272 matches
-
influență covârșitoare asupra formării ansamblului de reprezentări ale copilului despre sine însuși, personalitatea acestuia conturându-se printr-o achiziționare constantă a modelelor de comportament stabil. Teoria funcționalistă reliefează importanța funcțiilor familiei la nivel microsocial -pentru membrii acesteia și la nivel macrosocial - pentru întreaga societate. Pe plan microsocial familia exercită două funcții fundamentale și ireductibile: socializarea primară și formarea personalității descendenților biologici. Există o structurare bipolară a rolurilor în funcție de gen, pe baza complementarității funcționale ale bărbatului și femeii: tatăl are un rol
Arta de a fi părinte by Mihaela Laura Sinescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1406]
-
și materială reciprocă, în scopul obținerii de satisfacții relaționale, afective și identitare pentru membrii familiei. Fiecare teorie reliefează complexitatea și importanța relațiilor familiale pentru fiecare membru al familiei și prin extrapolare, pentru societate în general. Proiecția funcționalității acesteia la nivel macrosocial creează o ecografie pertinentă a funcționalității sale la nivel microsocial. Familia și societatea sunt două entități care oferă informații pertinente legate de evoluția omului și dinamismul relațiilor interumane. Cercetarea privind tendințele actuale în stilurile educative adoptate de familia din România
Arta de a fi părinte by Mihaela Laura Sinescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1406]
-
păstra amintirea vie. ÎI.3. Semiotica fricii în gestiunea crizei gripei aviare Agricolă Internațional Bacău de/reconstrucția identității corporatiste 27 Anxietatea, frica și teroarea sunt stări negative pe care societatea globală postmodernă le experimentează în ultimul secol. Crizele macro sau microsociale prin care trece orice organizație constituie momente dramatice de de/reconstrucție a înțelesului. Gripă aviară a fost un astfel de eveniment care a provocat o stare de nesiguranță printre români, companii și autoritățile statului în perioada 2005-2006. Majoritatea aparițiilor din
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
bază), o mentalitate (un sistem de norme, crezuri, atitudini), clădită pe acel nucleu, și o opinie publică (reacții mai mult sau mai puțin consensuale la diferite evenimente, situații, personalități marcante). Atât la nivel individual, cât și la cel grupal sau macrosocial, se poate spune că gradul de stabilitate (și, în consecință, de rezistență la schimbare) este: valori, norme, atitudini și opinii. Acestea din urmă sunt mult mai fluctuante și versatile. Modelul prezentat mai sus, ca, de altfel, și delimitările conceptuale operate
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
că valorile sunt împărtășite, la modul planetar și în diferite societăți umane apărând configurații de consensuri axiologice. Există, altfel spus - detectabile nu numai prin anchete și sondaje -, fenomene de masă, tendințe statistice de a urma anumite trasee valorice, de unde caracterul macrosocial. În acest sens, foarte des apare utilizată expresia „valori sociale”. Din respectiva perspectivă, constatări mai importante par a fi cele prezentate în continuare. Datorită unui complex de cauze, dintre care avansul tehnologic și al mijloacelor de comunicare în masă este
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Este o altă problemă însă că în regim individual sau grupal există asemenea ierarhii, atestate prin cercetări empirice. Or, tocmai constatarea că există o diversitate de orientări valorice, de credințe despre ce este demn de urmat în viață la nivel macrosocial, unele foarte diferite de cultura euroamericană, a pus în discuție nu doar faptul că nu putem vorbi despre un monism valoric (o singură valoare dominantă), ci și pe acela al existenței unui model unic al pluralismului valoric, în particular cel
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
destul de mult psihologia cognitivă contemporană. Dar, în fond, aceste mecanisme se suprapun în considerabilă măsură pe ceea ce de multă vreme omenirea numește obișnuințe sau deprinderi, fenomen luat în serios de P. Bourdieu (1999) sub formula de „habitusuri” chiar în explicarea macrosocialului (vezi Iluț, 2000). „Habitusul” a fost introdus însă ca un factor deosebit de important în modele atitudinal-comportamentale care încearcă să prindă sintetic atât cele două orientări (atitudinea față de obiect și atitudinea față de comportament), cât și alte componente ale configurației în cauză
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
problemă a relației dintre atitudinile și conduitele oamenilor, psihologii sociali au resimțit acut nevoia de a suplimenta nu doar numărul ca atare al variabilelor luate în considerare, ci și natura acestora. Și, dacă multă vreme factorii ce țin de mezosau macrosocial au fost implicați indirect în modelele explicative, sub forma „normelor interiorizate”, a „valorilor personale individuale” sau a altor parametri, astăzi tot mai mult specialiștii din domeniu includ explicit variabilele de mediu sociocultural. Probabil că și sub influența psihologiei sociale europene
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
că săracii se află într-o astfel de situație pentru că nu urmează principiul realizării individuale prin efort susținut. Condiția lor de marginali sau chiar excluși social s-ar datora factorilor endogeni (lipsă de disciplină și activism etc.), și nu celor macrosociali exteriori. Pe de altă parte, întrucât ideologia nu este perfect coerentă și mai cu seamă pentru că indivizii își pot însuși idei din diverse sisteme ideologice, se întâmplă ca la tot mai multe persoane să apară atitudini ambivalente sau duale. Asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
altora după preceptul biblic „întoarce și celălalt obraz”, ci mai mult după principiul mai mundan- funcționând în multe culturi ca o normă de conduită prosocială - al „ochiului pentru ochi”. După mecanismul revanșei, la scară socială mai largă sau în fragmente microsociale, o escaladare a violenței se instaurează în multe ocazii. Familia este un astfel de context, în care violența domestică nu înseamnă, de regulă, un agresor și o victimă, cât mai degrabă violență mutuală în sânul cuplului marital sau între părinți
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
grup și comunitate ca lideri de opinie, în măsura în care apar ca fiind competenți și obiectivi. În societățile tradiționale, rolul liderilor de opinie (în mediul rural, învățătorul, preotul) era foarte pregnant, constituind punctul de referință în difuzarea și interpretarea știrilor, a evenimentelor macrosociale. Pe măsura creșterii nivelului de educație și a dezvoltării tehnologiei informaționale, importanța liderilor de opinie a scăzut, dar nu a dispărut. Reprezentate grafic, cele două modalități de curgere a informației de la sursa media la public ar putea arăta ca în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și intervenții în grupurile sociale, servindu-ne, bineînțeles, și de alte date cantitative și calitative, obținute și prin alte tehnici (interviuri comprehensive, observații etc.), și plasând înțelegerea vieții și dinamicii grupurilor într-un context social mai larg, inclusiv în cel macrosocial național și chiar globalitar. Sociometria nu numai că a promis, dar a și produs rezultate științifice și practic-aplicative, fiind utilizată cu succes în optimizarea unor formațiuni de muncă, militare, școlare, sportive etc. Alături de aportul ei s-au evidențiat și o
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
După cum s-a mai sugerat pe parcursul acestei lucrări, problema echității restrânse (interindividuale, în familie și în alte grupuri) a fost încorporată într-un concept mai larg, cel al justeței sociale, urmărindu-se mecanisme și efecte ale inechităților și la scară macrosocială. La noi în țară, S. Chelcea și colaboratorii săi (2000) au efectuat cercetări empirice pe eșantioane reprezentative cu privire la acest subiect, reieșind o diferență semnificativă între judecățile diferitelor categorii sociale. Studenții, de exemplu, acordă un mai mare credit capitalismului și în privința
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
pe problema raporturilor dintre grupurile mici și mijlocii (vezi și secvența „in-group/out-group” din capitolul de față), temele, conceptele, teoriile și interpretările adunate sub expresia „relații intergrupale” vizează cu precădere grupuri mai extinse și accentul este deplasat spre o analiză macrosocială. Cu atât mai mult se întâmplă acest lucru când e vorba despre comportamente și acțiuni colective propriu-zise, cum sunt opinia publică, moda și, mai cu seamă, mișcările sociale. 1. Identități și raportări intergrupaletc "1. Identități și raportări intergrupale" 1.1
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
omenirii. În sens mai restrâns, psihosocial, cercetătorii s-au deplasat de la o abordare pur individualist-psihologizantă aplicată mecanic și grupului ca entitate, la înțelegerea actuală a relațiilor interpersonale ca o realitate complexă, multidimensională, în care trebuie luați în considerare și factorii macrosociali. Acest traseu are ca puncte de relief următoarele: 1) Cunoscuta teorie a personalității autoritare, elaborată de Th. Adorno și colaboratorii săi (1950), în centrul căreia stă ideea că persoanele cu pronunțate tendințe de dominare, avide după putere, inflexibile în idei
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
grupuri (Taylor și McKirnan, 1984); b) analiza contextelor sociale reale în care trăiesc și interacționează diferite grupuri și comunități, prin urmare luarea în considerare și mai pronunțat, pe de o parte, a vectorilor „locali”, pe de altă parte, a variabilelor macrosociale (condiții economice, raporturile de putere, sistem juridic, piața forței de muncă și migrația, ideologiile, loisir-ul, mas-media, discursurile și retoricile de tip parti-pris); c) variabilele de context tind să fie integrate în scheme descriptive și explicative cu cele de psihologie
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
minoritate/majoritate" Pornind de la studii de laborator („modelul situațiilor intergrupale minimale”) sau corelaționale (ipoteza contactului extins) foarte riguroase, dar vizând relațiile intergrupale într-un vacuum social, sau cel puțin în micromediu, psihosociologii au resimțit nevoia să lărgească spectrul analitic incluzând macrosocialul. Fenomene precum cel al condiției imigranților nici n-ar putea fi înțelese altfel. Cele mai spectaculoase și masive imigrări s-au produs pe continentul american, iar, timp de mai bine de un secol, în SUA, țara cu puternice resurse financiare
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
C. Smith și R. Banton Jr. (apud Larson, 2003), în care se descriu următoarele etape succesive: 1) Geneza este prima fază, în care ideologii propovăduiesc despre neajunsurile status quo-ului, despre nedreptatea izvorâtă dintr-o stare de fapt prezentă la nivel macrosocial. Ei adună în jurul lor un număr de suporteri devotați, gata să militeze cu toate forțele pentru o cauză. Nașterea mișcării feministe sau a celei pro life (pentru apărarea vieții în orice formă a ei) și a altor mișcări s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în Rusia); b) polarizarea grupurilor politice pe parcursul desfășurării evenimentelor; c) schimbarea scalei de contestare politică, de la cea locală la una națională sau chiar internațională. Ne putem întreba, în încheiere, dacă, ocupându-ne de comportamente colective și mișcări sociale la nivel macrosocial, nu am depășit cumva sfera psihosociologiei. Neîndoielnic că nu. Din cel puțin două rațiuni, interrelaționate de altfel: în toate aceste mecanisme și procese sunt implicate cu mare pondere concepte precum „valori”, „schimbare de atitudine”, „încredere”, „solidaritate”, „mobilizare”; în tentația de
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și congruența lor, s-ar putea obține în final o viziune completă asupra conflictelor. În ceea ce ne privește, propunem în continuare trei perspective de definire și descriere a conflictului: sociologică, psihosocială, psihoindividuală. Accepțiunea sociologică Sociologia întreprinde analiza conflictului la nivel macrosocial, fiind interesată de condițiile, mecanismele și mai ales de funcțiile lui sociale. O serie de sociologi - cum ar fi de exemplu, Coser (1956), Bernard (1957), Dahrendorf (1959) ș.a. pentru sociologia generală și Kornhauser, Dubin și Ross (1954), Ross și Hartman
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
etc. - pe care, din păcate, sociologia le ignoră. Tocmai de aceea a apărut necesitatea ca accepțiunea sociologică asupra conflictelor să fie completată cu accepțiunea psihosocială care amplasează în centrul preocupărilor sale interacțiunea umană. Accepțiunea psihosocială Această accepțiune face translația de la macrosocial la microsocial, de la macroscopic la microscopic, conflictul nemaifiind interpretat ca o abstracție socială, ci în expresia lui concretă și vie, ca o relație între oameni sau între grupuri. În aceste condiții esențiale, devin interesele oamenilor, scopurile pe care aceștia și
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
bine riscurile care le-ar putea compromite (corupția - capitalismul de cumetrie, criminalitatea economico-financiară, economia neînregistrată, șomajul, sărăcia, inflația peste limitele considerate normale). În ambele cazuri, managementul procesului de tranziție este lipsit de experiența necesară înfăptuirii unor asemenea schimbări la scară macrosocială; se consideră, din acest motiv, că ambele alternative pot fi puse pe același plan, urmând ca viitorul să le confirme sau nu viabilitatea sau să îmbogățească teoria în domeniu cu alte construcții mai bune. Având în vedere complexitatea procesului de
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
Între părinți, ceea ce lezează grav climatul afectiv familial. Copiii proveniți din familii dezorganizate, sau confruntate cu probleme economice, sunt tentați să evadeze din căminul familial și să-și caute securitatea afectivă În grupul stradal, Între prieteni de ocazie, În medii microsociale dubioase, inițiindu-se și angajându-se În aventuri ce pot degenera În acte antisociale (distrugeri de bunuri, furturi, bătăi, agresiune și tâlharie). Devieri comportamentale ca: minciuna, copierea la teste Înșelătoria, chiulul sunt adesea utilizate ca manifestări prin care copii Încearcă
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
capacități contribuie astăzi diriginteleși consiliul profesorilor clasei, psihologul școlar, și familia elevului. Munca de prevenire presupune cunoașterea și eliminarea cauzelor și a condițiilor care generează tulburările de comportament, la nivel microsocial (familie, școală, grup de prieteni), dar și la nivel macrosocial. Școala poate juca un rol important În prevenirea violenței școlare, și asta nu numai În condițiile În care sursele violențelor sunt În mediul școlar, ci și În situația În care sursele se află În exteriorul școlii. Unii autori (Doudin, Erkohen-Marküs
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
de redobândire a unui statut normal. Reabilitarea și recuperarea se referă la un sistem larg de măsuri (acțiuni) medicale, pedagogice, profesionale, culturale și sociale coordonate în vederea formării personalității copilului deficient de auz și a integrării lui în climatul micro și macrosocial și profesional. Însușirea comunicării verbale constituie instrumentul principal al recuperării și reabilitării copilului deficient de auz. Corectarea constă în înlăturarea deprinderilor greșite; îndepărtarea, corijarea deprinderilor greșite de articulare prin mijloace ortofonice și a limbajului sub aspect semantic și gramatical. Prima
Specificul activit??ii instructiv-educative ?n ?nv???m?ntul special pentru deficien?ii de auz by Ioana Cherciu, Mioara Sandu [Corola-publishinghouse/Science/84004_a_85329]