198 matches
-
Mircea Anghelescu Proza interbelică este aceea care descoperă imaginea teribilă a periferiei, a mahalalelor cu maghernițe gata să cadă, cu maidane pline de scaieți și gunoaie, unde o lume pestriță, săracă, se chinuie să supraviețuiască într-un mediu ostil. Atinsă în câteva cercetări sociologice, prezența mahalalei în literatură este discutată și în cartea relativ recentă a
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
despre viitorul Bucureștilor, „astăzi capitala cea mai urâtă, cea mai murdară și cea mai fără farmec din Europa”, urâțenie pe care o explică prin „izolarea lor caracteristică, lipsa de legături intime cu natura care-i înconjoară”, datorată unui „brâu de maghernițe așezate pe gunoaie sau în mlaștini, ridicate după război în urma împroprietăririi demobilizaților”, numit mai departe „inel izolator de murdărie și de sălbăticie în jurul Bucureștilor”. El definește astfel mahalaua și în același timp o plasează la periferie, „în jurul” orașului. Numai cu
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
în fața acestei păsări ciudate amintindu-mi copilul cel mut pe care mi l-a dăruit cândva femeia aceea lipsită de glas era una din acele stranii femei capabile să zboare că un înger în absență mea peste toate prăvăliile și maghernițele periferiei în timp ce toate corăbiile se adunau la geamul albastru cu roșiile muscate cu panseluțele căsuței mele de pământ în urma lor nu mi-a rămas decât acest papagal albastru poliglot vorbind o mie de limbi neînțelese de mine pentru papagalul acesta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în fața acestei păsări ciudate amintindu-mi copilul cel mut pe care mi l-a dăruit cândva femeia aceea lipsită de glas era una din acele stranii femei capabile să zboare că un înger în absență mea peste toate prăvăliile și maghernițele periferiei în timp ce toate corăbiile se adunau la geamul albastru cu roșiile muscate cu panseluțele căsuței mele de pământ în urma lor nu mi-a rămas decât acest papagal albastru poliglot vorbind o mie de limbi neînțelese de mine pentru papagalul acesta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
i se spune, de fapt, Bucureștii, pentru că este un oraș "schizoid", cu mai multe personalități) este o urbe a contrastelor care se suprapun. Nu un palimpsest, însă, ci un cocteil de rural și citadin, primitiv și modern, cerșetor și prinț, maghernițe și arhitectură de elită. Nu în ultimul rând, conchide autorul, este un oraș unde periferia a ieșit învingătoare, ea instalându-se pur și simplu cu asupra de măsură. Odinioară, efectul era grotesc, de aici numele dat capitalei, acela de Hilariopolis
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
în fața acestei păsări ciudate amintindu-mi copilul cel mut pe care mi l-a dăruit cândva femeia aceea lipsită de glas era una din acele stranii femei capabile să zboare că un înger în absență mea peste toate prăvăliile și maghernițele periferiei în timp ce toate corăbiile se adunau la geamul albastru cu roșiile muscate cu panseluțele căsuței mele de pământ în urma lor nu mi-a rămas decât acest papagal albastru poliglot vorbind o mie de limbi neînțelese de mine pentru papagalul acesta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
simplu, urmând trupul de șarpe format de care, birje și chervane, ca o coloană de refugiați. Locul pe care se afla târgul un imens teren viran înconjurat de un gard de scânduri, spart pe alocuri era acum plin de țarcuri, maghernițe, dughene, corturi și tarabe improvizate, toate crescute peste noapte. Târgoveții, veniți de prin alte ținuturi, își vindeau marfa direct din căruțe. Simigii grași cu șorțuri albe, rumeni în obraji de efort, se strecurau cu greu printre târgoveți purtând pe cap
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de sunetele iarmarocului. Acum, însă, cu toate că se depărtaseră, zgomotul crescu în intensitate. Se întoarseră amândoi și rămaseră înmărmuriți în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
catedralei, cu turnul ei înalt, ridicat prin 1819 de târgoveții de pe-atunci, speriați de molime și pârjoluri care se-ntindeau pustiind câte-o jumătate de oraș. Din foișor, de sus, se vedea tot orașul. Piața și strada mare, cu maghernițe înghesuite unele în altele, într-o îngrămădeală de piatră, cărămidă și lemn afumat, acoperișuri de țiglă și tablă, burlane și ferestre înguste, oblonite, blocuri ridicate prin 1930, înaintea crizei, și hardughiile vechi, deșelate, legate în șine și scoabe, încinse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
verb dispărut ce continua lat. *casare „a întemeia o căsnicie“, derivat de la casa. Cuvintele se organizează și după înțelesurile lor. Rămânând la același exemplu, împreună cu casă se grupează cuvintele care denumesc diversele tipuri de case (argea, bordei, bojdeucă, cocioabă, colibă, magherniță, palat etc., împreună cu derivatele fiecăruia, ca bordeiaș, bordeian etc.), cuvintele care denumesc părți ale casei (talpa casei, stâlp, temelie, acoperiș, căpriori, streașină, burlane, dușumea, zid, perete, ușă, fereastră) sau încăperile (pivniță, prispă, cerdac, pod, odaie, cameră, iatac, sobă, cămară, salon
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
arhitectului. . - Unde te duci, domnule, așa îmbrăcat din ac? E vreunbal undeva? Întreba unul. - Nu, domnule, nu știi? Azi e reuniune la "bietul Ioanide". Pomponescu nu mai puțin îl vedea pe "bietul Ioanide" alungat și din baraca lui într-o magherniță, cîștigîndu-și existența cu penibile mici reparații. Un alt simptom al alterării caracterului și sănătății morale fu modificarea pentru un timp a instinctului de grijă corpo G. Călinescu rală. Pomponescu, care nu ieșea niciodată din dormitorul lui nebărbierit nici spre a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
curți și un chioșc rotund de tutungerie. Un centru de umplut sifoane. O alimentară. Poate fiindcă am traversat prima dată șoseaua singur ca să cumpăr o pâine visez atât de des acel loc. În visele mele el nu mai este o magherniță mizerabilă, mereu întunecoasă, unde o bătrână în halat alb mânuiește pâini în formă și cu miros de șobolan, ci un spațiu misterios, unde duc trepte înalte, greu de urcat. Becul chior, legat de două fire neizolate, capătă un sens mistic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de prostii și e mai rău. Acum doi ani fusese surprins să fie scos din rutina întîlnirilor cu ciripitorii lui în casele conspirative (de fapt, locuințele jegoase ale vreunor ciocănari care-i lăsaseră o cheie și permisia să le folosească maghernița cât timp erau la fabrică: mulți colegi ai lui foloseau casele-astea, de fapt, mai mult ca "futelnițe", aduceau acolo femei) și să primească o primă misiune mai deosebită. Existau informații că în tot estul Europei apăruseră trupe ambulante de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce face băutura din om..." Dar discursurile lui erau rare și tăcerile lui îl însoțeau, plase vechi de păianjen, oriunde mergea. Niciodată nu părea să iasă din perimetrul vecinătății noastre, tăiată-n două de șosea, altădată-ngustă și pietruită, cu maghernițe ne-nchipuit de dărăpănate vizavi, unde nenea Cățelu rătăcea prin curtea lui devastată parcă de bombe și unde centrul de pâine își aprindea seara luminile ferestrelor lui enigmatice, astăzi asfaltată și cu blocuri late dincolo de benzile pline de mașini și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sau la vreunul din noi, a spus ca era de acord, că își va da demisia și se va muta la S. Își ridică atunci capul, iar tonul vocii lui semăna cu cel al bunicului: O să punem noi pe picioare maghernița. Mama desenase, pe când ne aflam încă în B., planul locuinței, respectând măsurătorile la scară, rupsese apoi o foaie din caietul de aritmetică al fratelui meu ca să taie dreptunghiuri care corespundeau proporțiilor fiecărei mobile în parte, dulapuri, servante și bufete pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
oală. Ne crezi fraieri, l-au luat și mai tare în șuturi, știm totul și, dacă va fi nevoie, încă ceva pe deasupra, au încercat să-l intimideze, vrem doar s-o auzim din gura ta. L-au tîrît într-o magherniță din dosul Bibliotecii Centrale, cam pe unde e acuma Muzeul Aman, l-au așezat forțat la o masă și la lumina unei lămpi cu petrol și feștilă au început să-l interogheze. Atunci le a jurat moarte și răzbunare comuniștilor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
handicapul motor nu-l mai lăsa să se ridice din scaunul cu rotile nici măcar cît să poată să pășească pînă la toaletă ca să-și facă singur nevoile. N-ar schimba-o pe nimic în lume, zice Tîrnăcop, privind admirativ la maghernița lui Roja ca la un palat de poveste, la zorzoanele de la ferestre, la balustradele vopsite țipător, la luminile care ard înăuntru ca într-un muzeu sau ca într-o sală de teatru luxoasă, n-o să înțelegi niciodată, Curistule, cum e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
puțin pașii în timp ce în jurul său orașul începe dintr-odată să prindă viață. O fi ăsta momentul cînd monstrul adormit de atîta vreme dă primele semne că se dezmorțește? Ferstrele din jurul său se luminează brusc, începe să treacă în revistă fiecare magherniță, vilă, apartament pe lîngă care trece, pocnesc și becurile de pe stîlpii de iluminat public, se trîntesc uși, din spatele gardurilor se aud lătrînd cîini. De unde avusese impresia că se află în mijlocul unui oraș părăsit, se trezește în mijlocul unei hărmălăi de neînchipuit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
talent ca să fi deschis seiful familiei Pfarr. Dacă așa se procedase. Ceea ce Însemna că exista un mic tenor scrofulos căruia de mult Îi venise rândul să ia o lecție de cântat. Nu mă așteptam să-l găsesc pe Neumann În maghernița În care locuia, pe Admiralstrasse, În cartierul Kottbusser Tor, dar mi-am Încercat totuși norocul. Kottbusser Tor era o zonă de-aia care se trecuse ca un poster de music-hall, iar Admiralstrasse, nr. 43 era genul de loc În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
oprea să văd fața Adelei, oglindă în care, prin contrast, îmi număr anii, și pentru că inconștient știam că același întuneric o oprea și pe ia să-mi vadă argintul care mă aureolează. Dar prima casă din Bălțătești rupse farmecul. Case, maghernițe... De unde răsăriseră toate acestea? La lumina felinarului de peste drum de poarta ei, am văzut-o. N-o mai văzusem de mult, din restaurantul de la Târgu-Neamțului. Acum era obosită. Îi era somn, avea înfățișarea dezarmată, ca orice om când îi e
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cunoscute așa de bine de noi - valea pe unde fusesem de atâtea ori, cu ogoare și așezări omenești, munții Văraticului, pe care-i urcasem ca într-o promenadă, - nu mai erau ele. În locul lor, și la câteva minute de ultimele maghernițe ale uliței noastre, apăruse o lume din altă epocă geologică, în care umblam acum singuri, Adela și cu mine. Și dacă eu mai văzusem cândva aceste secrete ale nopților de munte - dar niciodată pe toate la un loc ca acum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mesei de diseară urmează să servim masa Împreună, sărmana, de multă vreme așteaptă acest eveniment...” Convins de realitatea vorbelor declamate, Tony pavone Își descreți fruntea, intrând În local cu o curiozitate de drept, localul fiind recent construit În perimetrul unor maghernițe pline de mizerie, de șobolani, ce fuseseră demolate.Avea să constate acest edificiu impozant, elegant, armonios compartimentat Încât Îți făcea plăcere să consumi câteva ore admirând simetria mobilierului, savurând șlagărele de muzică ușoară a orchestrei până aproape de miezul nopții. Nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lungul ei. Fuseseră vopsite pe dinafară cu vopsele acrilice, care în câțiva ani se jupuiseră, lăsând să se vadă dedesubt, pe spații mari, zugrăveala galbenă dinainte. Fâșii mari, albastru țipător, de vopsea mai atârnau în coji pe deasupra. Mai încolo veneau maghernițe cu cai în curte sau căsuțe de țară, cochete, cu bolți de viță-de-vie, în pridvorul cărora stăteau pensionari care pictau cu duco pe bucăți de carton peisaje marine sau naturi moarte cu liliac. Când se lăsa amurgul pe strada Venerei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
orașului, dădeai de o priveliște cu desăvârșire țărănească. Acolo, Scarlat avea o casă, ca pe la munte în Muntenia, cu pridvor lat și cu boltă, livadă mare, nebănuită, de pomi, și în fund, în fund de tot, pierdută printre pomi, o magherniță, servind de atelier. Acolo lucra el uși, cercevele, lucruri de astea mai mult de dulgherie. Eu cred că nu există casă, în tot cartierul Matache Măcelaru, în care lemnăria să nu fie lucrată de Scarlat. Era un om simpatic afară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spiritul lui săritor i-ar face bine. Știa că se mutase și șade acum prin jurul străzii Labirint. Găsind adresa însemnată, se urcă într-o trăsură și în curând se găsi în stradela cu pricina, în care nu se aflau decât maghernițe cu aspect de prăvălii, nemaifolosite, și o singură curte mare ca de han vechi cu o casă în chip de potcoavă, cu etaj. Părea un hotel sau o casă de raport, și era de o murdărie înspăimîntătoare. În mijlocul curții ședeau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]