665 matches
-
neregulată a tetraedrelor de SiO4, legate prin vârfurile lor, în toată masa sticlei. Pentru caracterizarea unei sticle, se apelează la trei parametri: intervalul de înmuiere; casanța; instabilitatea (tendința de cristalizare sau vitrifiere, ce are ca rezultat opacizarea sticlei). Dintre sticlele macromoleculare organice, cea mai mare transparență o au cele de polistiren și cele de polimetacrilat de metil (lucil, stiplex, perpex, ca denumiri comerciale).Pentru a crește rezistența mecanică a sticlelor de rășini, acestea se orientează prin prelucrare termomecanică, ceea ce le scade
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
concentrații apoi rămâne relativ constantă, când tot precipitatul a peptizat. Se precizează că peptizatorul este de fapt FeCl3 ce se formează în urma dizolvării parțiale a Fe(OH)3 în HCl. 242 Îmbibarea gelurilor Gelurile, în special cele formate din substanțe macromoleculare, cum sunt gelatina. agar-agarul etc., au proprietatea de a-și mări volumul prin absorbție de lichid. Fenomenul se numește îmbibare și se datorează vitezei mari cu care difuzează moleculele lichidului față de moleculele din gel. Ca urmare, lichidul pătrunde între macromoleculele
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
După numărul sistemelor dispersate, sistemele disperse se pot clasifica astfel: a.sisteme bidimensionale - posedă o dimensiune dispersată și două în stare macroscopică (filme de adsorbție sau cele etalate) b.sisteme unidimensionale sau cu două dimensiuni dispersate numite și fibrilare (lanțurile macromoleculare rigide cu formă de bastonaș sau dispersii puternic anizometrice) c.sisteme corpusculare - care au trei dimensiuni dispersate la dimensiuni coloidale (dispersii cu particule sferice sau apropiate de forma sferică) d.sisteme coerente - aparent n-au nici o dimensiune dispersată, dar în
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
Utilizând drept criteriu structura specifică a unității cinetice a sistemelor disperse și modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse pot fi împărțite în trei clase distincte a) disperse liofobe b) coloizi micelari de asociație c) coloizi moleculari (soluții macromoleculare) a) dispersiile liofobe pot fi formate din micromolecule sau macromolecule unitățile cinetice fiind micela liofobă sau agregatul macromolecular. b) coloizii micelari de asociație au unitatea cinetică - micela de asociație. c) coloizii macromoleculari - glumul macromolecular. În ceea ce privește tipul de interacțiune dintre unitatea
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
dispersie, sistemele disperse pot fi împărțite în trei clase distincte a) disperse liofobe b) coloizi micelari de asociație c) coloizi moleculari (soluții macromoleculare) a) dispersiile liofobe pot fi formate din micromolecule sau macromolecule unitățile cinetice fiind micela liofobă sau agregatul macromolecular. b) coloizii micelari de asociație au unitatea cinetică - micela de asociație. c) coloizii macromoleculari - glumul macromolecular. În ceea ce privește tipul de interacțiune dintre unitatea cinetică și mediul de dispersii, se deosebesc: A.dispersii liofobe caracterizate prin forțe de interacțiune slabe, justificând stabilitate
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
coloizi micelari de asociație c) coloizi moleculari (soluții macromoleculare) a) dispersiile liofobe pot fi formate din micromolecule sau macromolecule unitățile cinetice fiind micela liofobă sau agregatul macromolecular. b) coloizii micelari de asociație au unitatea cinetică - micela de asociație. c) coloizii macromoleculari - glumul macromolecular. În ceea ce privește tipul de interacțiune dintre unitatea cinetică și mediul de dispersii, se deosebesc: A.dispersii liofobe caracterizate prin forțe de interacțiune slabe, justificând stabilitate mică, conferită. B.dispersii liofile - sisteme cu stabilitate termodinamică explicată prin forțe de interacțiune
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
de asociație c) coloizi moleculari (soluții macromoleculare) a) dispersiile liofobe pot fi formate din micromolecule sau macromolecule unitățile cinetice fiind micela liofobă sau agregatul macromolecular. b) coloizii micelari de asociație au unitatea cinetică - micela de asociație. c) coloizii macromoleculari - glumul macromolecular. În ceea ce privește tipul de interacțiune dintre unitatea cinetică și mediul de dispersii, se deosebesc: A.dispersii liofobe caracterizate prin forțe de interacțiune slabe, justificând stabilitate mică, conferită. B.dispersii liofile - sisteme cu stabilitate termodinamică explicată prin forțe de interacțiune puternice între
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
la toate sistemele disperse inclusiv cele moleculare. Sugestiv proprietățile nespecifice ale sistemelor disperse pot fi redate printr-o schemă astfel: Studiile comportării cinetico-moleculare permite determinarea mărimii și formei unităților cinetice ale fazei disperse. Dispersiile liofobe, coloizii de asociație și soluțiile macromoleculare se aseamănă în ceea ce privește comportarea cineticomoleculară, deoarece unitătile cinetice sunt apropiate ca mărime. Dacă ne referim însă la structura unității cinetice apar unele deosebiri între dispersiile liofobe, coloizii de asociație și soluțiile de polimeri. Micela liofobă este o entitate rigidă care
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
care-și păstreză dimensiunea neschimbată în timp în absența fenomenelor de coagulare în timp ce ghemul statistic molecular al soluțiilor de polimeri își modifică încontinuu dimensiunea, fiind entități fluctuante în timp. Prin urmare, dimensiunile acestora depind de interacțiile polimer-solvent și flexibilitatea lanțului macromolecular. Mărimea micelelor de asociație este determinată de lungimea moleculelor amfifile componente. Fenomenele cinetico-moleculare utilizate în caracterizarea sistemelor disperse și a soluțiilor de polimer sunt: difuzia, sedimentarea în câmp gravitațional și centrifugal, echilibrul sedimentare-difuzie, mișcarea browniană și fenomenele de curgere. Acestor
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
polidisperse” încât au existat preocupări de extindere a teoriei sedimentometrice la sistemele polidisperse în scopul caracterizării acestora. Polidispersia sistemelor intervine în diverse tehnologii: a porțelanului, a abrazivilor. De asemenea se aplică cu succes în domeniul chimiei biologice și a chimiei macromoleculare în fracționare și caracterizarea acestor sisteme. Din realitatea cantitativă a sedimentării în câmp gravitațional, (48) rezultă că timpul de sedimentare crește foarte mult pentru particulele mici. Pentru exemplificare se dau vitezele de sedimentare pentru particule metalice care se depun în
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
exprimată în număr de moli ce sedimentează în unitatea de timp,(10) și egalând cu cea corespunzătoare vitezei de difuzie (11) (12) regrupând termenii : (13) integrând:(14) Relația permite evaluarea masei de particulă sau moleculară (sisteme liofobe și respectiv soluții macromoleculare), urmărind concentrația la x1 și x2. Trebuie subliniat faptul că echilibrul de sedimentare în câmp centrifugal apare dacă particulele sunt relativ ușoare sau câmpul centrifugal redus. Sedimentarea în câmp centrifugal, deși permite doar determinarea masei, nefurnizând indicații la dimensiuni, polidispersitate
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
polimerilor reticulați se poate face fie pornind de la teoria formării rețelelor fie pe baza rezultatelor experimentale. Divergențele care apar între rezultatele experimentale față de prezicerile teoretice, au determinat apariția unui număr foarte mare de metode individuale de caracterizare a sistemelor reticulate macromoleculare. Progresele realizate în domeniul caracterizării sistemelor reticulate macromoleculare au contribuit în mare măsură la elucidarea teoretică a structurii și la stabilirea domeniilor de utilizare a polimerilor reticulați. Pentru caracterizarea perlelor reticulate se pot folosi metode chimice, fizico-chimice și mecanice, în funcție de
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
teoria formării rețelelor fie pe baza rezultatelor experimentale. Divergențele care apar între rezultatele experimentale față de prezicerile teoretice, au determinat apariția unui număr foarte mare de metode individuale de caracterizare a sistemelor reticulate macromoleculare. Progresele realizate în domeniul caracterizării sistemelor reticulate macromoleculare au contribuit în mare măsură la elucidarea teoretică a structurii și la stabilirea domeniilor de utilizare a polimerilor reticulați. Pentru caracterizarea perlelor reticulate se pot folosi metode chimice, fizico-chimice și mecanice, în funcție de destinația pentru care au fost realizate sintezele. Morfologia
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
se introduc în exicatorul ce conține lichidul de reținut și se lasă o perioadă de timp stabilită prin încercări, în vederea atingerii maximului de reținere a solventului. Umflarea la echilibru Literatura de specialitate oferă numeroase date privind studiul umflării sistemelor reticulate macromoleculare în diferiți solvenți /26, 38-46/. Studiul teoretic al umflării la rețelele macromoleculare reticulate a fost extins de Flory /47,48/, ținând cont de faptul că umflarea în solvenți buni descrește cu creșterea gradului de reticulare și cu creșterea moleculei primare
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
o perioadă de timp stabilită prin încercări, în vederea atingerii maximului de reținere a solventului. Umflarea la echilibru Literatura de specialitate oferă numeroase date privind studiul umflării sistemelor reticulate macromoleculare în diferiți solvenți /26, 38-46/. Studiul teoretic al umflării la rețelele macromoleculare reticulate a fost extins de Flory /47,48/, ținând cont de faptul că umflarea în solvenți buni descrește cu creșterea gradului de reticulare și cu creșterea moleculei primare.(Co)polimerii reticulați care sunt puși în contact cu solvenți, adsorb o
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
reprezintă masa moleculară medie a lanțurilor polimerice între două joncțiuni consecutive. Plecând de la studiul teoretic al umflării a lui Flory o serie de autori folosesc datele de umflare la echilibru în diverși solvenți pentru determinarea parametrilor structurali ai sistemelor reticulate macromoleculare /19,27 33,49-64/. Rezolvarea ecuației de calcul a valorii Mc necesită cunoașterea mărimilor Φp, χ1 și δ. Aceste mărimi au fost calculate de cercetătorii din domeniu în diverse moduri. Vlad și colaboratorii /54,55/ au calculat masa moleculară medie
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
standard pentru reținerea substanțelor organice din diverse medii sunt legate direct de capacitatea lor de umflare în mediul respectiv /19,72,73/. Această caracteristică absolut necesară pentru acest tip de schimbător depinde de structura rețelei tridimensionale, adică de flexibilitatea catenelor macromoleculare, de numărul grupelor ionogene și de gradul lor de ionizare. Prin umflare se realizează microcanale în care vor pătrunde numai ionii ale căror dimensiuni sunt mai mici sau cel mult egale cu ale acestor microcanale. Dimensiunile microporilor creați prin umflare
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
Selectivitatea unui schimbător de ioni, reprezintă preferința lui pentru o anumită specie ionică față de altele. Selectivitatea schimbătorului de ioni este determinată de o serie de cauze cum ar fi: valența contraionului, solvatarea ionică și presiunea de umflare, dimensiunea porilor rețelei macromoleculare; interacțiunile specifice în schimbătorul de ioni (formarea perechilor ionice, atracțiile electrostatice, interacțiunile de tip London, interacțiunile specifice în soluție), temperatură și presiune. În general, un scimbător de ioni preferă un contraion: de valență mai mare, cu volum de solvatare mai
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
interacțiunile de tip London, interacțiunile specifice în soluție), temperatură și presiune. În general, un scimbător de ioni preferă un contraion: de valență mai mare, cu volum de solvatare mai mic, cu polarizabilitate mai mare, ce interacționează mai puternic cu rețeaua macromoleculară, ce participă mai puțin la procesul de formare a complexului cu coionii. Selectivitatea unui schimbător de ioni crește cu gradul de reticulare și cu scăderea concentrației soluției și respectiv a temperaturii. Pentru schimbătorii de cationi, selectivitatea pentru cei mai cunoscuți
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
complecși formați prin legături de coordinație). Fenomenul de suprafață a fost studiat mult în ultimii ani cu ajutorul unor modele importante, care iau în considerare interacțiunile electrostatice și chimice /103-107/. Caracterizarea prin analiză termogravimetrică Pentru determinarea stabilității termice a sistemelor reticulate macromoleculare s-au realizat analize termogravimetrice. Utilizând analiza termogravimetrică (TG), dependența dintre pierderea în greutate și temperatură a fost înregistrată atât în aer cât și în atmosferă inertă /108/. Copolimerii cu grad de reticulare mai mare sunt mult mai stabili termic
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
curbele termogravimetrice a fost deteminată pierderea în greutate funcție de temperatură. S-au calculat parametrii cinetici, energie de activare (Ea) și ordin de reacție (n), folosind metoda CoatsRedfern /110/ și metoda Levi Reich /111/. Studii privind stabilitatea termică a sistemelor reticulate macromoleculare au fost făcute de numeroși cercetători pe diverse structuri, cum ar fi: copolimeri pe bază de stiren metacrilonitril /112/, copolimeri reticulați pe bază de metacrilat de metildivinilbenzen și copolimeri pe bază de stiren — dimetacrilați /113/, copolimeri reticulați ai acrilamidei și
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
reticulați pe bază de metacrilat de metildivinilbenzen și copolimeri pe bază de stiren — dimetacrilați /113/, copolimeri reticulați ai acrilamidei și schimbătorii de ioni derivați din aceștia prin transformări chimice (degradare Hofmann și hidroliză) /114/. S-a observat că, sistemele reticulate macromoleculare au o bună stabilitate termică, mecanismul de descompunere fiind complex și depinzând de gradul de reticulare, structura lor morfologică, compoziția chimică și natura grupelor funcționale existente pe aceste structuri. Caracterizarea prin microscopie electronică Realizarea imaginii cu ajutorul microscopului electronic se bazează
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
să nu afecteze porozitatea perlelor prin umflare, să aibă o duritate comparabilă cu a rășinii. Caracterizarea prin 13C-RMN La momentul actual, RMN în stare solidă este unul din instrumentele cele mai utilizate în scopul elucidării structurilor și transformărilor sistemelor moleculare, macromoleculare și supramoleculare. RMN oferă informații asupra fenomenelor (proceselor) moleculare și de grup (colective) pe o scară mare și este o metodă adecvată în special studierii materialelor necristaline. Noile tehnici RMN care se aplică la polimeri amorfi și sistemele supramoleculare au
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
relative ale atomilor componenți, adică de structura moleculei.. Prepararea probelor se face prin pastilarea polimerului reticulat — care este în prealabil uscat și mojarat cu KBr. În toate lucrările de specialitate sunt prezentate pe lângă alte metode de caracterizare a sistemelor reticulate macromoleculare și analizele prin spectroscopia infraroșu /20,49,61,62,115-121/. Având în vedere faptul că toate sistemele reticulate macromoleculare sunt insolubile în solvenți, spectroscopia de infraroșu este o cale foarte utilizată în caracterizarea acestor copolimeri
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
prealabil uscat și mojarat cu KBr. În toate lucrările de specialitate sunt prezentate pe lângă alte metode de caracterizare a sistemelor reticulate macromoleculare și analizele prin spectroscopia infraroșu /20,49,61,62,115-121/. Având în vedere faptul că toate sistemele reticulate macromoleculare sunt insolubile în solvenți, spectroscopia de infraroșu este o cale foarte utilizată în caracterizarea acestor copolimeri
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]