . Nu există variații semnificative clinic ale volumului de distribuție sau ale clearance- ului legate de greutate sau
Ro_959 () [Corola-website/Science/291718_a_293047]
-
după consumul de punicalagini . În studii preliminare de cercetare în laborator și în cadrul unor studii pilot efectuate pe oameni, sucul de rodie s-a dovedit eficient în reducerea factorilor de risc pentru maladiile cardiace , incluzând oxidarea LDL , statusul oxidativ al macrofagelor și formarea celulelor spumoase , toate acestea fiind etape în ateroscleroză și în boala cardiovasculară . Taninii de tipul punicalaginilor au fost identificați ca fiind primele componente responsabile de reducerea stress-ului oxidativ la care duc acești factori de risc . S-a arătat
Rodie () [Corola-website/Science/308254_a_309583]
-
acestor observații nu este cunoscută . Testarea sensibilității in vitro nu a fost standardizată și rezultatele pot fi variabile în funcție de factorii metodologici . In vitro , lamivudina prezintă citotoxicitate scăzută față de limfocitele din sângele periferic , față de liniile celulare stabile de limfocite și monocite- macrofage și față de diverse celule progenitoare de la nivelul măduvei osoase hematogene . În studiile clinice , s- a demonstrat că lamivudina în asociere cu zidovudina reduce încărcarea virală cu HIV- 1 și crește numărul celulelor CD4 . Datele cu privire la criteriile de evaluare clinică indică
Ro_309 () [Corola-website/Science/291068_a_292397]
-
acestor observații nu este cunoscută . Testarea sensibilității in vitro nu a fost standardizată și rezultatele pot fi variabile în funcție de factorii metodologici . In vitro , lamivudina prezintă citotoxicitate scăzută față de limfocitele din sângele periferic , față de liniile celulare stabile de limfocite și monocite- macrofage și față de diverse celule progenitoare de la nivelul măduvei osoase hematogene . În studiile clinice , s- a demonstrat că lamivudina în asociere cu zidovudina reduce încărcarea virală cu HIV- 1 și crește numărul celulelor CD4 . Datele cu privire la criteriile de evaluare clinică indică
Ro_309 () [Corola-website/Science/291068_a_292397]
-
acestor observații nu este cunoscută . Testarea sensibilității in vitro nu a fost standardizată și rezultatele pot fi variabile în funcție de factorii metodologici . In vitro , lamivudina prezintă citotoxicitate scăzută față de limfocitele din sângele periferic , față de liniile celulare stabile de limfocite și monocite- macrofage și față de diverse celule progenitoare de la nivelul măduvei osoase hematogene . În studiile clinice , s- a demonstrat că lamivudina în asociere cu zidovudina reduce încărcarea virală cu HIV- 1 și crește numărul celulelor CD4 . Datele cu privire la criteriile de evaluare clinică indică
Ro_309 () [Corola-website/Science/291068_a_292397]
-
Un studiu publicat în 2009 utilizând șoareci a descoperit că splina conține, în rezervele sale, jumătate din monocitele corpului la nivelul pulpei roșii. Aceste monocite, după deplasarea către țesuturile lezate (cum ar fi inima), se transformă în celule dendritice și macrofage în timp ce inițiază vindecarea tisulară. Splina este un centru de activitate a sistemului fagocitic mononuclear și poate fi considerată echivalentul unui ganglion limfatic mare, deoarece absența sa predispune la anumite infecții. La fel ca și timusul, splina are doar vase limfatice
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
diminuarea nivelului de estradiol , fiind concordante cu cele observate în cazul altor agenți antifungici azolici . Datele preclinice din studii de toxicitate cu doze repetate , privind vehiculul intravenos SBECD , arată că principalele efecte constau în vacuolizarea epiteliului tractului urinar și activarea macrofagelor hepatice și pulmonare . Deoarece rezultatele testului de maximalizare la cobai au fost pozitive , medicul trebuie să țină seama de posibilitatea hipersensibilității în cazul formei intravenoase . Studiile convenționale de genotoxicitate și toxicitate asupra funcției de reproducere cu excipientul SBECD nu relevă
Ro_1131 () [Corola-website/Science/291890_a_293219]
-
pe calea domeniul Fc . Printre mecanismele posibile ale distrugerii celulare se numără citotoxicitatea dependentă de complement ( CDC ) care rezultă din legarea C1q și citotoxicitatea celulară dependentă de anticorpi ( ADCC ) mediată prin unul sau mai mulți receptori Fcγ pe suprafața granulocitelor , macrofagelor și celulelor NK . De asemenea , s- a demonstrat că legarea rituximab la antigenul CD20 de pe suprafața limfocitelor B induce moartea celulară prin apoptoză . Numărului celulelor B periferice a scăzut sub valoarea normală după administrarea primei doze de MabThera . La pacienții
Ro_617 () [Corola-website/Science/291376_a_292705]
-
pe calea domeniul Fc . Printre mecanismele posibile ale distrugerii celulare se numără citotoxicitatea dependentă de complement ( CDC ) care rezultă din legarea C1q și citotoxicitatea celulară dependentă de anticorpi ( ADCC ) mediată prin unul sau mai mulți receptori Fcγ pe suprafața granulocitelor , macrofagelor și celulelor NK . De asemenea , s- a demonstrat că legarea rituximab la antigenul CD20 de pe suprafața limfocitelor B induce moartea celulară prin apoptoză . Numărului celulelor B periferice a scăzut sub valoarea normală după administrarea primei doze de MabThera . La pacienții
Ro_617 () [Corola-website/Science/291376_a_292705]
-
limfoide , și de 1, 1 µmol/ l , pentru izolatele primare de HIV- 1 subtipul B din CSMP . De asemenea , tenofovirul este activ asupra subtipurilor A , C , D , E , F , G și O ale HIV- 1 și asupra HIVBaL în monocitele/ macrofagele primare . In vitro , tenofovir are acțiune asupra HIV- 2 , cu o CE50 de 4, 9 μmol/ l în celulele MT- 4 . Rezistența : In vitro și la unii pacienți ( vezi Rezultatele clinice ) , s- a observat un proces de selecție a tulpinilor
Ro_1156 () [Corola-website/Science/291915_a_293244]
-
enzime . Se crede că acest proces este cel puțin parțial responsabil de răspunsurile celulare variate la interferon , incluzând inhibarea replicării virale în celulele infectate de virus , supresia proliferării celulare , precum și de activități imunomodulatoare , cum ar fi creșterea activității fagocitare a macrofagelor și creșterea citotoxicității specifice a limfocitelor pentru celulele țintă . Fiecare dintre aceste activități sau toate împreună pot contribui la efectele terapeutice ale interferonului . În studii care utilizează sisteme de culturi celulare animale și umane , precum și xenogrefe de tumori umane la
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
enzime . Se crede că acest proces este cel puțin parțial responsabil de răspunsurile celulare variate la interferon , incluzând inhibarea replicării virale în celulele infectate de virus , supresia proliferării celulare , precum și de activități imunomodulatoare , cum ar fi creșterea activității fagocitare a macrofagelor și creșterea citotoxicității specifice a limfocitelor pentru celulele țintă . Fiecare dintre aceste activități sau toate împreună pot contribui la efectele terapeutice ale interferonului . În studii care utilizează sisteme de culturi celulare animale și umane , precum și xenogrefe de tumori umane la
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
enzime . Se crede că acest proces este cel puțin parțial responsabil de răspunsurile celulare variate la interferon , incluzând inhibarea replicării virale în celulele infectate de virus , supresia proliferării celulare , precum și de activități imunomodulatoare , cum ar fi creșterea activității fagocitare a macrofagelor și creșterea citotoxicității specifice a limfocitelor pentru celulele țintă . Fiecare dintre aceste activități sau toate împreună pot contribui la efectele terapeutice ale interferonului . În studii care utilizează sisteme de culturi celulare animale și umane , precum și xenogrefe de tumori umane la
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
enzime . Se crede că acest proces este cel puțin parțial responsabil de răspunsurile celulare variate la interferon , incluzând inhibarea replicării virale în celulele infectate de virus , supresia proliferării celulare , precum și de activități imunomodulatoare , cum ar fi creșterea activității fagocitare a macrofagelor și creșterea citotoxicității specifice a limfocitelor pentru celulele țintă . Fiecare dintre aceste activități sau toate împreună pot contribui la efectele terapeutice ale interferonului . În studii care utilizează sisteme de culturi celulare animale și umane , precum și xenogrefe de tumori umane la
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
enzime . Se crede că acest proces este cel puțin parțial responsabil de răspunsurile celulare variate la interferon , incluzând inhibarea replicării virale în celulele infectate de virus , supresia proliferării celulare , precum și de activități imunomodulatoare , cum ar fi creșterea activității fagocitare a macrofagelor și creșterea citotoxicității specifice a limfocitelor pentru celulele țintă . Fiecare dintre aceste activități sau toate împreună pot contribui la efectele terapeutice ale interferonului . În studii care utilizează sisteme de culturi celulare animale și umane , precum și xenogrefe de tumori umane la
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
enzime . Se crede că acest proces este cel puțin parțial responsabil de răspunsurile celulare variate la interferon , incluzând inhibarea replicării virale în celulele infectate de virus , supresia proliferării celulare , precum și de activități imunomodulatoare , cum ar fi creșterea activității fagocitare a macrofagelor și creșterea citotoxicității specifice a limfocitelor pentru celulele țintă . Fiecare dintre aceste activități sau toate împreună pot contribui la efectele terapeutice ale interferonului . În studii care utilizează sisteme de culturi celulare animale și umane , precum și xenogrefe de tumori umane la
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
enzime . Se crede că acest proces este cel puțin parțial responsabil de răspunsurile celulare variate la interferon , incluzând inhibarea replicării virale în celulele infectate de virus , supresia proliferării celulare , precum și de activități imunomodulatoare , cum ar fi creșterea activității fagocitare a macrofagelor și creșterea citotoxicității specifice a limfocitelor pentru celulele țintă . Fiecare dintre aceste activități sau toate împreună pot contribui la efectele terapeutice ale interferonului . În studii care utilizează sisteme de culturi celulare animale și umane , precum și xenogrefe de tumori umane la
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
crede că acest proces este cel puțin parțial responsabil de răspunsurile celulare variate la interferon , incluzând inhibarea replicării virale în celulele infectate de virus , supresia proliferării celulare , precum 170 și de activități imunomodulatoare , cum ar fi creșterea activității fagocitare a macrofagelor și creșterea citotoxicității specifice a limfocitelor pentru celulele țintă . Fiecare dintre aceste activități sau toate împreună pot contribui la efectele terapeutice ale interferonului . În studii care utilizează sisteme de culturi celulare animale și umane , precum și xenogrefe de tumori umane la
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]